ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4012/2003

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

data de 13 octombrie 2002  reclamantul D.N. a cerut obligarea Primăriei

București la predarea imobilului situat sector 2, compus din 310 mp. teren și

construcții, expropriat, în baza Decretului nr. 139/1974, anexa 26, poz.42.

Prin

sentința civilă nr. 145/25 februarie 2002, a Tribunalului București, a fost

admisă acțiunea, întrucât „imobilul nu a fost demolat, iar, conform situației

juridice, eliberată de S.C. A. S.A., este închiriat lui A.M., prin contractul

nr. 10312/1999, astfel că scopul exproprierii nu s-a realizat.

În apel,

prin decizia nr. 385/16 octombrie 2002, a fost respins apelul Consiliului

General al Municipiului București, cu aceeași motivare relativă la

nefinalizarea exproprierii.

Contra

deciziei pârâtul a declarat recurs, pe temeiurile din art. 304, pct. 9-10 C.

proc. civ., motivat succint:

-

imobilul a intrat în proprietatea statului printr-un titlu valabil,

-

faptul că blocurile prevăzute la art. 24 din decretul de expropriere nu au fost

construite nu-l îndreptățește pe reclamant la restituirea imobilului, iar

exproprierea s-a făcut legal și imobilul a fost închiriat de stat.

2.

Recursul este nefondat.

2.1.

Exproprierea s-a făcut pentru cauză de utilitate publică, dar ea nu s-a

realizat, căci imobilul nu a fost demolat, iar terenul nu este afectat de

detalii de sistematizare.

Așadar,

scopul, declarat în Decretul de expropriere nr. 139/1974, privind construcții

de locuințe,  nu s-a realizat, iar locuința este închiriată unei persoane

fizice.

2.2.

Dispozițiile  art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile, calea acțiunii în

revendicare fiind accesibilă reclamantului, cât timp condițiile exproprierii și

scopul nu s-a realizat.

Drept

urmare, privarea de proprietate prin expropriere nu s-a finalizat ceea ce face

ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, cum judicios și argumentat  în

drept, a decis instanța de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul

General al Municipiului București, reprezentat legal de Primarul General

împotriva deciziei nr. 385 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 3.606.000 lei cheltuieli de judecată către

intimatul D.N.

Irevocabilă

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 octombrie  2003.