ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2021/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.145 din 29 august 2001 a Tribunalului Vrancea, precum și împotriva deciziei nr.1414/R din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, reprezentat de consilierul juridic M.R.precum și intimatul reclamant M.V.D., personal. Procedura completă. Instanța constată că pricina este în stare dejudecată și dă cuvântul părților prezente cu privire la recursul în anulare. Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare, solicitând casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului M.V.D.

Cere admiterea și a cererii de întoarcere a executării. Consilier juridic M.R., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Cere a se dispune admiterea și a cererii de restabilire a situației anterioare. Intimatul reclamant M.V.D. solicită respingerea atât a recursului în anulare cât și a cererii de restabilire a situației anterioare, formulată de pârât. CURTEA, Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 iunie 2001 reclamantul M.V.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 38.364.010 lei nelegal reținută cu titlu de impozit pentru ajutorul primit la trecerea sa în rezervă, în temeiul art.31 alin.2 din Legea nr.138/1999, precum și a dobânzii legale calculată la această sumă de la 1 aprilie 2001 până la pronunțarea hotărârii.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.145 din 29 august 2001, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale să plătească acestuia suma de 38.364.000 lei reprezentând impozit nelegal reținut. Capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale a fost respins. Curtea de Apel Galați, Secția civilă, prin decizia nr.1414/R din 28 noiembrie 2001, a respins recursul declarat de pârât în cauză, confirmând astfel sentința tribunalului. La data de 25 octombrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 și nr.59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză, susținând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanțele au încălcat dispozițiile art.4,6,23 și 86 din O.G.nr.73/1999 care fuseseră respectate de către ministerul pârât prin aplicarea baremului de impozitare, stabilit conform prevederilor art.8 din O.G. nr.73/1999, ajutorului acordat reclamantului. După promovarea recursului în anulare, prin cererea din 21 martie 2003, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat, în temeiul prevederilor art.404 2 C.proc.civ., restabilirea situației anterioare executării astfel că, în măsura în care se va decide admiterea recursului în anulare și desființarea hotărârilor judecătorești atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.

Recursul în anulare este fondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul M.V.S., ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale a fost trecut în rezervă începând cu data de 31 martie 2000, prin Ordinul L.M.nr. 24 din 15 martie 2000. La data trecerii în rezervă pentru limită de vârstă în grad reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută și de o vechime efectivă de militar, conform art.31 din Legea nr.138/1999. M.V.D. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a O.G.nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr.73/1999. Instanțele au admis acțiunea, apreciind că reclamantul, pentru ajutorul primit potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999, este scutit de impozit în conformitate cu dispozițiile art.5 pct.1 din O.G. nr.73/1999. O atare soluție este, însă, greșită. Astfel, deși este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.5 din O.G. nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art.5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozitate.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și, prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut. De altfel, art.86 din OG nr.73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și, urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă acțiunea reclamantului M.V.D. Cu privire la cererea de restabilire a situației anterioare executării – (fila 13 din dosarul de recurs) – formulată de Ministerul Apărării Naționale, întemeiată pe art.404 2 C.proc.civ., se rețin următoarele: Potrivit art.404 2 alin.1 C.proc.civ. – Secțiunea a VI 1 – a. Întoarcerea executării – în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Textul de lege mai sus menționat nu-și găsește însă aplicabilitate în cauză deoarece nu ne aflăm într-o contestație la executare – art.404 alin.1 C.proc.civ.

din Secțiuna a VI-a – contestația la executare – unde potrivit acestui text, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăși anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui împlinire a fost refuzată. Cu alte cuvinte, cererea Ministerului Apărării Naționale de restabilire a situației anterioare executării poate fi formulată numai într-o contestație la executare. Dacă totuși nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în baza contestației la executare, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.

În acest sens este și art.404 2 alin.3 C.proc.civ. În speță, ne aflăm în faza recursului în anulare din Capitolul III, Titlul V, intitulat „Căile extraordinare de atac” din Codul de procedură civilă, unde o astfel de procedură a întoarcerii executării nu se întâlnește. În consecință, se va respinge cererea de restabilire a situației anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale. În ce privește recursul în anulare declarat în cauză, urmează ca, în raport de cele reținute mai sus, să fie admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și a respingerii acțiunii reclamantului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr.1414 R din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați – secția civilă și sentința civilă nr.145 din 29 august 2001 a Tribunalului Vrancea. Respinge acțiunea formulată de reclamantul M.V.D. Respinge cererea de restabilire a situației anterioare, formulată de Ministerul Apărării Naționale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.