ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2114/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 19 octombrie 1999, reclamanta SC S.A.R.A.

SA, sucursala Bacău a chemat în judecată pe pârâta SC D.O. SRL Bacău, pentru a

fi obligată la plata sumei de 100.000.000 lei, reprezentând despăgubiri

acordate în plus, decurgând din contractul de asigurare, majorate cu indicele

de inflație.

Prin sentința civilă nr. 793 din 5 noiembrie 1999,

Tribunalul Bacău a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 109 din

7 martie 2000, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința civilă de mai sus

și a trimis cauza spre rejudecare în fond.

Pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care

a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 110.300.000 lei, reactualizată

cu indicele de inflație, reprezentând diferența neachitată de asigurător față

de devizul de reparații.

Rejudecând cauza pe fond, Tribunalul Bacău, prin

sentința civilă nr. 778 din 27 septembrie 2000, a respins acțiunea reclamantei,

ca nefondată, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei și a obligat

pe reclamantă la plata sumei de 359.467.810 lei despăgubiri și 2.050.000 lei

cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 482 din 12 iulie 2001, Curtea

de Apel Bacău a respins apelul reclamantei, ca nefondat, cu cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale,

așa cum a fost formulată, precum și respingerea cererii reconvenționale

formulate de pârâtă, întrucât, practic, nu mai poate exercita acțiunea de

regres împotriva asigurătorului din Germania sau asiguratului, persoana

vinovată pentru efectuarea unei noi plăți pentru unul și același eveniment

rutier.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Din examinarea actelor și lucrărilor raportului de

expertiză întocmit în cauză, se constată că susținerile, pe care reclamanta le

reiterează prin recursul de față, nu sunt de natură a conduce la casarea

hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel că, ținând seama de prevederile contractului

de asigurare încheiat de părți, pentru producerea evenimentului rutier, corect

instanțele au antrenat răspunderea juridică a reclamantei, societatea de

asigurare, prin obligarea sa la plata integrală a despăgubirilor, la valoarea

lor actualizată, în raport cu prevederile art. 966 și 970 C. civ., precum și

ale Legii nr. 136/1995.

De altfel, este necontestat că reclamanta a

participat la constatarea daunelor, îndeplinindu-și în parte obligațiile

contractuale asumate, care urmau a fi plătite integral pentru acoperirea

prejudiciului suferit de asigurat.

În ceea ce privește susținerile reclamantei,

referitoare la avansul de 100.000.000 lei încasat de asigurat de la SC C.O. SA,

această sumă nu o poate pretinde de la pârâta-reclamantă, ci, eventual,

societatea terță respectivă, dacă o consideră ca o plată nedatorată.

De altfel, nu s-au făcut dovezi concludente că

reclamanta s-ar fi subrogat în drepturile societății germane, prin

reprezentanții săi în Germania sau ar fi fost prejudiciată, în calitate de asigurător,

cu suma de mai sus.

În această situație, recursul reclamantei se privește,

ca nefondat, și va fi respins ca atare.

Având în vedere prevederile art. 274 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în

recurs, în sumă de 18.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.A.R.A. SA, sucursala

Bacău, împotriva deciziei nr. 482 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată

către intimată, în sumă de 18.000.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie

2003.