ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2718/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile conexe, înregistrate la 21 decembrie 2001 și 14 februarie 2002, reclamantul K.A. a solicitat anularea Ordinului nr. 180 din 28 noiembrie 2001 emis de pârâtul Ministerul de Interne, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei. Reclamantul a învederat că, prin ordinul menționat, s-a dispus întreruperea dreptului de ședere în România, cu obligarea părăsirii în termen de 48 de ore de la data când i s-a adus la cunoștință, declarându-l persoană indezirabilă. Nu i s-au comunicat cauzele pentru care a fost expulzat, ceea ce determină o vătămare a drepturilor sale legitime. Prin sentința civilă nr. 30 din 5 martie 2002, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a respins, ca inadmisibilă, acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 4545/2001 și ca nefondată, acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 844/2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauza ce formează obiectul primului dosar, nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, ceea ce a determinat respingerea acestei acțiuni, ca inadmisibilă. În ceea ce privește acțiunea ce a format obiectul celui de-al doilea dosar, prima instanță a menționat că este neîntemeiată deoarece, din probele administrate, a rezultat că măsura luată prin ordinul în discuție este legală, întrucât reclamantul a săvârșit pe teritoriul României activități care, în raport cu prevederile art. 8 lit. i) și art. 1 din Legea nr. 51/1991, constituie amenințări la adresa siguranței naționale. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.

Motivându-și cererea, recurentul a susținut, în esență, că la dosar nu există probe din care să reiasă că a desfășurat activități împotriva siguranței statului și că instanța a încălcat o serie de dispoziții legale, refuzând să cenzureze actul care a stat la baza emiterii ordinului atacat, pe motiv că are caracter secret. Analizând criticile formulate, în raport cu înscrisurile existente și cu prevederile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare. Astfel, așa cum rezultă din economia dosarului, Ordinul nr. 180/2001 emis de Ministerul de Interne, a cărui calitate procesuală a fost preluată, conform O.U.G.

nr. 64/2003, de Ministerul Administrației și Internelor, a fost emis la solicitarea Serviciului Român de Informații, în baza notei de informare întocmită de această din urmă instituție, notă prin care se specifica faptul că recurentul-reclamant a desfășurat pe teritoriul României activități care, conform dispozițiilor art. 3 lit. i) și l din Legea nr. 51/1991, constituie amenințări la adresa siguranței naționale. Ca atare, documentele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, intră sub incidența art. 10 din Legea nr. 51/1991, deoarece sunt informații ce țin de domeniul siguranței naționale, obținute în urma activității specifice desfășurate de principalul organ de stat, cu atribuții în domeniu.

Sub acest aspect, sunt aplicabile prevederile art. 173 alin. (2) C. proc. civ. în materia administrării dovezii cu înscrisuri, dispoziții respectate de către instanța fondului. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, ținând cont de faptul că actul administrativ contestat a avut la bază solicitarea Serviciului Român de Informații privind activități desfășurate de recurent care reprezintă, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale, el a fost privit și analizat corect ca un act administrativ dintre cele prevăzute de acest text normativ. Întrucât prima instanță a analizat corect situația de fapt dedusă judecății și a aplicat corect normele legale incidente, a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de K.A., împotriva sentinței civile nr. 30 din 5 martie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.