ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1756/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare formulat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr.268 din 05.03.2002 a Curții de Apel Galați și

sentinței civile nr.245 din 20.12.2001 a Tribunalului Vrancea.

La apelul nominal s-au

prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic

M.R.și intimatul-reclamant G.L..

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai

sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului în

anulare.

Reprezentantul Ministerului

Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea acestuia.

Consilier juridic M.R.a

solicitat, de asemenea, admiterea recursului în anulare și a cererii de

repunere în situația anterioară.

G.L. a solicitat

respingerea recursului în anulare ca inadmisibil, arătând că recursul

Ministerului Apărării Naționale a fost respins ca nemotivat.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din studierea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

G.L. a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale pentru a fi obligat să-i plătească suma de

51.185.025 lei, reprezentând impozit reținut nelegal din ajutorul și plățile

compensatorii primite la trecerea în rezervă și plata dobânzilor legale,

calculate de la data de      30 iunie 2000 până la pronunțarea hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamantul

a arătat că a fost cadru militar în activitate până la data de 30.06.2000 când

a fost trecut în rezervă prin aplicarea prevederilor art.85 lit.e) din Legea

nr.80/1995, Statutul Cadrelor Militare și art.6 alin.1 lit.b din O.G. 7/1998.

La trecerea în rezervă a

beneficiat de plăți compensatorii potrivit O.G.7/1998 și ajutoare pentru

trecerea în rezervă conform Legii nr.138/1999, sume pentru care s-a reținut sub

titlu de impozit o sumă mult mai mare decât prevedeau dispozițiile O.G.

nr.73/1999, respectiv 61.352.016 lei.

Tribunalul Vrancea prin

sentința civilă nr.245 din 20 decembrie 2001a admis în parte acțiunea

reclamantului și în consecință a obligat Ministerul Apărării Naționale la plata

sumei de 51.185.025 lei reprezentând impozit reținut necuvenit, a respins

capătul de cerere privind plata dobânzii legale și excepțiile privind

competența materială de soluționare a cauzei și lipsa calității procesuale

pasive invocate de Ministerul Apărării Naționale.

Instanța a stabilit că la

data trecerii în rezervă reclamantul beneficia în condițiile cadrului

legislativ de la acea dată de un  ajutor neimpozabil stabilit în raport de

solda lunară brută, respectiv de plăți compensatorii calculate în condițiile

O.G. nr.7/1998, de asemenea neimpozabile. A respins capătul de cerere privind

plata dobânzii legale ca neîntemeiat deoarece nu s-au produs dovezi în acest

sens.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, care nu a fost motivat.

Curtea de Apel Galați –

Secția civilă prin decizia nr.268/R/05.03.2002 a constatat nul recursul

declarat de intimat.

Împotriva acestor hotărâri,

în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ. a declarat recurs în anulare

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe

motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât la data

trecerii în rezervă a reclamantului, respectiv 31 iulie 2000, ajutorul

reglementat de prevederile art.7 din O.G.nr.7/1998 precum și plățile

compensatorii prevăzute de art.31 din Legea nr.138/1999, erau stabilite în

funcție de solda lunară brută, nu de cea netă astfel încât nu beneficiază de

scutirile de impozit reglementate de art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999, aceste

plăți acordate militarilor fiind venituri asimilate salariului.

Recursul în anulare este

fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Din dosar a rezultat că

reclamantul G.L. ofițer activ al Ministerului Apărării Naționale încadrat la

U.M.01921 Focșani a fost trecut în rezervă la data de 30 iunie 2000.

La data trecerii în rezervă

reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii potrivit prevederilor art.7 din

O.G.nr.7/1998 și ajutoare pentru trecerea în rezervă conform art.31 din Legea

nr.138/1999. Reclamantul a contestat modul de calcul al impozitului calculat la

aceste sume în baza O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G.

nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

O.G.nr.73/1999, solicitând restituirea integrală a sumelor astfel reținute iar

instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu

de impozit, soluție greșită.

