ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3027/2004

Deliberând asupra chestiunii

competenței materiale de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva pârâtului B.I.G., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 239, pronunțată la 20

decembrie 2001, Tribunalul Vrancea a admis în parte contestația formulată de

B.I.G. împotriva MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE care a fost obligat la plata

sumei de 49 463 062 lei.

Prin decizia nr. 269/ R pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă, la 5 martie 2002, această sentință a rămas definitivă

constatându-se nulitatea recursului declarat de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE,

hotărârea primei instanțe fiind ulterior pusă în executare.

Prin decizia nr. 2144, pronunțată de secția civilă a

Curții Supreme de Justiție la 26 mai 2003, în dosarul nr. 4581/2003, a fost

admis recursul în anulare declarat în aceeași cauză, fiind casate hotărârile

date anterior, iar pe fond acțiunea a fost respinsă.

Prin aceeași decizie s-a dispus „restabilirea

situației anterioare executării” hotărârilor casate.

La 26 noiembrie 2003, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE a

formulat o acțiune intitulată „cerere în pretenții” prin care solicita

„restabilirea situației anterioare executării” sentinței nr. 239/2001 și a

deciziei nr. 269/R/2002 prin obligarea lui B.I.G. la restituirea sumei de 54

617 562 lei care a format obiectul primului proces.

Prin aceeași acțiune s-a cerut ca pârâtul să fie

obligat și la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a sumelor de 5 154 500

lei și respectiv de 8 500 lei.

Ca temei legal al acțiunii reclamantul a indicat

prevederile art. 993 și următoarele C. civ., referitoare la plata nedatorată,

precum și dispozițiile art. 112 – art. 114 și respectiv art. 404

1

-

art. 404

3

C. proc. civ.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Vrancea, secția civilă cu numărul de dosar 1474/C/2003.

Întrucât prin sentința civilă nr. 65, pronunțată la 18

februarie 2004, instanța astfel sesizată a declinat competenta de soluționare a

acțiunii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceeași cauză a fost

ulterior înregistrată pe rolul secției civile a acestei Curți cu numărul de

dosar 1879/2004.

La termenul de la 23 aprilie 2004, Curtea a pus din

oficiu în discuție chestiunea competenței materiale de soluționare a acțiunii,

aspect asupra căruia a rămas în pronunțare.

Este de menționat că deși legal citat pentru acel

termen reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE nu a fost prezent.

În ceea ce îl privește pârâtul B.I.G. nu a exprimat un

punct de vedere referitor la chestiunea supusă dezbaterii, dar a solicitat

respingerea acțiunii, sens în care a depus în dosar si două cereri scrise.

Având a se pronunța asupra chestiunii prealabile

supuse dezbaterii, Curtea reține că soluționarea cererilor prevăzute de art.

404

2

alin. (3) C. proc. civ., care au ca obiect restabilirea

situației anterioare executării, constituie o prerogativă a „instanței

judecătorești competente potrivit legii”.

Această sintagmă se referă în mod evident la instanța

care a soluționat în fond litigiul inițial, adică litigiul în care au fost

pronunțate hotărârea sau hotărârile a căror desființare justifică întoarcerea

executării.

O asemenea interpretare se impune atât pentru

considerente de ordin rațional, cât și prin analogie cu prevederile art. 404

2

alin. (2) C. proc. civ., nefiind de conceput instituirea unor mecanisme

procedurale diferite pentru soluționarea unor cereri care au o natură identică.

În același sens este de amintit că în cauza de față

instanțele au fost investite printr-o acțiune ce derivă din litigiul anterior a

cărui soluționare s-a făcut în prima instanță de Tribunalul Vrancea, potrivit

competentei materiale speciale prevăzute de art. 2 pct.1 lit. b

1

) C.

proc. civ.

Declinarea competentei de soluționarea a cauzei este

prin urmare lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât această Curte,

investită fiind cu soluționarea recursului în anulare, a făcut deja aplicarea

art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., dispunând expres „restabilirea

situației anterioare executării”.

În speță, reclamantul nu a precizat motivele pentru

care o nouă cerere, având același obiect, a fost formulată în cauza de față.

Identificarea și analizarea acelor motive, verificarea

respectării de către reclamant a condițiilor restrictive prevăzute de art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., ca și eventuala incidență în cauză a autorității

de lucru judecat constituie chestiuni pe care numai Tribunalul Vrancea, ca

instanță legal investită și având o astfel de competență materială, le poate,

în mod legal aborda.

Așa fiind, Curtea urmează a stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea făcând aplicarea art. 158

alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și pe pârâtul B.I.G. în favoarea

Tribunalului Vrancea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.