ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 47 din 2 octombrie

2002, Colegiul jurisdicțional Bacău a admis în parte sesizarea Procurorului

Financiar și în temeiul art. 998 C. civ., a obligat în solidar pe M.C. și G.M.,

la plata sumei de 61.543.146 lei, beneficiu nerealizat, constând în dobânda de

referință a Băncii Naționale a României, de 25,6% pe an, către Spitalul

Județean Bacău.

Prin aceiași sentință, s-au menținut

măsurile asiguratorii dispuse și au fost respinse pretențiile privind plata

sumei de 677.808.569 lei.

Totodată, pârâții au fost obligați

la 200.000 lei, cheltuieli de judecată.

S-a reținut că pârâții, în calitate

de director adjunct și respectiv, director administrație-contabilitate, au

dispus, semnat și plătit integral, în avans, suma alocată pentru crearea

fondului de rezervă de medicamente, depășind limita de 30% prevăzută de art. 1

din H.G. nr. 85/1997. În ce privește suma de 677.808.569 lei, constatată

prejudiciu efectiv, s-a reținut că la data sesizării instanței, în patrimoniul

Spitalului Județean Bacău nu exista un prejudiciu cert, debitul fiind lichidat

prin restituirea efectivă a sumelor și respectiv, livrarea medicamentelor de

către C.N. U. SA București.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, M.C., care a susținut în esență, că valoarea

contractului încheiat cu C.N. U. SA, a fost de 1.250.000.000 lei, sumă avansată

de Casa de Asigurări a județului Bacău. în baza contractului adițional nr.

1027/1999, încheiat cu Spitalul Județean Bacău.

Cum acești bani nu au fost ai

spitalului, greșit s-a apreciat că ar fi existat vreun prejudiciu.

Prin decizia nr. 61 din 31 ianuarie

2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul

jurisdicțional și a modificat sentința nr. 47/2002 a Colegiului jurisdicțional

Bacău, în sensul că a înlăturat obligația de plată stabilită în sarcina celor

doi pârâți; a ridicat măsura asiguratorie și a înlăturat obligația de plată a

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, secția

jurisdicțională a reținut că pârâții nu au achitat contravaloarea contractului încheiat

cu C.N. U. SA, din proprie inițiativă, astfel că nu subzistă răspunderea civilă

delictuală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Procurorul General Financiar.

S-a apreciat că folosirea fondului

de rezervă nu se justifică, în condițiile în care, atât organele de control ale

Curții de Conturi, cât și cele ale Direcției de Sănătate Publică Bacău și Casei

de Asigurări de Sănătate Bacău, au constatat și reținut că, deși prin contract

s-a convenit modalitatea de plată, în sensul decontării în avans pentru

produsele importate a unui procent de 30% din valoarea acestora, plata s-a

făcut în avans integral.

Recursul nu este fondat.

Contractul nr. 2290 din 30 aprilie

2000, pentru achiziționarea de medicamente în vederea constituirii rezervei

pentru situații speciale, s-a încheiat între Spitalul Județean Bacău și C.N. U.

SA București, ca urmare a dispozițiilor primite din partea Ministerului

Sănătății, valoarea lui totală de 1.250.000.000 lei fiind finanțată de Casa de

Asigurări a județului Bacău, conform contractului adițional nr. 1027 din 10

decembrie 1999 ,încheiat cu Spitalul Județean Bacău.

Cum Ordinul de Plată nr. 234 din 28

martie 2000, emis de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău avea ca

termen de plată către C.N. U. SA București, data de 31 martie 2000, în mod

corect Spitalul Județean Bacău a virat suma integral.

În atare situație,

legal și temeinic, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a apreciat că nu

sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sensul inexistenței

culpei, intimații M.C. și G.M., în calitatea pe care o aveau în cadrul

Spitalului Județean Bacău, fiind obligați prin dispozițiile autorității

ierarhic superioare, Ministerul Sănătății și C.N.A.S., să se încadreze ca

termen, până la finele trimestrului I/2000, cu onorarea plății către C.N. U.

SA.

De altfel, operațiunea

în sine nu a creat nici un fel de prejudicii, spitalul achiziționând

medicamente în valoare de 742.403.529 lei, iar diferența de 507.596.481 lei

fiind înregistrată într-un cont de disponibilități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României,

împotriva deciziei nr. 61 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.