ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 7 din 13

mai 2003, Colegiul jurisdicțional Neamț a admis în parte, actul de sesizare al Procurorului

financiar și a obligat, în solidar, pe pârâții C.C. și D.R., la plata către

Spitalul Județean Neamț, a următoarelor sume:

-109.648.633 lei,

despăgubiri civile cu foloase nerealizate aferente;

-9.638.100 lei, despăgubiri

civile cu dobânzile aferente.

Prin aceeași sentință s-a

respins capătul de sesizare prin care s-a solicitat obligarea solidară a

pârâților, la plata către aceeași unitate prejudiciată, a despăgubirilor civile,

în sumă de 18.385.399 lei și 8.804.130 lei, precum și la dobânzile aferente.

S-au menținut măsurile

asiguratorii dispuse asupra bunurilor pârâților, care au fost obligați și la

plata a 500.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, statului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că în perioada 29 ianuarie - 20 martie 2001,

Direcția de Control Financiar Neamț a Curții de Conturi a efectuat verificarea

contului de execuție al cheltuielilor alocate de la bugetul de stat și bugetul

asigurărilor sociale de sănătate, precum și a bilanțului contabil pe anul 2000 la Spitalul Județean Neamț.

Cu această ocazie, s-a

constatat săvârșirea următoarelor fapte, ce au fost considerate, ca fiind

producătoare de prejudiciu pentru unitate:

1) În perioada 22 octombrie

1999 - 8 decembrie 2000, s-au achiziționat lemne de foc de la SC C.C. SRL Piatra Neamț, în valoare totală de 118.452.763 lei, care s-au repartizat pe

dispensarele medicale înscrise în facturile emise de furnizor.

Aceste dispensare aveau

încheiate contracte de comodat cu spitalul, începând cu data de 10 septembrie

1999, ca urmare a aplicării măsurilor stabilite în baza O.G. nr. 124/1998,

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale.

Ulterior datei încheierii

acestor contracte, spitalul nu mai putea livra bunuri cu titlu gratuit,

cabinetelor astfel înființate.

În consecință, livrarea

lemnelor de foc s-a făcut fără bază legală, suma de 118.452.963 lei fiind

considerată de organele de control, ca reprezentând pagubă cauzată din culpa

directorului economic C.C., contabilului-șef D.R. și contabilei T.O. S-au

calculat și foloase nerealizate până la data de 28 februarie 2001, în sumă de

71.165.590 lei.

2) În baza facturii nr. 1253161,

nedatată, emisă de SC M. SRL Iași, unitatea controlată a achitat acestei

societăți, cu O.P. nr. 102 din 30 ianuarie 2000, suma de 40.218.103 lei,

reprezentând contravaloarea unor materiale sanitare stomatologice.

Din materialele

achiziționate, s-au repartizat subunităților spitalului (dispensare școlare,

cabinete de tehnică dentară și cabinetul de urgență din cadrul policlinicii),

materiale în valoare de 19.212.750 lei, iar cabinetelor medicale înființate în

baza O.G. nr. 124/1998, materiale în valoare de 18.385.388 lei.

Întrucât aceste cabinete nu

puteau să beneficieze cu titlu gratuit de asemenea bunuri, s-a considerat că

suma de 18.385.388 lei reprezentă o plată nelegală, ce prejudiciază unitatea,

cauzată de directorul economic C.C., de contabilul-șef D.R., de șefa serviciului

aprovizionare M.N. și de referenta H.C.

S-au calculat și foloase

nerealizate până la 2 martie 2001, în sumă de 9.973.445 lei.

3) În perioada 11 septembrie

1999 - 31 iulie 2000, Spitalul Județean Neamț a plătit către SC A.C. SA Piatra

Neamț, suma de 7.842.440 lei, reprezentând chiria pentru spațiul ocupat de

dispensarele nr. 2 Adulți și nr. 2 U., ambele din Piatra Neamț.

Din suma achitată, s-a

încasat de la SC D. Piatra Neamț (care a închiriat de la spital, suprafața de

25,8 mp, din spațiul ocupat de dispensarul nr. 2 U.), suma de 1.442.440 lei.

Diferența de 6.400 000 lei a

fost suportată de Spitalul Județean Neamț.

S-a mai reținut că în

perioada 11 septembrie 1999 - 30 noiembrie 2000, Spitalul Județean Neamț a

plătit către SC P. SRL Piatra Neamț, pentru închirierea unui spațiu, suma de

8.474.308 lei. Acest spațiu era ocupat de dispensarul nr. 2 Copii, Piatra

Neamț.

Plata sumelor menționate nu

trebuia suportată de spital, atâta timp, cât, în condițiile O.G. nr. 124/1998,

în spațiul respectiv funcționau cabinete medicale ce dețineau acest spațiu, în

baza unor contracte de comodat.

Ca atare, s-a considerat că

suma de 14.844.308 lei reprezintă un prejudiciu cauzat unității spitalicești.

