ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5246/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a revendicat în contradictoriu cu Primarul general și Ministerul Învățământului

imobilul situat în București, (teren în suprafață de 400 mp) expropriat prin

Decretul nr.143/1974 și „neafectat prin nici un detaliu de sistematizare”.

Temeiul juridic invocat este art. 480 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 782 din 29 octombrie

2001 a fost restituită reclamantului suprafața de 250 mp, iar pentru diferența

de 150 mp, s-a respins cererea de despăgubiri.

Apelul declarat de Municipiul București a fost

respins ca tardiv, iar cel declarat de Ministerul Educației ca nefondat prin

decizia civilă nr. 272/A din 6 iunie 2002, cu aceeași motivare, în sensul că

din expertiza topo s-a stabilit că „diferența de 250 mp este liberă și

neafectată de utilități publice”.

Contra deciziei a declarat recurs Ministerul

Educației, pe temeiurile din art. 304 pct. 7,  9, și  10 C. proc. civ.,

relevând că:

- decizia este nemotivată în fapt și în drept,

iar incidența Legii nr. 18/2001 și a Legii nr. 10/2001 nu a fost examinată;

-

în speță erau incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 33/1994 nefiind

admisibilă o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun și

-

în sfârșit, exproprierea a fost finalizată conform planurilor de construcție și

cu încadrarea în planul de sistematizare al zonei, fiind construită o școală

care se constituie din clădire, terenuri cu destinații diverse și căi de acces,

așa cum o definește art. 6 din Legea nr. 33/1994 („obiective sociale de învățământ”).

Reclamantul a fost proprietarul imobilului în

litigiu expropriat prin Decretul nr. 143/1974, alături de altele asemenea,

pentru construirea unei școli.

Scopul, adică utilitatea publică, a fost

realizat integral, fiind edificată Ș.G. nr. 26 din București, calea de acces

principală fiind pe terenul de 250 mp restituit prin hotărârea recurată.

Edificatoare este scrisoarea nr. 248 din 5

februarie 2002 trimisă de conducerea școlii în care se relevă că „o eventuală

construcție pe acest teren ar bloca intrarea principală și întreaga fațadă ...

terenul din fața școlii fiind îngrădit – sunt plantați arbori ornamentali și

flori, îngrijiți de elevi în practica de la orele de biologie”.

Acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile

art. 480 C. civ., în cadrul juridic relevat, nu poate fi primită, iar, pe de

altă parte, cercetarea aplicării art. 35 din Legea nr. 33/1994, arată că

exproprierea a fost integral finalizată, astfel că reclamantul are rezervată

numai procedura despăgubirilor prevederile de Legea nr.

10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Educației și Cercetării.

Casează decizia nr. 272/A din 6 iunie 2002 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, precum și sentința civilă nr.

782 din 29 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și

contencios administrativ, și respinge ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantul P.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2003.