ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4693/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12

februarie 2004, reclamanta SC A.R.A. SA, sucursala Bacău, a solicitat instanței

obligarea pârâtului C.D.C. la plata sumei de 58.300.000 lei, cu titlu de

despăgubiri, a dobânzii legale stabilită la nivelul taxei oficiale a scontului

de către B.N.R., conform art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, de la data

depunerii acțiunii și până la data executării și a cheltuielilor de judecată în

cuantum de 4.233.000 lei taxă de timbru și timbru judiciar 30.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 1925 din 24

martie 2004, Judecătoria Bacău respinge acțiunea reclamantei cu cheltuieli de

judecată de 6.000.000 lei, reținând că înscrierea în contract a unui pact

comisoriu expres nu înlătură facultatea creditorului care și-a executat

obligația de a cere executarea silită a contractului și de a nu ajunge la

rezoluțiune, iar, prin încasarea de către asigurător a celei de a doua rate de

primă și despăgubirea asiguratului pentru avariile produse automobilului

personal, asigurătorul a înțeles să modifice contractul.

Prin decizia civilă nr. 207 din 7

octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, admite apelul declarat de reclamantă împotriva soluției

instanței de fond, schimbă în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea

și, în consecință, obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 58.300.000

lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală de la data de 12

februarie 2004 până la data plății și suma de 6.409.500 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a decide astfel instanța de

apel a reținut că pârâtul a cunoscut condițiile de asigurare întrucât

contractul de asigurare în cauză poartă mențiunea semnată de acesta, în sensul

că a primit contractul și condițiile de asigurare (6 pagini), astfel că el

cunoștea că dacă nu plătește rata de primă la scadență și nici în termenul de

păsuire de 15 zile de la scadență „contractul de asigurare este reziliat

retroactiv începând cu ziua imediat următoare datei scadente a ratei scadente,

fără ca o notificare, punere în întârziere sau o altă formalitate prealabilă să

mai fie necesară”. Mai reține instanța de apel că, în aceste condiții,

contractul fiind desființat la data plății ratei de primă, nu mai existau între

părți raporturi contractuale pe care acestea să le poată modifica, apelanta

reclamantă plătind o despăgubire pe care nu o datora, astfel că, în temeiul art.

992-993 C. civ. este îndreptățită la restituirea acesteia.

Nemulțumit de soluție pârâtul

declară recurs solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și

respingerea acțiunii principale ca nefondată, cu menținerea sentinței

pronunțată de instanța de fond, susținând că dacă ar fi fost expirat contractul

sau ar fi fost reziliat, societatea reclamantă nu i-ar fi primit banii pe care

i-a plătit cu titlu de rată; nu ar fi întocmit dosarul de daune și nu ar fi

plătit terțului despăgubirile, dar nemotivându-și susținerile în drept.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata reclamantă solicită respingerea recursului, arătând că plata terțului

a fost făcută din eroare, cum întemeiat a reținut instanța de apel.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că cererea de recurs nu cuprinde, așa cum impune art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, precum și că nici ulterior,

dar în termenul de recurs, recurentul nu și-a motivat cererea așa cum prevede art.

303 alin. (1) C. proc. civ.

Se reține de asemenea că în cauză nu

se pot invoca motive de ordine publică și că susținerile recurentului nu fac

posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304,

astfel că, făcându-se aplicarea art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., Curtea urmează să constate nulitatea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

pârâtul C.D.C., împotriva deciziei nr. 207 din 7 octombrie 2004 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.