ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta C.A. a formulat acțiune
la 3 aprilie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția comercială și
de contencios administrativ și a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul
Administrației Publice – Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie
București, să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 1 din 25 ianuarie
2002, emisă în sarcina sa pentru recuperarea sumei de 112.887.719 lei,
cota-parte din prejudiciul de 376.292.397 lei, reprezentând despăgubiri civile
achitate pentru lipsa de folosință a spațiului, către SC M. SA.
Reclamanta a susținut că nu are
vinovăție în plata acestei sume către societatea SC M. SA, proprietarul
spațiului, că nu există prejudiciu, suma reprezentând contravaloarea chiriei și
nu despăgubiri.
Curtea de Apel Galați, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 164 din 25
noiembrie 2002, a admis contestația și a anulat decizia contestată, fiind
reținută în motivarea sentinței lipsa vinovăției contestatoarei în producerea
litigiului cu SC M. SA, dar și inexistența prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației Publice – Oficiul Național de
Cadastru, Geodezie și Cartografie, criticând hotărârea, ca fiind dată cu
încălcarea legii și prin interpretarea greșită a probelor cauzei.
Recursul este nefondat.
Este recunoscut că suma de
268.793.898 lei, la care a fost obligat Oficiul de Cadastru Agricol și
Organizarea Teritoriului Agricol Vrancea, reprezenta, în realitate,
contravaloarea chiriei ce trebuia plătită pentru spațiul ocupat, proprietatea
SC M. SA, în perioada decembrie 1996 – decembrie 1999.
Față de această clarificare este
evident că achitarea contravalorii chiriei pentru spațiul de 434 mp, către
proprietar, nu se poate imputa reclamantei, aceasta fiind o obligație în
sarcina chiriașului. Neplata la termen, tariful chiriei, litigiile cu spațiul
și cheltuielile generate de aceste litigii, nu pot fi reținute ca fiind făcute
din vina reclamantei, din dosar rezultând că aceasta și conducerea Oficiului
Vrancea au sesizat forurile ierarhice asupra realității, iar tariful chiriei
este cel stabilit printr-o hotărâre judecătorească, nu a fost stabilit de
contestatoare.
Nefiind îndeplinite cerințele
răspunderii materiale, iar în activitatea reclamantei nu s-a demonstrat că
aceasta, cu vinovăție și în legătură cu munca sa, ar fi generat un prejudiciu,
sentința Curții de Apel Galați nr. 164/2002, este legală. De altfel, așa cum se
demontrează în sentința recurată, în cauză nu s-a produs prejudiciu.
Având în vedere aceste considerente,
soluția ce se impune, este aceea de respingere a recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul Oficiul Național
de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, împotriva sentinței civile nr.
164 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 decembrie 2003.