ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.A. a formulat acțiune la 3 aprilie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ și a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Administrației Publice – Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 1 din 25 ianuarie 2002, emisă în sarcina sa pentru recuperarea sumei de 112.887.719 lei, cota-parte din prejudiciul de 376.292.397 lei, reprezentând despăgubiri civile achitate pentru lipsa de folosință a spațiului, către SC M. SA. Reclamanta a susținut că nu are vinovăție în plata acestei sume către societatea SC M. SA, proprietarul spațiului, că nu există prejudiciu, suma reprezentând contravaloarea chiriei și nu despăgubiri.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 164 din 25 noiembrie 2002, a admis contestația și a anulat decizia contestată, fiind reținută în motivarea sentinței lipsa vinovăției contestatoarei în producerea litigiului cu SC M. SA, dar și inexistența prejudiciului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației Publice – Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, criticând hotărârea, ca fiind dată cu încălcarea legii și prin interpretarea greșită a probelor cauzei. Recursul este nefondat.

Este recunoscut că suma de 268.793.898 lei, la care a fost obligat Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol Vrancea, reprezenta, în realitate, contravaloarea chiriei ce trebuia plătită pentru spațiul ocupat, proprietatea SC M. SA, în perioada decembrie 1996 – decembrie 1999. Față de această clarificare este evident că achitarea contravalorii chiriei pentru spațiul de 434 mp, către proprietar, nu se poate imputa reclamantei, aceasta fiind o obligație în sarcina chiriașului. Neplata la termen, tariful chiriei, litigiile cu spațiul și cheltuielile generate de aceste litigii, nu pot fi reținute ca fiind făcute din vina reclamantei, din dosar rezultând că aceasta și conducerea Oficiului Vrancea au sesizat forurile ierarhice asupra realității, iar tariful chiriei este cel stabilit printr-o hotărâre judecătorească, nu a fost stabilit de contestatoare.

Nefiind îndeplinite cerințele răspunderii materiale, iar în activitatea reclamantei nu s-a demonstrat că aceasta, cu vinovăție și în legătură cu munca sa, ar fi generat un prejudiciu, sentința Curții de Apel Galați nr. 164/2002, este legală. De altfel, așa cum se demontrează în sentința recurată, în cauză nu s-a produs prejudiciu. Având în vedere aceste considerente, soluția ce se impune, este aceea de respingere a recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, împotriva sentinței civile nr. 164 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2003.