Textul de lege, potrivit

căruia cadrele militare la trecerea în rezervă beneficiază de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, exprimat prin

dispozițiile art.31 din Legeanr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi

ale personalului militar, trebuie raportat la dispozițiile art.5 din

O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G.nr.1066/1999,

care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează

că veniturile de natură salarială nu fac parte din această categorie exceptată.

În raport de împrejurarea

că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență

că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare

în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin

urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul

pe venit.

Această situație este

confirmată de Normele metodologice pentru aplicarea O.G.nr.73/1999 privind

impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr.1066/24.12.1999, care referindu-se în

art.5 la categoriile de venituri ce nu sunt imopozabile nu face nici o refeire

la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport

cu solda lunară brută.

Dispozițiile art.86 din

O.G.nr.73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare

menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă încă o dată intenția legiuitorului de a

impozita aceste categorii de ajutoare, care fiind de natură salarială și având

ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

În ceea ce privește plățile

compnsatorii, calculate tot în raport de solda brută este de evidențiat că

art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit enumeră printre

veniturile scutite de impozitul pe venit, plățile compensatorii și ajutoarele

calculate în baza soldei lunare nete.

Or, în speță, plățile compensatorii

s-au acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare din această

perspectivă aceste venituri sunt impozabile.

Este adevărat că O.U.G.

nr.136/2000 prin art.1 dispune că sumele reprezentând plățile compensatorii

prevăzute la art.7, 8 și 11 din O.G. nr.7/1998... precum și ajutoarele

prevăzute la art.31 și 32 alin.1 din Legea nr.138/1999 se stabilesc în raport

cu solda lunară netă.

Este de remarcat că

scutirea de impozit poate opera în condițiile art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999

numai pentru cadrele militare trecute în rezervă ulterior intrării în vigoare a

O.U.G. nr.136/2000, respectiv 22.09.2000.

În ceea ce privește

apărarea reclamantului potrivit căreia recursul în anulare promovat în favoarea

Ministerului Apărării Naționale este inadmisibil, deoarece recursul declarat de

această parte a fost declarat nul în temeiul art.306 C.proc. civ.pentru

nemotivare, aceasta nu poate fi primită.

Dispozițiile art.330

C.proc.civ.prevăd posibilitatea pe care o are Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a ataca cu recurs în anulare la

Curtea Supremă de Justiție hotărârile judecătorești irevocabile, printre alte

motive și pentru încălcarea esențială a legii sau dacă hotărârea este vădit

netemeinică.

Prin urmare pot fi atacate

cu recurs în anulare hotărârile judecătorești irevocabile indiferent de

modalitatea prin care aceste hotărâri au rămas irevocabile – respingerea

recursului ca neîntemeiat, nefondat, tardiv, constatarea nulității recursului

sau anularea acestuia, etc.

Atât timp cât textul legii

nu distinge, singura condiție, a admisibilității recursului în anulare, din

această perspectivă, vizează caracterul irevocabil al hotărârii atacate pe

această cale.

Or, în speță, această

condiție este îndeplinită, astfel încât critica formulată privind

inadmisibilitatea este nefondată.

Față de cele ce preced,

urmează a se admite recursul în anulare și a se respinge acțiunea reclamantului

ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea

intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale de restabilire a situației

anterioare executării hotărârilor judecătorești atacate, se apreciază că

aceasta este o cerere nouă, formulată direct în calea de atac extraordinară,

care nu poate fi acceptată, fără a se încălca gradele de jurisdicție, și în consecință

se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare formulat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă

nr.268 din 05.03.2002 a Curții de Apel Galați și sentința civilănr.245 din

20.12.2001 a Tribunalului Vrancea.

Respinge acțiunea formulată

de reclamantul G.L. ca neîntemeiată.

Respinge cererea de

restabilire a situației anterioare formulată de intimatul Ministerul Apărării

Naționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2003.