ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, rejudecând cauza, în fond după casare, prin sentința

civilă nr. 968 din 29 iunie 2001, a admis acțiunea formulată de SC T.N. SA, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat București și pe cale de consecință, a

dispus:

- anularea deciziei nr. 15 din 11

ianuarie 1999, emisă de Ministerul Finanțelor;

- anularea dispoziției nr. 175 din

27 mai 1998, a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar

de Stat București;

- anularea procesului-verbal de

control nr. 136333 din 18 martie 1998, completare la procesul-verbal de control

nr. 135099 din 27 februarie 1998, încheiat de Administrația Financiară a

sectorului 3 București.

Totodată, a obligat Ministerul

Finanțelor să restituie reclamantei, suma de 3.897.777.101 lei (impozit pe

profit și T.V.A. încasat), precum și suma de 38.977.771 lei , achitată cu O.P.

nr. 10640/1998, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat București să restituie suma de 77.955.592 lei, reprezentând

cheltuieli efectuate în fazele administrativ-urisdicționale.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut următoarele:

Administrația Financiară a sectorului

3 București, prin actul de control nr. 135099/1998, completat prin actul nr.

136333/1998, a stabilit că reclamanta datorează 1.854.366.663 lei, impozit pe

profit, 1.139.612.629 lei, majorări de întârziere aferente acestuia,

461.018.321 lei, T.V.A. și 442.775.849 lei, majorări de întârziere; s-a

calculat diferență de impozit la suma de 3.771.345.195 lei, cu care reclamanta

și-a majorat capitalul la nivelul anului 1995.

Aceste sume reprezintă

contravaloarea terenurilor pentru care societatea a obținut titlurile de

proprietate în cursul anului 1994 - 1995 și nu au fost înregistrate la

Registrul Comerțului, până la 31 decembrie 1995.

Dar, organul de control a

interpretat greșit decizia nr. 1/1996, care în art. 3 prevede modul de

înscriere în declarația de impozit pe profit de către contribuabilii mari, a

sumelor rezultate din înregistrările contabile, care măresc sau reduc capitalul

social al agenților economici, fără a se face mențiunea că este obligatorie

înregistrarea la Registrul Comerțului.

Reclamanta, cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 31/1990, după aprobarea bilanțului contabil pe 1995, a

depus întreaga documentație cerută de Registrul Comerțului, pentru majorarea

capitalului, operațiune obținută prin certificatul de mențiuni nr. 35003 din 5

iunie 1996.

Majorarea capitalului social nu

poate fi luată în calcul la stabilirea impozitului pe profit, deoarece aceasta

nu produce venituri care să genereze profit.

Prin H.G. nr. 104/1994, art. 4, s-a

stabilit că modificarea capitalului social nu produce influență asupra

impozitului pe profit și agenții economici care au efectuat modificările în

1995, trebuie să beneficieze de această dispoziție legală.

Potrivit legislației actuale (Legea

nr. 69/1993, Legea nr. 27/1994, O.G. nr. 70/1994), reclamanta datorază impozit

pentru terenurile cu care și-a majorat capitalul social și un impozit pe

profit; a obliga reclamanta să plătească impozit pe terenuri și impozit pe

profit este o încălcare, și a Codului fiscal.

În ce privesc terenurile

administrate de societăție comerciale cu capital majoritar de stat, cazul

reclamantei, pentru care s-au primit certificate de proprietate, nu se plătește

impozit pe profit, întrucât acțiunile aferente acestor terenuri aparțin F.P.S.,

care are dreptul să le vândă.

O.G. nr. 70/1994, modificată prin

O.G. nr. 70/1997, scutește de la plata impozitului pe profit, certificatele de

atestare, pentru asociații care desfășoară activități non profit, (Baza

Sportivă T.N. și Asociația Sportivă); că certificatele de atestare a dreptului

de proprietate pe care reclamanta le-a obținut în noiembrie și decembrie 1995.

nici nu puteau fi înscrise în Registrul Comerțului, în același an, ci numai în

aprilie 1996, deoarece Adunarea Generală se întrunește în termen de 3 luni de

la închiderea exercițiului financiar pentru aprobarea bilanțului.

Împotriva sentinței au declarat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice București și Ministerul

Finanțelor, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că

instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 70/1994 și ale

H.G. nr. 974/1994, potrivit cărora reclamanta datorează impozitul pe profit și

T.V.A., așa cum s-a stabilit prin actul de control încheiat în cauză; totodată,

că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în ce privește T.V.A.;

că, oricum, în cauză, trebuia introdusă și Administrația Financiară a sectoului

3 București, care a întocmit actul de control.

Reclamanta a declarat și ea recurs,

susținând că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, reprezentând

onorariu de avocat.

Recursurile sunt fondate, pentru

următoarele motive:

Administrația Financiară a

sectorului 3 București a întocmit cele două acte de control (nr. 135099/1998 și

nr. 136333/1998), prin care a stabilit obligația de plată a reclamantei, la

plata impozitului pe profit și T.V.A., iar instanța a examinat și anulat aceste

acte.

Or, cele două acte atacate de

reclamantă trebuiau analizate și discutate în contradictoriu cu autoritatea

emitentă, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 C. proc. civ.

În realitate, instanța de fond a

soluționat acțiunea reclamantei, numai în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar

de Stat București, omițând să asigure participarea în proces, în calitate de

pârâtă, și a Administrației Financiare a sectorului 3 București, deși aceasta

are legitimarea procesuală pasivă, întrucât a emis cele două acte atacate de

reclamantă.

În consecință, urmează a admite

recursurile, a casa sentința și a trimite cauza aceleiași instanțe, care, cu

ocazia rejudecării litigiului, în contradictoriu cu toate părțile ce au

legitimare procesuală pasivă, va analiza și va răspunde criticilor formulate de

recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

municipiului București și de SC T.N. SA București, împotriva sentinței civile

nr. 968 din 29 iunie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 februarie 2003.