ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 7134/2004, reclamanta G.M. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14232 din 13 aprilie 2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că părinții săi au fost refugiați și că ea s-a născut în

refugiu, urmând să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 698

din 25 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei G.M., împotriva pârâtei Casa Județeană

de Pensii Cluj și a anulat hotărârea nr. 14232 din 13 aprilie 2004, emisă de

pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe

perioada 28 martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că părinții reclamantei s-au refugiat din

localitatea Igrița, județul Cluj, în București, iar la data de 28 martie 1944

s-a născut reclamanta, care beneficiază de statutul de persoană refugiată,

începând cu această dată și până la data limită prevăzută de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență că

intimata nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea București

aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică

și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea

sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 698 din 25 mai

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.