ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4468/2003

Asupra recursului în anulare de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2001 sub nr. 2112 pe rolul Tribunalului Vrancea, contestatorul C.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pe intimat la plata sumei de 55.749.275 lei reprezentând impozit reținut nelegal la plata ajutorului și plăților compensatorii primite la trecerea în rezervă, cu dobânda legală la această sumă, de la data de 31 mai 2000 până la data pronunțării hotărârii. În motivarea acțiunii, contestatorul susține că, potrivit dispozițiilor art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 și a art. 6 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 7/1998, la trecerea în rezervă trebuia să primească ajutorul reglementat de art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și plățile compensatorii prevăzute de același text, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999. În întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea acțiunii. Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 240 din 20 decembrie 2001 a respins excepțiile privind competența materială de soluționare a cauzei și la lipsa calității procesual pasive, invocate de către intimat, ca neîntemeiate. A admis în parte contestația și a obligat intimatul la plata sumei de 55.749.275 lei reprezentând impozit reținut necuvenit, către contestator. A respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.

Instanța a reținut, în esență, că drepturile cuvenite și achitate reclamantului conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 sunt ajutoare de sprijin, neimpozabile, stabilite în raport de solda lunară brută. În ceea ce privește plățile compensatorii, a reținut de asemenea că acestea nu se impozitează. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Ministerul Apărării Naționale, care a fost constatat nul prin D.C. nr. 270 R din 5 martie 2002 a Curții de Apel Galați. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 33o alin. (2) C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și, totodată, acestea sunt și vădit netemeinice.

Se susține că reclamantul a fost încadrat la U.M. 01921 Focșani până la data de 31 mai 2000, când a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu iar la trecerea în rezervă având dreptul să primească ajutorul reglementat de art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și plățile compensatorii, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 138/1999. Se susține de asemenea că ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) au fost stabilite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că, conform prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 ele nu sunt scutite de impozit pe venit. În motivarea recursului în anulare se susține că instnanța de fond a admis acțiunea întemeindu-se pe dispozițiile art. 5 lit. a) din O.G.

nr. 73/1999, care stabilește că nu sunt venituri impozabile ajutoarele acordate din bugetul fondurilor speciale. Cu privire la acest aspect, se arată în motivarea recursului, ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 întrucât, ajutoarele acordate militarilor sunt venituri asimilate salariului, nu indemnizației cu destinație specială, care reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie, de natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a O.G. nr. 73/1999. Recursul în anulare este fondat.

Este de reținut în primul rând că prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999, se consacră o normă de excepție, un beneficiu cadrelor militare la trecerea în rezervă, astfel: „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul ministrelor și instituțiilor centrale prevăzute de art.1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută avută în ultima lună” și „pentru orice an rămas până la limita de vârstă, un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile”. La aproximativ o lună de la apariția Legii nr. 138/1999 a fost publicată în M.Of.

din 31 august 1999 O.G. privind impozitul pe venit care reglementează întregul sistem de impunere fiscală. Aceastră ordonanță a reglementat și anumite excepții și scutiri, astfel art. 5 și art. 6 se referă la categoria de venituri care nu sunt impozabile și respectiv la veniturile scutite de impozit. Din interpretarea prevederilor mai înainte arătate urmează a reține că ajutoarele instituite de Legea nr. 138/1999, deși neimpozabile, până la apariția O.G. nr. 73/1999, nu au fost incluse în cele două categorii de venituri, nesupuse impozitării sau scutite de impozit. Astfel, deși în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G.

nr. 73/1999 și respectiv H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială. Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare evident că și veniturile acordate militarilor la trecerea în revervă sau direct în retragere, cu titlu de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariat și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999, potrivit impozitului pe venit. În acest sens sunt și Normele metodologice pentru aplicarea O.G.

nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobat prin H.G. nr. 1066/1999 care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri, ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele. Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisface serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern în situații de necesități și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare aceste ajutoare sunt de natură salarială și potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar conform art. 23 lit. b) din aceeași ordonanță, sunt asimilate în vederea impunerii, drepturile la solda lunară, indemnizații, prime, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut. Pe de altă parte, este de reținut că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 care enumeră veniturile scutite de impozit, figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete.

Or, în speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate contestatorului au fost calculate în raport de solda lunară brută și deci din acest punct de vedere aceste venituri erau impozabile. De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziție contrară acestei ordonanțe, ceea ce confirmă intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. Distinct de cele mai înainte arătate urmează a reține în legătură cu constituționalitatea prevederilor acestui text de lege că prin mai multe decizii Curtea Constituțională a României s-a pronunțat precizând că art. 86 din O.G.

nr. 73/1999 este constituțional arătând expres că „nici o dispoziție constituțională nu interzice ca printr-o lege nouă să fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioară – ordonanțele guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege până la eventuala respignere de către Parlament (în cazul în speță Legea nr. 206/2002 pentru respingerea O.G. nr. 73/1999, publicată în M.Of. din 24 aprilie 2002. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile pronunțate de către Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați și pe fond, a respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 270/R din 5 martie 2002 și a sentinței civile nr. 240 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea pe care le casează. Pe fond respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M. ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.