ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 26
noiembrie 2003, Ministerul Apărării Naționale a solicitat instanței, în
contradictoriu cu C.I., să dispună restabilirea situației anterioare executării
și obligarea pârâtului de a restitui suma de 53.884.167 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că prin sentința civilă nr. 241 din 20 decembrie 2001 pronunțată în
dosarul nr. 2113/C/2001 al Tribunalului Vrancea a fost obligat către pârât la
plata sumei de 43.566.667 lei, reprezentând impozit nelegal din ajutorul și
plățile compensatorii primite la trecerea în rezervă.
Se mai arată că, după rămânerea
irevocabilă a acestei hotărâri, prin decizia nr. 271 din 5 martie 2002 a Curții
de Apel Galați, secția civilă, întreaga sumă, inclusiv cheltuielile de
executare, a fost virată în contul executorului judecătoresc, pentru a fi pusă
la dispoziția pârâtului.
Ulterior, procurorul general a
atacat cu recurs în anulare cele două hotărâri pronunțate în cauză, care a fost
admis prin decizia nr. 3477 din 19 septembrie 2003 a Curții Supreme de
Justiție, secția civilă, cu consecința casării acestor hotărâri și a
respingerii acțiunii formulată de C.I. împotriva Ministerului Apărării
Naționale.
Investit cu soluționarea cauzei,
Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 67 din 18 februarie 2004
și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,
reținând în esență că potrivit dispozițiilor art. 404
2
C. proc.
civ., instanța competentă să dispună întoarcerea executării este cea care a
desființat titlul executoriu sau instanța de fond, în cazul casării cu
trimitere.
Or, titlul executoriu, respectiv
sentința civilă nr. 241 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, a fost
desființat prin decizia instanței supreme nr. 3477 din 19 septembrie 2003.
În cauză, se constată că Tribunalul
Vrancea este competent a soluționa cererea de întoarcere a executării formulată
de Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâtul C.I., pentru
considerentele care succed.
Întoarcerea executării este posibilă
prin trei modalități procedurale, toate fiind reglementate prin dispozițiile
art. 404
2
alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.
Astfel, într-o primă modalitate,
întoarcerea executării se dispune de către chiar instanța care a desființat
titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat.
Când instanța care a desființat
hotărârea executată, a dispus rejudecarea în fond a pricinii fără a desființa
titlul executoriu, această măsură va putea fi luată de către instanța de
trimitere.
În cea de a treia ipoteză, pentru a
obține întoarcerea executării, persoana îndreptățită trebuie să introducă o
acțiune separată.
Potrivit alin. (3) al art. 404
2
C. proc. civ., în această situație cererea se va adresa instanței judecătorești
competente, potrivit legii.
Or, chiar dacă textul nu o prevede
expres, este fără putință de tăgadă că sintagma „instanță competentă potrivit
legii” face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în
primă instanță, aceasta aparținând în speță, Tribunalului Vrancea, care a pronunțat
hotărârea ce a constituit titlul executoriu, ulterior desființat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite Tribunalului Vrancea, spre
competentă soluționare cererea de întoarcere a executării formulată de
Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâtul C.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.