ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6955/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 237 din 20

decembrie 2002 formulată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul B.C., pârâtul Ministerul Apărării Naționale fiind

obligat să îi plătească acestuia suma de 64.250.000 lei cu titlul de impozit

reținut nelegal.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului dar prin

decizia civilă nr. 5144 din 3 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârile

date anterior, iar pe fond a respins acțiunea.

Prin aceeași decizie s-a dispus

restabilirea situației anterioare, prin întoarcerea executării.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea sub nr. 48 din 10 februarie 2002, Ministerul Apărării

Naționale a solicitat obligarea pârâtului B.C. la restituirea sumei de

64.250.004 lei care a format obiectul primului proces.

Prin aceeași acțiune s-a cerut ca

pârâtul să fie obligat și la restituirea sumei de 7.154.000 lei reprezentând

onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare, precum și a

sumei de 8.500 lei achitată pentru obținerea certificatului de grefă, în urma

admiterii recursului în anulare.

Ca temei legal al acțiunii, reclamantul

a invocat prevederile art. 993 și urm. C. civ. referitoare la plata îndatorată,

precum și dispozițiile art. 112–114 C. proc. civ.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că după ce hotărârea Tribunalului Vrancea a rămas irevocabilă, în urma

somației executorului judecătoresc, prin ordin de plată, a efectuat în

totalitate plata sumelor dispuse de instanță, achitând și cheltuielile de

executare.

Prin sentința civilă nr. 90 din 10

martie 2004, Tribunalul Vrancea a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că acțiunea nu

este un conflict de drepturi, în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, ci este

o acțiune în pretenții, competența urmând a fi stabilită în funcție de obiectul

acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că acțiunea formulată are ca obiect întoarcerea executării,

astfel că, în conformitate cu prevederile art. 404

2

alin. (1) C.

proc. civ., competentă să soluționeze cererea este Înalta Curte de Casație și

Justiție, care a desființat titlul.

La termenul din 9 decembrie 2004 s-a

pus din oficiu în discuție excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Având a se pronunța asupra

excepției, Curtea reține că soluționarea cererilor prevăzute de art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., care are ca obiect întoarcerea executării, constituie

o prerogativă a “instanței judecătorești competente potrivit legii”.

Potrivit art. 404

1

alin.

(1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu

sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea

executării, prin restabilirea situației anterioare acestuia.

Potrivit art. 404

2

alin.

(1) C. proc. civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul

executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune,

prun aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare hotărârii.

Din interpretarea acestei dispoziții

legale, rezultă că instanța care a desființat titlul executoriu este competentă

să dispună întoarcerea executării numai prin aceeași hotărâre prin care s-a

desființat titlul.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

admițând recursul în anulare, a desființat titlul, dispunând restabilirea

situației anterioare prin întoarcerea executării. Fără să oblige pârâtul la

restituirea efectivă a sumei. De aceea, Ministerul Apărării Naționale a

formulat o nouă cerere întemeiată pe art. 993 și urm. C. civ., prin care a

solicitat să-i fie plătite sumele achitate pârâtului în baza titlului

executoriu desființat și cheltuielile făcute cu executarea.

Întrucât Tribunalul Vrancea a fost

investit cu o nouă cerere de întoarcere a executării silite, formulată

ulterior, în speță este aplicabil art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

care prevede că atunci când nu s-a dispus restabilirea situației anterioare

executării silite în condițiile alin. (1) și (2) cel îndreptățit o va putea

cere instanței judecătorești competente potrivit legii. În raport u textul

citat competența de soluționare a cererii separate, care este o acțiune în

pretenții, se stabilește după regulile dreptului comun.

Prin urmare, în raport cu valoarea

pretențiilor de 71412 504 lei, competența soluționării cererii aparține

Judecătoriei Focșani.

Pentru considerentele ce preced,

Curtea va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei

Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Declină competența de soluționare a

cererii formulată de Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu B.C.,

în favoarea Judecătoriei Focșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.