ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6955/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 237 din 20 decembrie 2002 formulată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.C., pârâtul Ministerul Apărării Naționale fiind obligat să îi plătească acestuia suma de 64.250.000 lei cu titlul de impozit reținut nelegal. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului dar prin decizia civilă nr. 5144 din 3 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârile date anterior, iar pe fond a respins acțiunea. Prin aceeași decizie s-a dispus restabilirea situației anterioare, prin întoarcerea executării.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 48 din 10 februarie 2002, Ministerul Apărării Naționale a solicitat obligarea pârâtului B.C. la restituirea sumei de 64.250.004 lei care a format obiectul primului proces. Prin aceeași acțiune s-a cerut ca pârâtul să fie obligat și la restituirea sumei de 7.154.000 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare, precum și a sumei de 8.500 lei achitată pentru obținerea certificatului de grefă, în urma admiterii recursului în anulare. Ca temei legal al acțiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 993 și urm. C. civ. referitoare la plata îndatorată, precum și dispozițiile art. 112–114 C. proc. civ.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că după ce hotărârea Tribunalului Vrancea a rămas irevocabilă, în urma somației executorului judecătoresc, prin ordin de plată, a efectuat în totalitate plata sumelor dispuse de instanță, achitând și cheltuielile de executare. Prin sentința civilă nr. 90 din 10 martie 2004, Tribunalul Vrancea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că acțiunea nu este un conflict de drepturi, în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, ci este o acțiune în pretenții, competența urmând a fi stabilită în funcție de obiectul acțiunii. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că acțiunea formulată are ca obiect întoarcerea executării, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 404 2 alin. (1) C. proc.

civ., competentă să soluționeze cererea este Înalta Curte de Casație și Justiție, care a desființat titlul. La termenul din 9 decembrie 2004 s-a pus din oficiu în discuție excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având a se pronunța asupra excepției, Curtea reține că soluționarea cererilor prevăzute de art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., care are ca obiect întoarcerea executării, constituie o prerogativă a “instanței judecătorești competente potrivit legii”. Potrivit art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acestuia.

Potrivit art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prun aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare hotărârii. Din interpretarea acestei dispoziții legale, rezultă că instanța care a desființat titlul executoriu este competentă să dispună întoarcerea executării numai prin aceeași hotărâre prin care s-a desființat titlul. Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în anulare, a desființat titlul, dispunând restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării. Fără să oblige pârâtul la restituirea efectivă a sumei. De aceea, Ministerul Apărării Naționale a formulat o nouă cerere întemeiată pe art. 993 și urm. C. civ., prin care a solicitat să-i fie plătite sumele achitate pârâtului în baza titlului executoriu desființat și cheltuielile făcute cu executarea.

Întrucât Tribunalul Vrancea a fost investit cu o nouă cerere de întoarcere a executării silite, formulată ulterior, în speță este aplicabil art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. care prevede că atunci când nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării silite în condițiile alin. (1) și (2) cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. În raport u textul citat competența de soluționare a cererii separate, care este o acțiune în pretenții, se stabilește după regulile dreptului comun. Prin urmare, în raport cu valoarea pretențiilor de 71412 504 lei, competența soluționării cererii aparține Judecătoriei Focșani. Pentru considerentele ce preced, Curtea va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE: Declină competența de soluționare a cererii formulată de Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu B.C., în favoarea Judecătoriei Focșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.