ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 47 din 2 octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Bacău a admis în parte sesizarea Procurorului Financiar și în temeiul art. 998 C. civ., a obligat în solidar pe M.C. și G.M., la plata sumei de 61.543.146 lei, beneficiu nerealizat, constând în dobânda de referință a Băncii Naționale a României, de 25,6% pe an, către Spitalul Județean Bacău. Prin aceiași sentință, s-au menținut măsurile asiguratorii dispuse și au fost respinse pretențiile privind plata sumei de 677.808.569 lei. Totodată, pârâții au fost obligați la 200.000 lei, cheltuieli de judecată. S-a reținut că pârâții, în calitate de director adjunct și respectiv, director administrație-contabilitate, au dispus, semnat și plătit integral, în avans, suma alocată pentru crearea fondului de rezervă de medicamente, depășind limita de 30% prevăzută de art. 1 din H.G.

nr. 85/1997. În ce privește suma de 677.808.569 lei, constatată prejudiciu efectiv, s-a reținut că la data sesizării instanței, în patrimoniul Spitalului Județean Bacău nu exista un prejudiciu cert, debitul fiind lichidat prin restituirea efectivă a sumelor și respectiv, livrarea medicamentelor de către C.N. U. SA București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional, M.C., care a susținut în esență, că valoarea contractului încheiat cu C.N. U. SA, a fost de 1.250.000.000 lei, sumă avansată de Casa de Asigurări a județului Bacău. în baza contractului adițional nr. 1027/1999, încheiat cu Spitalul Județean Bacău. Cum acești bani nu au fost ai spitalului, greșit s-a apreciat că ar fi existat vreun prejudiciu.

Prin decizia nr. 61 din 31 ianuarie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional și a modificat sentința nr. 47/2002 a Colegiului jurisdicțional Bacău, în sensul că a înlăturat obligația de plată stabilită în sarcina celor doi pârâți; a ridicat măsura asiguratorie și a înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, secția jurisdicțională a reținut că pârâții nu au achitat contravaloarea contractului încheiat cu C.N. U. SA, din proprie inițiativă, astfel că nu subzistă răspunderea civilă delictuală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Procurorul General Financiar.

S-a apreciat că folosirea fondului de rezervă nu se justifică, în condițiile în care, atât organele de control ale Curții de Conturi, cât și cele ale Direcției de Sănătate Publică Bacău și Casei de Asigurări de Sănătate Bacău, au constatat și reținut că, deși prin contract s-a convenit modalitatea de plată, în sensul decontării în avans pentru produsele importate a unui procent de 30% din valoarea acestora, plata s-a făcut în avans integral. Recursul nu este fondat. Contractul nr. 2290 din 30 aprilie 2000, pentru achiziționarea de medicamente în vederea constituirii rezervei pentru situații speciale, s-a încheiat între Spitalul Județean Bacău și C.N. U. SA București, ca urmare a dispozițiilor primite din partea Ministerului Sănătății, valoarea lui totală de 1.250.000.000 lei fiind finanțată de Casa de Asigurări a județului Bacău, conform contractului adițional nr. 1027 din 10 decembrie 1999 ,încheiat cu Spitalul Județean Bacău.

Cum Ordinul de Plată nr. 234 din 28 martie 2000, emis de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău avea ca termen de plată către C.N. U. SA București, data de 31 martie 2000, în mod corect Spitalul Județean Bacău a virat suma integral. În atare situație, legal și temeinic, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a apreciat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sensul inexistenței culpei, intimații M.C. și G.M., în calitatea pe care o aveau în cadrul Spitalului Județean Bacău, fiind obligați prin dispozițiile autorității ierarhic superioare, Ministerul Sănătății și C.N.A.S., să se încadreze ca termen, până la finele trimestrului I/2000, cu onorarea plății către C.N.

U. SA. De altfel, operațiunea în sine nu a creat nici un fel de prejudicii, spitalul achiziționând medicamente în valoare de 742.403.529 lei, iar diferența de 507.596.481 lei fiind înregistrată într-un cont de disponibilități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 61 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.