ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Cluj, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 74 din

21 ianuarie 2003, a respins acțiunea reclamantei D.F.N., prin care a solicitat

anularea deciziei nr.154 din 10 iulie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Bistrița-Năsăud.

S-a

reținut că, potrivit actelor din dosar, reclamanta nu a avut calitatea de

refugiat, întrucât încă înainte de iulie 1940 a domiciliat în Cernăuți, până în

toamna anului 1945, părinții fiind în această perioadă funcționari ai

Societății  Anonime de Telefoane, unde și-au desfășurat activitatea

profesională.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că, potrivit actelor din

dosar, în perioada 1940 – 1945, a suferit persecuții din motive etnice, având

statutul de refugiat.

Recursul

este fondat, pentru următoarele motive:

Potrivit

art. 261 pct. (5) C. proc. civ., care consacră principiul general privind

motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul

hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format

convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Fără

arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică,

care, potrivit art. 304 pct. (7) C. proc. civ., este supusă casării, întrucât

cu privire la aceasta nu se poate exercita controlul judiciar.

Contrar

acestor dispozițiuni, instanța de fond, deși la dosar au fost depuse acte

scrise din partea reclamantei, în susținerea acțiunii a omis să le analizeze și

să arate motivele pentru care le înlătură, făcând doar o referire generală la

probele administrate, fără să stabilească dacă reclamanta a suferit sau nu

persecuții din motive etnice și, totodată, dacă datorită acestora s-a refugiat

sau nu.

Or, sub

acest aspect, instanța era obligată să facă aprecieri cu privire la actele

invocate și, eventual, dacă considera că probele sunt insuficiente, să solicite

reclamantei precizări cu privire la pretinsele persecuții din motive etnice.

Față de

cele expuse, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentința și

trimisă cauza pentru rejudecare, în sensul sus arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de D.F.N. împotriva sentinței civile nr.74 din 21 ianuarie

2003  a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  12 februarie 2004.