ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2021/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile

nr.145 din 29 august 2001 a Tribunalului Vrancea, precum și împotriva deciziei

nr.1414/R din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați – secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale,

reprezentat de consilierul juridic M.R.precum și intimatul reclamant M.V.D.,

personal.

Procedura

completă.

Instanța

constată că pricina este în stare dejudecată și dă cuvântul părților prezente

cu privire la recursul în anulare.

Reprezentanta

Ministerului Public susține recursul în anulare, solicitând casarea hotărârilor

criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului M.V.D. Cere admiterea

și a cererii de întoarcere a executării.

Consilier

juridic M.R., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, solicită

admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Cere a se dispune

admiterea și a cererii de restabilire a situației anterioare.

Intimatul

reclamant M.V.D. solicită respingerea atât a recursului în anulare cât și a

cererii de restabilire a situației anterioare, formulată de pârât.

CURTEA,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 19 iunie 2001 reclamantul M.V.D. a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Apărării Naționale pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

fie obligat la plata sumei de  38.364.010 lei nelegal reținută cu titlu de

impozit pentru ajutorul primit la trecerea sa în rezervă, în temeiul art.31

alin.2 din Legea nr.138/1999, precum și a dobânzii legale calculată la această

sumă de la 1 aprilie 2001 până la pronunțarea hotărârii.

Învestit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.145 din 29

august 2001, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtul Ministerul

Apărării Naționale să plătească acestuia suma de 38.364.000 lei reprezentând

impozit nelegal reținut. Capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale

a fost respins.

Curtea

de Apel Galați, Secția civilă, prin decizia nr.1414/R din 28 noiembrie 2001, a

respins recursul declarat de pârât în cauză, confirmând astfel sentința

tribunalului.

La

data de 25 octombrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea  Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.,

astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 și nr.59 din

27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză,

susținând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,  ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În

motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanțele au încălcat

dispozițiile art.4,6,23 și 86 din O.G.nr.73/1999 care fuseseră respectate de

către ministerul pârât prin aplicarea baremului de impozitare, stabilit conform

prevederilor art.8 din O.G. nr.73/1999, ajutorului acordat reclamantului.

După

promovarea recursului în anulare, prin cererea din 21 martie 2003, pârâtul

Ministerul Apărării Naționale a solicitat, în temeiul prevederilor art.404

2

C.proc.civ., restabilirea situației anterioare executării astfel că, în  măsura

în care se va decide admiterea recursului în anulare și desființarea

hotărârilor judecătorești atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele

de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.

Recursul

în anulare este fondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul M.V.S., ofițer activ în

Ministerul Apărării Naționale a fost trecut în rezervă începând cu data de 31

martie 2000, prin Ordinul L.M.nr. 24  din  15 martie 2000.

La

data trecerii în rezervă pentru limită de vârstă în  grad reclamantul a

beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută și de o

vechime efectivă de militar, conform art.31 din Legea nr.138/1999.

M.V.D.

nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost

supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a

O.G.nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr.73/1999.

Instanțele

au admis acțiunea, apreciind că reclamantul, pentru ajutorul primit potrivit

art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999, este scutit de impozit în conformitate cu

dispozițiile art.5 pct.1 din O.G.  nr.73/1999.

O

atare soluție este, însă, greșită.

Astfel,

deși este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în

retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie

raportat la dispozițiile art.5 din O.G. nr.73/27 august 1999 privind impozitul

pe venit și respectiv H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care deși confirmă

neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce

venituri fac parte dintr-o atare categorie,   excluzându-le pe cele de natură

salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă

la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din

calitatea de salariat, apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la

trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile

art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt

supuse impozitării în condițiile O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Că

este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.73/1999

privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr.1066/24 decembrie 1999, care,

referindu-se la prevederile art.5 din ordonanță, individualizează categoriile

de venituri ce nu sunt impozitate.

Din

enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv

formele de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă

soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social

acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de Guvern și de primari în

situații de necesitate, ajutorul de  înmormântare și altele.

Textul

menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă

acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și, prin urmare,

aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda

brută, se impozitează ca orice venit brut.

De

altfel, art.86 din OG nr.73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se

abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată

în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față

de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și, urmare a

admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă

acțiunea reclamantului M.V.D.

Cu

privire la cererea de restabilire a situației anterioare executării – (fila 13

din dosarul de recurs) – formulată de Ministerul Apărării Naționale, întemeiată

pe art.404

2

C.proc.civ., se rețin următoarele:

Potrivit

art.404

2

alin.1 C.proc.civ. – Secțiunea a VI

1

– a.

Întoarcerea

executării – în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul

executoriu sau actele de executare,   la  cererea  celui  interesat,   va

dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare

executării.

Textul

de lege mai sus menționat nu-și găsește însă aplicabilitate în cauză deoarece

nu ne aflăm într-o contestație la executare – art.404 alin.1 C.proc.civ. din

Secțiuna a VI-a – contestația la executare – unde potrivit acestui text, dacă

admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de

executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea

executării însăși anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea

actului de executare a cărui împlinire a fost refuzată.

Cu

alte cuvinte, cererea Ministerului Apărării Naționale de restabilire a

situației anterioare executării poate fi formulată numai într-o contestație la

executare.

Dacă

totuși nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în baza

contestației la executare, cel îndreptățit o va putea cere instanței

judecătorești competente potrivit legii. În acest sens este și art.404

2

alin.3 C.proc.civ.

În

speță, ne aflăm în faza recursului în anulare din Capitolul III, Titlul V,

intitulat „Căile extraordinare de atac” din Codul de procedură civilă, unde o

astfel de procedură a întoarcerii executării nu se întâlnește.

În

consecință, se va respinge cererea de restabilire a situației anterioare

formulată de Ministerul Apărării Naționale.

În

ce privește recursul în anulare declarat în cauză, urmează ca,  în raport de

cele reținute mai sus, să fie admis, cu consecința casării hotărârilor atacate

și a respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr.1414 R din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Galați – secția civilă și sentința civilă nr.145 din 29 august 2001 a

Tribunalului Vrancea.

Respinge

acțiunea formulată de reclamantul M.V.D.

Respinge

cererea de restabilire a situației anterioare, formulată de Ministerul Apărării

Naționale.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.