ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1757/2003

HOTĂRÂRE

06.05.2003

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1757/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.274 din 5.03.2002 a Curții de Apel Galați și sentinței civile nr.244 din 20.12.2001 a Tribunalului Vrancea.

La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin consilier juridic M.R.și intimatul-reclamant P.M..

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului în anulare.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea acestuia.

Consilierul juridic M.R.a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în anulare.

P.M. a solicitat respingerea recursului în anulare ca inadmisibil, arătând că recursul Ministerului Apărării Naționale a fost respins ca nemotivat.

C U R T E A ,

Asupra recursului în anulare de față;

Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Popescu N.Muguraș a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru a fi obligat să-i plătească suma de 54.990.282 lei, reprezentând impozit reținut nelegal din ajutorul și plățile compensatorii primite la trecerea în rezervă și plata dobânzilor legale calculate de la data de 31 iulie 2000 până la pronunțarea hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost cadru militar în activitate până la data de 31.07.2000 când a fost trecut în rezervă prin aplicarea prevederilor art.85 lit.e) din Legea nr.80/1995, Statutul Cadrelor Militare și art.6 alin.1 lit.b din O.G.nr. 7/1998.

La trecerea în rezervă a beneficiat de plăți compensatorii potrivit O.G.nr. 7/1998 și ajutoare pentru trecerea în rezervă conform Legii nr.138/1999, sume pentru care s-a reținut sub titlu de impozit o sumă mult mai mare decât prevedeau dispozițiile O.G.nr.73/1999.

Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr.244 din 20 decembrie 2001 a admis în parte acțiunea reclamantului și în consecință a obligat Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 54.990.282 lei reprezentând impozit reținut necuvenit, a respins capătul de cerere privind competența materială de soluționare a cauzei și lipsa calității procesuale pasive invocate de Ministerul Apărării Naționale.

Instanța a stabilit că la data trecerii în rezervă reclamantul beneficia, în condițiile cadrului legislativ de la acea dată de un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, respectiv de plăți compensatorii calculate în condițiile O.G.nr.7/1998, de asemenea neimpozabile. A respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale ca neîntemeiat deoarece nu s-au produs dovezi în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, care nu a fost motivat.

Curtea de Apel Galați – Secția civilă prin decizia nr.274/R/5.03.2002 a constatat nul recursul declarat de intimat.

Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art.330 pct.2 din Codul de procedură civilă a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului respectiv 31 iulie 2000, plățile compensatorii reglementate de prevederile art.7 din O.G.nr.7/1998 precum și ajutorul prevăzut de art.31 din Legea nr.138/1999, erau stabilite în funcție de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel încât nu beneficiază de scutirile de impozit reglementate de art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999, aceste plăți acordate militarilor fiind venituri asimilate salariului.

Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Din dosar a rezultat că reclamantul P.M., ofițer activ al Ministerului Apărării Naționale, încadrat la U.M. 01921 Focșani a fost trecut în rezervă la data de 31 iulie 2000.

La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de plăți compensatorii potrivit prevederilor art.7 din O.G.nr.7/1998 și ajutoare pentru trecerea în rezervă conform art.31 din Legea nr.138/1999. Reclamantul a contestat modul de calcul al impozitului calculat la aceste sume în baza O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G.nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.nr.73/1999, solicitând restituirea integrală a sumelor astfel reținute iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit, soluție greșită.

Textul de lege, potrivit căruia cadrele militare la trecerea în rezervă beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, exprimat prin dispozițiile art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, trebuie raportat la dispozițiile art.5 din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G.nr.1066/1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează că veniturile de natură salarială nu fac parte din această categorie exceptată.

În raport de împrejurarea că însăși Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condițiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Această situație este confirmată de Normele metodologice pentru aplicarea O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr.1066/24.12.1990, care precizând în art.5 categoriile de venituri ce nu sunt impozabile nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Dispozițiile art.86 din O.G.nr.73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceeea ce confirmă încă o dată intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare, care fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

În ceea ce privește plățile compensatorii, calculate tot în raport de solda brută este de evidențiat că art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit enumeră printre veniturile scutite de impozitul pe venit, plățile compensatorii și ajtoarele calculate în baza soldei lunare nete.

Or, în speță, plățile compensatorii s-au acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare din această perspectivă aceste venituri sunt impozabile.

Este adevărat că O.U.G.nr.136/2000 prin art.1 dispune că sumele reprezentând plățile compensatorii prevăzute la art.7, 8 și 11 din O.U.G.nr.7/1998...precum și ajutoarele prevăzute la art. 31 și 32 alin.1 din Legea nr.138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunară netă.

Este de remarcat că, scutirea de impozit poate opera în condițiile art.6 lit.f din O.G.nr.73/1999 numai pentru cadrele militare trecute în rezervă ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.136/2000, respectiv 22.09.2000.

În ceea ce privește apărarea reclamantului potrivit căreia recursul în anulare promovat în favoarea Ministerului Apărării Naționale este inadmisibil, deoarece recursul declarat de această parte a fost declarat nul în temeiul art.306 C.proc.civ.. pentru nemotivare, aceasta nu poate fi primită.

Dispozițiile art.330 C.proc.civ.., prevăd posibilitatea pe care o are Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție hotărârile judecătorești irevocabile, printre alte motive și pentru încălcarea esențială a legii sau dacă hotărârea este vădit netemeinică.

Prin urmare pot fi atacate cu recurs în anulare hotărârile judecătorești irevocabile indiferent de modalitatea prin care aceste hotărâri au rămas irevocabile – respingerea recursului ca neîntemeiat, nefondat, tardiv, constatarea nulității recursului sau anularea acestuia, etc.

Atât timp cât textul legii nu distinge, singura condiție, a admisibilității recursului în anulare din această perspectivă, vizează caracterul irevocabil al hotărârii atacate pe această cale.

Or, în speță, această condiție este îndeplinită, astfel încât critica formulată privind inadmisibilitatea recursului este nefondată.

Față de cele ce preced, urmează a se admite recursul în anulare și a se respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale de restabilire a situației anterioare executării hotărârilor judecătorești atacate, se apreciază că aceasta este o cerere nouă, formulată direct în calea de atac extraordinară, care nu poate fi acceptată, fără a se încălca gradele de jurisdicție, și în consecință se va respinge.