ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4012/2003

Asupra recursului de față, constată următoarele: 1. La data de 13 octombrie 2002 reclamantul D.N. a cerut obligarea Primăriei București la predarea imobilului situat sector 2, compus din 310 mp. teren și construcții, expropriat, în baza Decretului nr. 139/1974, anexa 26, poz.42. Prin sentința civilă nr. 145/25 februarie 2002, a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea, întrucât „imobilul nu a fost demolat, iar, conform situației juridice, eliberată de S.C. A. S.A., este închiriat lui A.M., prin contractul nr. 10312/1999, astfel că scopul exproprierii nu s-a realizat. În apel, prin decizia nr. 385/16 octombrie 2002, a fost respins apelul Consiliului General al Municipiului București, cu aceeași motivare relativă la nefinalizarea exproprierii.

Contra deciziei pârâtul a declarat recurs, pe temeiurile din art. 304, pct. 9-10 C. proc. civ., motivat succint: - imobilul a intrat în proprietatea statului printr-un titlu valabil, - faptul că blocurile prevăzute la art. 24 din decretul de expropriere nu au fost construite nu-l îndreptățește pe reclamant la restituirea imobilului, iar exproprierea s-a făcut legal și imobilul a fost închiriat de stat. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Exproprierea s-a făcut pentru cauză de utilitate publică, dar ea nu s-a realizat, căci imobilul nu a fost demolat, iar terenul nu este afectat de detalii de sistematizare. Așadar, scopul, declarat în Decretul de expropriere nr. 139/1974, privind construcții de locuințe, nu s-a realizat, iar locuința este închiriată unei persoane fizice.

2.2. Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile, calea acțiunii în revendicare fiind accesibilă reclamantului, cât timp condițiile exproprierii și scopul nu s-a realizat. Drept urmare, privarea de proprietate prin expropriere nu s-a finalizat ceea ce face ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, cum judicios și argumentat în drept, a decis instanța de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de Primarul General împotriva deciziei nr. 385 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 3.606.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul D.N. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.