S-a mai considerat că,

pentru acest prejudiciu, răspunderea trebuia să revină în limita sumei de

8.840.908 lei și a foloaselor nerealizate aferente, directorului economic C.C. și

contabilului-șef D.R.; pentru suma de 600.000 lei și dobânzile aferente,

directorului economic C.C. și șefei contabile Z.E.;, pentru suma de 600.000 lei

și foloasele nerealizate aferente, directorului adjunct M.C. și șefei

serviciului contabilitate. Z.E., iar pentru suma de 4.593.400 lei și foloase

nerealizate. directorului G.E. și șefei serviciului contabilitate Z.E.

4) La data de 2 august 2000,

între Spitalul Județean Neamț, în calitate de asigurat și Societatea de

Asigurări A., în calitate de asigurator, s-a încheiat un contract de asigurare

facultativă, pentru cazuri de calamități pentru computerul-tomograf al

spitalului. S-a considerat că spitalul a încheiat contractul, în condițiile inexistenței

unor dispoziții normative care să permită acest tip de asigurare.

În aceste condiții, suma

plătită, de 9.638.120 lei în baza acestui contract, a fost considerată o plată

nelegală, prejudiciabilă pentru unitate și cauzată de directorul economic C.C.,

contabilul-șef D.R., directorul G.E. și contabilul șef cu delegație Ș.D. S-au

calculat și foloase nerealizate până la 28 februarie 2001, în sumă de 1.822.001

lei.

În baza actului de control, Procurorul

financiar de pe lângă Camera de Conturi Neamț a sesizat Colegiul jurisdicțional

Neamț, solicitând stabilirea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile

cauzate Spitalului Județean Neamț, a următoarelor persoane:

- C.C. și D.R., pentru

prejudiciile de 118.452.763 lei, de 18.385.388 lei, 8.480.908 lei și 1.822.801

lei și pentru foloasele nerealizate aferente;

-G.E. și Z.E., pentru

prejudiciul de 4.593.400 lei și foloasele nerealizate aferente.

Colegiul jurisdicțional

Neamț a apreciat că pârâții C.C. și D.R. se fac vinovați pentru prejudiciul de

109.648.633 lei și foloasele aferente. reprezentând contravaloarea lemnelor de

foc destinate dispensarelor medicale, de 9.638.120 lei reprezentând plata

asigurării facultative a computerului-tomograf, sumele respective fiind

achitate nelegal de către unitate. cu destinațiile respective.

În legătură cu prejudiciul

de 18.385.388 lei, reprezentând contravaloarea materialelor consumabile, prima

instanță a respins acest capăt de cerere, în considerarea prevederilor H.G. nr.

841/1995, modificată și completată prin H.G. nr. 966/1998, iar judecarea

capătului de cerere privitor la prejudiciul de 14.874.308 lei, a fost disjunsă.

Împotriva sentinței au

formulat recursuri jurisdicționale, Spitalul Județean Neamț și D.R., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională,

prin decizia nr. 594 din 16 octombrie 2003, a admis recursul jurisdicțional

declarat de D.R., a extins efectele admiterii recursului jurisdicțional

declarat de acest recurent și asupra obligatului în solidar, C.C.

A modificat sentința

recurată, în sensul că a înlăturat obligarea solidară a pârâților la plata

către Spitalul Județean Neamț, a sumei de 9.638.120 lei, despăgubiri civile și

la foloasele aferente.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Totodată, a respins recursul

jurisdicțional declarat de Spitalul Județean Neamț, ca lipsit de interes.

A obligat recurenta unitate

prejudiciată, la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Decizia a fost atacată cu

recurs, declarat în termen legal, de către D.R.

Prin recursul precizat în

notele înregistrate la nr. 10075 din 7 martie 2005, recurentul a susținut, în

esență, că instanțele Curții de Conturi au aplicat texte normative care nu au

incidență în cauză, considerând eronat că lemnele de foc achiziționate pentru

dispensarele medicale, ar face parte din categoria bunurilor mobile sau imobile

la care aceste texte fac referire.

Că nu s-a ținut seama de

particularitățile și complexitatea perioadei tranzitorii în materia înființării

cabinetelor medicale, ale trecerii medicilor de sub controlul D.S.P., sub cel

al C.A.S. Sub acest aspect, lemnele au fost folosite în mod legal, dată fiind

obligația Spitalului Județean Neamț, de a asigura energia termică, până la

încheierea contractelor cu C.A.S., în caz contrar spitalul având calea acțiunii

în regres împotriva C.A.S.

Asigurarea încălzirii s-a

făcut în baza raporturilor de muncă între medici și D.S.P., încă nefinalizate,

nu a contractului de comodat care privește bunurile mobile și imobile comodate.

Recurenta a mai susținut că

încheierea contractului de furnizare, la 24 septembrie 1999, ulterior semnării

contractului de comodat, nu are relevanță asupra obligațiilor Spitalului

Județean Neamț, de a se îngriji în continuare de bunul mers al activității

medicale și de asigurare în continuare a serviciilor medicale, conform și Ordinului

Ministerului Sănătății nr. 509/1999, completat cu Ordinul nr. 1035 din 11

decembrie 2000, încetarea acestor obligații constituind-o încheierea

contractelor cu C.A.S., care s-a realizat cu întârziere.

