ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2006

HOTĂRÂRE
27.01.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra cauzei civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea la 26 noiembrie 2003, reclamantul

Ministerul Apărării Naționale a

chemat în judecată pe pârâtul P.N.M. solicitând să se dispună obligarea

acestuia la plata sumei totale de 69.307.282 lei, actualizată în raport de rata

inflației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin sentința civilă nr. 244 din 20 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul

Vrancea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 274 din 5 martie 2002 a

Curții de Apel Galați, Ministerul Apărării Naționale, pârât în acea cauză, a

fost obligat să-i plătească numitului P.N.M. suma de 62.144.782 lei cu titlu de

impozit nelegal reținut, la care s-au adăugat cheltuieli de judecată și la executare,

astfel încât s-au achitat acestuia în total 69.307.282 lei.

Ulterior plății, Curtea Supremă de

Justiție, admițând recursul în anulare declarat de Procurorul General, a dispus

prin decizia civilă nr. 1757 din 6 mai 2003 casarea hotărârilor și pe fond a

respins acțiunea reclamantului P.N.M. În consecință, Ministerul Apărării

Naționale a formulat prezenta acțiune ce vizează întoarcerea executării.

Au fost invocate în drept

dispozițiile art. 112-114, art. 404

1

-404

3

și urm. C. civ.

Investit cu această acțiune,

Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 70 din 18 februarie 2004,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, invocând în drept prevederile art. 404

2

alin.

(1) C. proc. civ.

Primind dosarul, Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus pe cale administrativă, în temeiul art. II din

Legea nr. 195/2004, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre

soluționare Curții de Apel Galați.

La rândul său, această din urmă

instanță, prin încheierea din 5 noiembrie 2004, a scos cauza de pe rol și a

trimis-o spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție,

motivând că: ”în mod greșit Înalta Curte de Casație și Justiție a scos dosarul

de pe rolul acesteia și l-a trimis la Curtea de Apel Galați, întrucât potrivit

sentinței civile nr. 70 din 18 februarie 2004 Tribunalul Vrancea și-a declinat

competența de soluționare în temeiul art. 404

2

fondul cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție”...

În aceste condiții, cauza a fost din

nou înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pârâtul P.N.M. a formulat

întâmpinare solicitând, în baza mai multor temeiuri de drept, respingerea

acțiunii reclamantului.

La primul termen de judecată, 27

ianuarie 2006, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza în fond și a solicitat

trimiterea dosarului la Tribunalul Vrancea.

Intimatul pârât s-a opus acestei

cereri.

Examinând problema competenței

materiale de a soluționat cauza în fond, care premerge oricărei alte cercetări,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dincolo de caracterul cel puțin

insolit, într-un sistem judiciar bazat pe o anumită ierarhie a instanțelor, al

motivării Curții de Apel Galați, care critică și eludează o măsură a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, o asemenea „argumentație” acreditează ideea că

declinarea de competență dispusă de Tribunalul Vrancea este obligatorie pentru

instanța supremă. Cu alte cuvinte, Tribunalul Vrancea are dreptul să-și

verifice competența, dar Înalta Curte de Casație și Justiție nu!

O astfel de „motivare” nu este numai

în afara principiilor de drept în materie, dar pierde din vedere aspectul

esențial al cauzei, și anume faptul că întoarcerea executării este solicitată

printr-o acțiune separată. Or, într-o asemenea situație sunt incidente

prevederile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., astfel încât

competent să soluționeze cauza în fond este Tribunalul Vrancea, căruia i se va

trimite dosarul.

Stabilește în favoarea Tribunalului

Vrancea competența soluționării cererii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

ianuarie

2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2005
Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 26 noiembrie 2003, Ministerul Apărării Naționale a solicitat instanței, în contradictoriu cu C.I., să dispună restabilirea situație
ÎCCJ 2006-11-01
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8801/2006
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul B.G. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plat
ÎCCJ 2004-04-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3027/2004
Deliberând asupra chestiunii competenței materiale de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva pârâtului B.I.G., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 239, pronunțată la 20 dece
ÎCCJ 2004-12-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6955/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 237 din 20 decembrie 2002 formulată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.C., pârâtul Minister
ÎCCJ 2003-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4335/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 noiembrie 2001 reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să
Sursă