ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3477/2003

Asupra recursului în anulare  de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 241 din 20

decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea a fost admisă în parte contestația

formulată de C.I., dispunându-se obligarea Ministerului Apărării Naționale la

plata sumei de 43.566.667 lei, reprezentând impozit reținut nelegal din

ajutorul și plățile compensatorii primite la trecerea în rezervă.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin

decizia nr. 271/5 martie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, prin care

s-a constatat nul recursul declarat de intimat.

Considerând că hotărârile

judecătorești menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și

vădit netemeinice. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a declarat recursul în anulare de față, în temeiul art. 330 pct. 2

C. proc. civ., solicitând casarea lor și pe fond respingerea acțiunii

formulate.

Se susține în esență că ajutoarele

primite de cel în cauză au fost stabilite în raport de solda lunară brută, nu

de cea netă, astfel că potrivit art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nu

sunt scutite de impozitul pe venit.

Recursul în anulare este întemeiat,

urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că cel în cauză a fost încadrat la U.M.01921 Focșani, până la data de

31 iunie 2000, când a fost trecut în rezervă la cerere, cu drept de pensie de

serviciu, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare, având dreptul să primească ajutorul prevăzut  de

art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și plățile compensatorii prevăzute de acest text,

conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.

Ajutoarele menționate au fost

stabilite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că aceste

plăți, potrivit art. 6 lit. b) din O. G. nr. 73/1999 nu sunt scutite de

impozitul pe venit.

În adevăr, potrivit art. 4 lit. b)

din actul normativ menționat sunt supuse impozitării veniturile din salariu,

cele asimilate, precum și conform art. 23 lit. b) drepturile de soldă lunară,

indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare,

stabilite în raport de solda lunară brută.

Ori, scutirea de impozit, prevăzută

de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 pentru sumele reprezentând plăți

compensatorii a fost prevăzută pentru situațiile în care acestea au fost

calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în

rezervă.

Se constată că instanța de fond și-a

întemeiat soluția de admitere a contestației pe dispozițiile art. 5 lit. a) din

O.G. nr. 73/1999, potrivit căreia în adevăr nu sunt venituri impozabile

ajutoarele acordate din bugetul fondurilor speciale. Dar, ajutoarele acordate

în temeiul Legii nr. 138/1999, cum este cazul în speță, nu se identifică cu

cele prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999, întrucât cele acordate

militarilor sunt asimilate salariului, fiind diferite de ajutoarele cu

destinație specială, ce reprezintă forme de sprijin acordate celor în nevoie,

cum sunt cele enumerate în Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999,

aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.

Așadar, instanțele au făcut greșită

aplicare a prevederilor legalel menționate, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, astfel că se impune casarea hotărârilor atacate și pe

fond respingerea acțiunii celui în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 241 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea

și deciziei civile nr. 271 din 5 martie 2002 a Curții de Apel Galați.

Casează aceste hotărâri și,

rejudecând, respinge acțiunea formulată de C.I. împotriva Ministerului Apărării

Naționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  19 septembrie 2003.