În ceea ce privește

cheltuielile cu asigurarea facultativă a computerului-tomograf, recurentul a

arătat că temeiul legal al acestei asigurări îl constituie Legea nr. 136/1995,

nefiind aplicabile prevederile legale reținute și aplicate de către instanțele

Curții de Conturi.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Recurentul nu poate susține

că instanțele Curții de Conturi au avut în vedere în mod eronat, ca dată de

referință, data de 10 septembrie 1999, pentru calcularea prejudiciului de

109.648.633 lei reprezentând contravaloarea cantității de lemne de foc achitată

de Spitalul Județean Neamț, pentru cabinetele medicale, deoarece la acea dată

s-au încheiat contractele de comodat prin care fostele dispensare medicale au

fost puse la dispoziția medicilor de familie constituiți în cabinete.

Întrucât contractul de

comodat produce efecte de la data încheierii, rezultă că, începând cu această

dată, obligațiile privitoare la utilități, inclusiv asigurarea încălzirii și

suportarea contravalorii acesteia reveneau utilizatorului spațiului, adică a

cabinetelor medicilor de familie, care intrau, potrivit legii, în relații

contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

Nu are relevanță împrejurarea

că aceste contracte nu se perfectaseră încă, invocarea situației tranzitorii

nefiind de natură să-l exonereze pe recurent, de obligația cunoașterii și

respectării dispozițiilor legale în vigoare.

De asemenea, nu prezintă

importanță data încheierii contractului de achiziționare a lemnelor, deoarece

acestea au fost puse la dispoziția utilizatorilor, după încheierea contractelor

dintre medici, ca beneficiari ai contractelor de comodat și C.J.A.S.,

facturarea și plata făcându-se ulterior încheierii acestor contracte.

Nu se poate admite nici

susținerea că între medicii titulari ai cabinetelor în discuție și Spitalul

Județean Neamț existau raporturi de muncă, ceea ce ar fi atras obligația

spitalului de a furniza energie termică angajaților, deoarece aceste cabinete

nu mai erau în structura spitalului, erau în relație contractuală cu C.J.A.S.

și nicidecum cu spitalul.

Nu trebuie făcută, astfel,

confuzie între persoana fizică a medicului, în calitate de salariat al

spitalului, și cabinetul medicului de familie, unitate fără personalitate

juridică cu statut, drepturi și obligații diferite, unde își exercită profesia,

medicul titular sau alți colaboratori.

Având în vedere că Spitalul

Județean Neamț a achitat o sumă pe care, legal, nu trebuia să o plătească, pe bună

dreptate organele Curții de Conturi au constatat că a fost prejudiciat cu

această sumă.

Recurentul a mai criticat

hotărârile instanțelor, și pentru invocarea în cuprinsul acestora, a unor

prevederi legale [art. 17 din Legea nr. 213/1998, art. 13 alin. (2) din O.G. nr.

124/1998 și pct. IV Anexa nr. I din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 509/1999),

care, în opinia sa, nu au legătură cu cauza.

Dată fiind natura obiectului

cauzei deduse judecății, primele instanțe și-au fundamentat în drept soluția,

atât pe dispoziții generale privind regimul proprietății publice, cât și pe

cele speciale referitoare la regimul bunurilor utilizate de cabinetele

medicale.

Chiar dacă s-au indicat doar

prevederile art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 124/1998, fără a se specifica faptul

că aceasta a fost modificată prin O.G. nr. 116/1999 (respinsă ulterior prin

Legea nr. 535/2001), modificările aduse textului specificat nu sunt în nici un

fel de natură a susține că în cauză spitalul ar fi avut obligația furnizării

energiei termice pentru cabinetele medicale înființate potrivit O.G. nr. 124/1998,

prin achitarea contravalorii lemnelor respective.

Chiar dacă, în baza

contractului de achiziție, unitatea prejudiciată trebuia să plătească lemnele

livrate, utilizarea acestora de către terțe persoane, fără nici o plată,

trebuia sesizată de către recurentul D.R., în calitatea sa de contabil-șef.

Acesta avea obligația să o

aducă la cunoștința conducerii unității, în vederea recuperării sumelor de bani

respective.

Întrucât nu a procedat în

acest fel, în mod corect instanțele Curții de Conturi au reținut că recurentul

și-a încălcat atribuțiile de serviciu care vizau și recuperarea oricărui

prejudiciu produs unității.

În ceea ce privește suma de

9.638.120 lei și foloasele nerealizate aferente, reținută în sarcina sa pentru

încheierea contractului de asigurare facultativă a computerului tomograf, prin

decizia recurată, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a înlăturat

această obligație, astfel încât, sub acest aspect, recursul este lipsit de interes.

Având în vedere cele expuse,

decizia atacată este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă

prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.R. împotriva deciziei nr. 594 din 16 octombrie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.