ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 937/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 februarie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Iași, le-a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R.M., sucursala Iași, S.N.P. P. SA București, sucursala Petrotrans, și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi, pentru ca instanța să oblige partea în culpă la plata sumei de 13.343.715 lei cu titlul de daune, reprezentând contravaloare benzină, precum și cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.172.197 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. A arătat în acțiune că pârâta, S.N.P. P. SA București, sucursala Petrotrans, prin S.N.P.

P. SA București, sucursala Petrobrazi, i-a expediat, la 13 august 2000, un vagon încărcat cu benzină, în greutate de 41.550 kg., care a ajuns la destinație fără sigiliul predătorului, ci cu sigiliul C.F.R. Socola, constatându-se o lipsă de 950 litri benzină. A arătat, de asemenea, că răspunsul pârâtei S.N.T.F.M., sucursala Iași, la reclamația administrativă a fost neîntemeiat și nelegal. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 565 E din 5 aprilie 2001, a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iași, să plătească reclamantei suma de 13.343.715 lei cu titlul de daune și 1.142.497 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor S.N.P.

P. SA București, sucursala Petrotrans, și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că vagonul poartă urme de violare, astfel că se prezumă faptul că marfa a fost sustrasă din vina căii ferate și că daunele au fost corect cuantificate, deoarece în lipsa facturii, conform art. 85.2 din Regulamentul de transport, despăgubirea este calculată în raport cu prețul curent al mărfii, reclamanta făcând dovada virării la bugetul de stat a taxelor și impozitelor aferente prețului mărfii lipsă. Împotriva acestei hotărâri, pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 362 A din 17 septembrie 2001, soluția fiind motivată în temeiul art. 85.2 din Regulamentul de transport.

Împotriva ultimei hotărâri, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iași, a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei și, pe fondul litigiului, respingerea acțiunii pentru suma de 9.662.465 lei, pentru care reclamanta nu și-a dovedit acțiunea. În susținerea cererii de recurs, recurenta a contestat cuantumul despăgubirilor, motivând că, potrivit documentelor de livrare, intimata-reclamantă a plătit 3.875.000 lei pe tonă, reprezentând prețul de livrare, și, pentru cantitatea de 950 litri benzină, suma de 3.681.250 lei pe tonă, așa încât aceasta este valoarea la care se calculează taxele către stat și nu 4.237.000 lei, cum eronat a fost pretinsă prin reclamația administrativă. Pe de altă parte, susține recurenta că nota contabilă depusă la dosar nu face dovada virării taxelor către stat, sumele contabilizate fiind mai mari decât cele legale.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, la data de 13 august 2000, S.N.P. P. SA București, sucursala Petrotrans Ploiești, a expediat către S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Iași, cantitatea de 41.550 litri benzină premium 2, marfa fiind însoțită de scrisoarea de trăsură nr. 382479 din 13 august 2000. Vagonul care transporta marfa a sosit la destinație cu sigiliul predătorului de la capacul domei rupt, iar la verificarea prin cântărire a mărfii, a rezultat un minus de 950 litri benzină, consemnat prin procesul-verbal nr. 80/2000. Conform art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, calea ferată este răspunzătoare pentru pierderea totală sau parțială a mărfii, survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare.

Cum violarea sigiliului a intervenit când marfa se afla la transportator, conform art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, repararea prejudiciului reclamantei este în sarcina pârâtei transportatoare, cum, de altfel, aceasta a recunoscut. Recurenta-pârâtă a contestat cuantumul despăgubirilor, invocând faptul că taxa de drum, accize și T.V.A. nu sunt datorate. Având în vedere dispozițiunile art. 85.2 din același regulament, în caz de pierdere a mărfii, dacă lipsește factura, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire după prețul curent al mărfii, la care se adaugă tariful de transport. Cum T.V.A.-ul este exigibil din momentul livrării mărfii, așa cum rezultă din dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din O.G.

nr. 3/1992, cum accizele se virează la bugetul statului tot la momentul livrării mărfii (art. 16 și 17 din O.G. nr. 27/2000) și cum taxa de drum se virează la același moment (Legea nr. 118/1996) corect au procedat instanțele de fond și apel când au acordat despăgubiri, incluzând în preț și aceste taxe. În consecință, curtea de apel a făcut o corectă interpretare a legii, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 362 A din 17 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 10 martie 2004.