ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta SNP „P” SA București Sucursala Peco Iași împotriva deciziei nr.237 A

din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Iași-Secția Comercială și de Contencios

Administrativ.

La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este timbrat și că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, după

care, Curtea, a reținut cauza în pronunțare pentru soluționare.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă 159/29 ianuarie 2001 Tribunalul

Iași a admis în parte acțiunea introdusă de SNP „P” SA București- Sucursala

Peco Iași introdusă împotiva pârâtelor SNTFM „CFR Marfă” SA - Sucursala Iași,

Sucursala Petrotrans Ploiești și Sucursala Petrobrazi și a obligat prima pârâtă

la plata sumei de 17.323.429 lei cu titlu de daune. S-a respins ca nefondată

cererea de obligare și la plata sumei de 1.120.567 lei daune și ca inadmisibilă

acțiunea împotriva celorlalte pârâte.

S-a reținut că între reclamantă și pârâta SNTFM

Sucursala Iași a intervenit un contract de transport în baza căruia Sucursala

Petrobrazi a expediat reclamantei cu vagonul 82561 și scrisoarea de trăsură

5235/7 decembrie 1999, cantitatea de 50.700 kg. benzină, vagon care a ajuns la

destinație cu urme de violare astfel că potrivit art.83.3 din Regulamentul de

Transport CFR răspunderea civilă se prezumă în sarcina cărăușului pentru

cantitatea lipsă la destinație de 1372 kg. benzină.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-au avut

în vedere dispozițiile art.85.2 din Regulamentul de Transport incluzându-se în

prețul de producție  al rafinăriei, accizele, TVA și taxa pentru fondul special

al drumurilor, total 17.323.429 lei, mai puțin adaosul comercial (1.120.567

lei) care nu a fost dovedit.

Nefiind îndeplinite dispozițiile art.41 Cod

procedură civilă s-a respins ca inadmisibilă acțiunea față de celelalte pârâte,

toate subunități ale reclamantei.

Curtea de Apel Iași prin decizia civilă 237din 4

iunie 2001 a respins apelurile declarate de reclamantă și pârâta SNTFM CFR

Marfă SA-Sucursala Iași.

Cu privire la apelul declarat de pârâtă s-a

considerat că despăgubirile au fost corect calculate față de dispozițiile OUG

8/1997 (accize), OG 3/1992 (TVA) și Legea 118/1996 (taxa drumuri), iar

referitor la apelul declarat de reclamantă că nu s-a dovedit echivalentul

adaosului comercial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SNP „P.” SA București-Sucursala Peco Iași care invocând motivul de

casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă a susținut în esență că

respingerea pretenției de 1.120.567 lei reprezentând diferență preț (618.894

lei) și cheltuieli de verificare, încărcare și sigilare vagon, încalcă

dispozițiile art.85.2 din Regulament, prin prețul curent al mărfii

înțelegându-se prețul cu amănuntul, la care se include și adaosul comercial,

preț la care destinatarul păgubit ar putea să-și achiziționeze altă marfă.

Detaliind principiul enunțat, pe elemente

componente, se face un calcul de recurentă ajungându-se în opinia acesteia la

despăgubirea reală de 18.444.034 lei și nu cât s-a acordat de instanțe.

Considerentul instanțelor în sensul că nu s-a

dovedit în întregime suma pretinsă, este explicat de recurentă prin eroarea

salariatului său care în reclamația administrativă în determinarea prețului

curent al cantității lipsă, a plecat de la prețul prestabilit de 3.679.500 lei,

în loc de 4.015.500 lei/kg cum era înscris prețul de livrare în avizul de

însoțire.

Se mai arată în recurs că prețul prestabilit nu

este echivalent cu cel de livrare al rafinăriei, ci un preț mediu planificat,

utilizat în relațiile dintre sucursale. Un alt argument în sprijinul acestei

susțineri este considerat raportarea celorlalte taxe, care au fost reținute ca

dovedite, la prețul de livrare.

Recursul este fondat.

De menționat că pe parcursul procesului, cât și

în recurs, reclamanta a făcut precizarea că suma de 1.120.567 lei nu reprezintă

adaos comercial, eroare ce a fost posibilă datorită mențiunii greșite din

reclamația administrativă.

Această sumă provine în realitate din prețul de

livrare corect de 4.015.500 lei/kg în loc de 3.679.500 lei, în sprijinul

acestei susțineri fiind avizul de expediție în care este trecut prețul real de

4.015.500 lei și din cheltuielile cu verificarea, încărcarea și sigilarea

vagoanelor (aferente cantității de benzină lipsă).

Este evident că instanțele nu au verificat

precizările și explicațiile făcute de reclamantă, pe care dacă le-ar fi

confruntat cu avizele de expediție și cu dispozițiile art.85.2 din Regulamentul

de Transport care se referă la prețul curent al mărfii pentru stabilirea

despăgubirilor, nu ar mai fi putut reține că suma reprezintă adaos comercial și

că nu s-a dovedit plata.

Prețul prestabilit de 3.679.500 lei menționat

doar în reclamația administrativă nu poate constitui prețul de livrare ( s-a

arătat în avizul de expediție) ci un preț utilizat în relațiile din sucursalele

reclamantei, dar în nici un caz cel care sta la baza calculului despăgubirilor

care trebuie să reprezinte echivalentul celui cu care marfa s-ar fi vândut și

care nu poate fi decât prețul de livrare.

Față de cele arătate, fiind incident în cauză

motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează a se

admite recursul, a se modifica decizia recurată în sensul admiterii apelului și

a schimbării în parte a sentinței, cu obligarea pârâtei SNTFM CFR Marfă SA -

Sucursala Iași la 18.444.034 lei și menținerea celorlalte dispoziții din

decizie și sentință.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta SNP „P.” SA-

Sucursala Peco Iași împotriva deciziei nr.237 A din 4 iunie 2001 a Curții de

Apel Iași, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de

reclamantă, schimbă în parte sentința civilă nr.159/E/2001 a Tribunalului Iași

și obligă pârâta Sucursala Marfă Iași la 18.444.034 lei daune.

Menține celelalte dispoziții din decizie și

sentință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie

2003.