ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2114/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 octombrie 1999, reclamanta SC S.A.R.A. SA, sucursala Bacău a chemat în judecată pe pârâta SC D.O. SRL Bacău, pentru a fi obligată la plata sumei de 100.000.000 lei, reprezentând despăgubiri acordate în plus, decurgând din contractul de asigurare, majorate cu indicele de inflație. Prin sentința civilă nr. 793 din 5 noiembrie 1999, Tribunalul Bacău a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 109 din 7 martie 2000, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare în fond. Pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 110.300.000 lei, reactualizată cu indicele de inflație, reprezentând diferența neachitată de asigurător față de devizul de reparații.

Rejudecând cauza pe fond, Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 778 din 27 septembrie 2000, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei și a obligat pe reclamantă la plata sumei de 359.467.810 lei despăgubiri și 2.050.000 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 482 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel Bacău a respins apelul reclamantei, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată, precum și respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtă, întrucât, practic, nu mai poate exercita acțiunea de regres împotriva asigurătorului din Germania sau asiguratului, persoana vinovată pentru efectuarea unei noi plăți pentru unul și același eveniment rutier.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și lucrărilor raportului de expertiză întocmit în cauză, se constată că susținerile, pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ. Astfel că, ținând seama de prevederile contractului de asigurare încheiat de părți, pentru producerea evenimentului rutier, corect instanțele au antrenat răspunderea juridică a reclamantei, societatea de asigurare, prin obligarea sa la plata integrală a despăgubirilor, la valoarea lor actualizată, în raport cu prevederile art. 966 și 970 C. civ., precum și ale Legii nr. 136/1995.

De altfel, este necontestat că reclamanta a participat la constatarea daunelor, îndeplinindu-și în parte obligațiile contractuale asumate, care urmau a fi plătite integral pentru acoperirea prejudiciului suferit de asigurat. În ceea ce privește susținerile reclamantei, referitoare la avansul de 100.000.000 lei încasat de asigurat de la SC C.O. SA, această sumă nu o poate pretinde de la pârâta-reclamantă, ci, eventual, societatea terță respectivă, dacă o consideră ca o plată nedatorată. De altfel, nu s-au făcut dovezi concludente că reclamanta s-ar fi subrogat în drepturile societății germane, prin reprezentanții săi în Germania sau ar fi fost prejudiciată, în calitate de asigurător, cu suma de mai sus.

În această situație, recursul reclamantei se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare. Având în vedere prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 18.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.A.R.A. SA, sucursala Bacău, împotriva deciziei nr. 482 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 18.000.000 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2003.