ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3410/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul Spitalul Județean Piatra

Neamț a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.B.C. SRL și a solicitat ca prin

sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 355.017.908 lei

încasată necuvenit, precum și a sumei de 55.706.254 lei reprezentând foloase

nerealizate calculate de controlorii financiari ai Curții de Conturi Neamț,

pentru perioada 18 mai 2002 – 31 martie 2003, cu motivarea că în urma unui

control al Curții de Conturi s-a constatat că i-a achitat pârâtei de două ori

suma de 274.192.200 lei și că cea de-a doua plată este nedatorată.

Reclamanta a mai susținut că la

această sumă de 274.192.200 lei, controlorii financiari au calculat și dobânda

aferentă, respectiv 80.825.708 lei, precum și foloasele nerealizate în

cuantumul arătat mai sus.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 1510 din 2 februarie 2004, a admis excepția

invocată de pârâtă privind prematuritatea acțiunii și a respins acțiunea cu

motivarea că, în cauză, nu au fost respectate prevederile art. 720

1

C. proc. civ., prin care se stabilește obligația în sarcina reclamantei ca

înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, să încerce soluționarea

litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Instanța de fond a reținut și că,

părțile s-au întâlnit de mai multe ori în vederea verificării modului în care

s-au derulat raporturile comerciale dintre ele, însă acestea nu echivalează cu

o conciliere efectivă așa cum dispune articolul mai sus citat. În fine,

tribunalul a reținut că nu poate constitui conciliere directă întrucât nu

respectă cerințele art. 720

1

alin. (2) C. proc. civ.

Sentința nr. 1510 din 2 februarie

2004 a fost apelată de reclamantul Spitalul Județean Piatra Neamț, iar Curtea

de Apel București, în urma analizei criticilor prin care s-a invocat neexaminarea

actelor depuse la dosar din care s-ar fi putut constata că s-a încercat

rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin decizia nr. 300 din 14 iunie

2004, a respins,  ca nefondat, apelul.

Instanța de apel a reținut că

înscrisurile la care s-a referit apelanta, nu satisface cerințele dispozițiilor

speciale, imperative, prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel București a declarat recurs, reclamantul Spitalul Județean Neamț

prin care a invocat prevederile art. 304 pct. 7 – 11 C. proc. civ., fără să le

dezvolte separat așa cum prevede art. 302

1

lit. (c) C. proc. civ.,

În esență, recurenta a solicitat înlăturarea excepției prematurității cererii

de chemare în judecată cu motivarea că a depus la dosar probe din care rezultă

că la data de 10 iulie 2001, când au încetat definitiv raporturile contractuale

dintre reclamantă și pârâtă a delegat o salariată a sa pentru efectuarea unei

concilieri prin care să se stabilească realitatea pretențiilor ridicate în urma

livrărilor efectuate de pârâtă și că scopul delegării rezultă din înscrisul

depus la dosarul cauzei (delegația nr. 179/2001) pe care se află și mențiunea

că pârâta intimată a refuzat să încheie proces verbal de conciliere.

După această dată, conform

procesului verbal încheiat la 18 septembrie 2000, s-a realizat concilierea pe

care instanța de judecată nu a avut-o în vedere.

Autoarea recursului a considerat că

instanța a înlăturat nejustificat minuta încheiată între părți la data de 11

decembrie 2001 pe motivul că nu a avut ca obiect factura nr. 2398/2000 deși

această factură a făcut în mod obligatoriu obiectul relațiilor contractuale

dintre părți care au dorit prin cele trei concilieri să rezolve problemele

litigioase.

Faptul că s-a încercat concilierea

și în timpul soluționării litigiului rezultă și din adresa nr. 1489 din 22

ianuarie 2004, aflată la dosar, toate aceste demersuri fiind de natură să

demonstreze încercarea de a rezolva amiabil litigiul potrivit scopului urmărit

de art. 720

1

alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, recurenta a solicitat

casarea deciziei, rejudecarea apelului și în fond admiterea acțiunii.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., Curtea va examina motivul prevăzut de art. 304 alin. (10) C.

proc. civ., prin care recurenta susține că nu s-au examinat înscrisurile din

care, în opinia sa, rezultă că s-au îndeplinit cerințele art. 720

1

C. proc. civ.

Din analiza minutei din 11 decembrie

2001, rezultă că părțile s-au întâlnit pentru examinarea raporturilor contractuale

care au format obiectul altui litigiu (dosar nr. 546/2001). În această minută

se menționează că deși părțile s-au întâlnit la data de 10 iulie 2001 conform

delegației nr. 179 din 9 iulie 2001, la care s-a referit recurenta că nu s-ar

fi examinat, nu s-a încheiat proces-verbal întrucât Spitalul Județean conform

adresei nr. 9375/2001 a refuzat orice conciliere.

Aceeași mențiune se află înscrisă și

pe ordinul de deplasare, așa încât conținutul acestor înscrisuri nu sunt de

natură să ducă la concluzia că s-au respectat prevederile art. 720

1

C. proc. civ.

Potrivit art. 720

1

C.

proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani,

înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca

soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Alineatele

următoare din același articol stabilesc și procedura de urmat pentru realizarea

concilierii, pe care recurenta nu a respectat-o întrucât înscrisurile la care

face trimitere nu se referă la obiectul pricinii ci la un alt litigiu care era

deja declanșat de vreme ce se face trimitere la un dosar pe rol. Nici înscrisul

nu poate avea finalitatea invocată de recurentă întrucât convocarea la

conciliere a fost făcută înainte de ultimul termen de judecată.

În acest context urmează a se vedea

că art. 109 alin. (1) și (2) C. proc. civ., stabilește că oricine are un drept

împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere în fața instanței

competente, iar în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea se poate face numai

după îndeplinirea procedurii prealabile, în speță procedura prevăzută de art.

720

1

C. proc. civ. Dovada îndeplinirii acestei proceduri se anexează

la cererea de chemare în judecată. Având în vedere că accesul liber la justiție

nu se poate realiza decât în respectul dispozițiilor legale care reglementează

în materie comercială concilierea prealabilă așa cum este stabilită în

capitolul „Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială”,

nerespectarea acestei proceduri are drept consecință respingerea, ca

inadmisibilă, a cererii. Întrucât actele la care s-a referit recurenta nu au

atins scopul acestei proceduri, încercarea de conciliere prealabilă a

litigiului, care formează obiectul acestui dosar, sentința va fi menținută cu

această motivare, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Spitalul Județean Neamț împotriva deciziei nr. 300 din

14 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 3 iunie 2005.