ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3027/2004

Deliberând asupra chestiunii competenței materiale de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva pârâtului B.I.G., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 239, pronunțată la 20 decembrie 2001, Tribunalul Vrancea a admis în parte contestația formulată de B.I.G. împotriva MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE care a fost obligat la plata sumei de 49 463 062 lei. Prin decizia nr. 269/ R pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, la 5 martie 2002, această sentință a rămas definitivă constatându-se nulitatea recursului declarat de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, hotărârea primei instanțe fiind ulterior pusă în executare. Prin decizia nr. 2144, pronunțată de secția civilă a Curții Supreme de Justiție la 26 mai 2003, în dosarul nr. 4581/2003, a fost admis recursul în anulare declarat în aceeași cauză, fiind casate hotărârile date anterior, iar pe fond acțiunea a fost respinsă.

Prin aceeași decizie s-a dispus „restabilirea situației anterioare executării” hotărârilor casate. La 26 noiembrie 2003, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE a formulat o acțiune intitulată „cerere în pretenții” prin care solicita „restabilirea situației anterioare executării” sentinței nr. 239/2001 și a deciziei nr. 269/R/2002 prin obligarea lui B.I.G. la restituirea sumei de 54 617 562 lei care a format obiectul primului proces. Prin aceeași acțiune s-a cerut ca pârâtul să fie obligat și la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a sumelor de 5 154 500 lei și respectiv de 8 500 lei. Ca temei legal al acțiunii reclamantul a indicat prevederile art. 993 și următoarele C. civ., referitoare la plata nedatorată, precum și dispozițiile art. 112 – art. 114 și respectiv art. 404 1 - art. 404 3 C. proc.

civ. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția civilă cu numărul de dosar 1474/C/2003. Întrucât prin sentința civilă nr. 65, pronunțată la 18 februarie 2004, instanța astfel sesizată a declinat competenta de soluționare a acțiunii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceeași cauză a fost ulterior înregistrată pe rolul secției civile a acestei Curți cu numărul de dosar 1879/2004. La termenul de la 23 aprilie 2004, Curtea a pus din oficiu în discuție chestiunea competenței materiale de soluționare a acțiunii, aspect asupra căruia a rămas în pronunțare. Este de menționat că deși legal citat pentru acel termen reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE nu a fost prezent.

În ceea ce îl privește pârâtul B.I.G. nu a exprimat un punct de vedere referitor la chestiunea supusă dezbaterii, dar a solicitat respingerea acțiunii, sens în care a depus în dosar si două cereri scrise. Având a se pronunța asupra chestiunii prealabile supuse dezbaterii, Curtea reține că soluționarea cererilor prevăzute de art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., care au ca obiect restabilirea situației anterioare executării, constituie o prerogativă a „instanței judecătorești competente potrivit legii”. Această sintagmă se referă în mod evident la instanța care a soluționat în fond litigiul inițial, adică litigiul în care au fost pronunțate hotărârea sau hotărârile a căror desființare justifică întoarcerea executării.

O asemenea interpretare se impune atât pentru considerente de ordin rațional, cât și prin analogie cu prevederile art. 404 2 alin. (2) C. proc. civ., nefiind de conceput instituirea unor mecanisme procedurale diferite pentru soluționarea unor cereri care au o natură identică. În același sens este de amintit că în cauza de față instanțele au fost investite printr-o acțiune ce derivă din litigiul anterior a cărui soluționare s-a făcut în prima instanță de Tribunalul Vrancea, potrivit competentei materiale speciale prevăzute de art. 2 pct.1 lit. b 1 ) C. proc. civ. Declinarea competentei de soluționarea a cauzei este prin urmare lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât această Curte, investită fiind cu soluționarea recursului în anulare, a făcut deja aplicarea art. 404 2 alin. (1) C. proc.

civ., dispunând expres „restabilirea situației anterioare executării”. În speță, reclamantul nu a precizat motivele pentru care o nouă cerere, având același obiect, a fost formulată în cauza de față. Identificarea și analizarea acelor motive, verificarea respectării de către reclamant a condițiilor restrictive prevăzute de art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., ca și eventuala incidență în cauză a autorității de lucru judecat constituie chestiuni pe care numai Tribunalul Vrancea, ca instanță legal investită și având o astfel de competență materială, le poate, în mod legal aborda. Așa fiind, Curtea urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea făcând aplicarea art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și pe pârâtul B.I.G. în favoarea Tribunalului Vrancea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.