ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3753/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 3 aprilie 2002, reclamantul F.H. a chemat în judecată Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, solicitând anularea deciziei nr. 3 din 25 februarie 2002 ,prin care i s-au imputat 17.309.450 lei, cotă parte din prejudiciul de 376.292.397 lei, reprezentând c/val lipsei de folosință pentru spațiul, proprietatea SC M. SA, aferentă perioadei decembrie 1996 – decembrie 1999. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că nu are nici o culpă care să justifice antrenarea răspunderii materiale, în perioada producerii pagubei neavând nici o funcție de conducere, numirea ca director la O.C.A.O.T.A.

Vrancea, fiind făcută ulterior pronunțării sentinței civile nr. 128/2001. Prin sentința civilă nr. 167 din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea, a anulat decizia de imputare și a exonerat reclamantul de plata sumei reținute în sarcina sa. S-a reținut că nu sunt întrunite elementele răspunderii materiale, nefiind făcută dovada vreunei legături de cauzalitate între prejudiciul produs și vinovăția reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, care a susținut, în esență că pentru toată perioada cât a funcționat în sediul, aparținând SC M. SA, O.C.A.O.T.A. Vrancea datora chirie, calculată la tariful pentru spațiu birouri, și nu pentru activitate de turism, cum s-a stabilit prin expertiza contabilă și sentința nr. 126/2001.

În opinia recurentului, în calitate de conducător al O.C.A.O.T.A. Vrancea, reclamantul se face vinovat că nu a făcut toate demersurile în justiție, pentru a se achita suma datorată. Recursul nu este fondat. Prin sentința civilă nr. 126 din 13 martie 2001, devenită titlu executor, Tribunalul Vrancea a obligat O.C.A.O.T.A. Vrancea la plata sumei de 268.793.898 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a spațiului, proprietatea SC M. SA și la 16.767.696 lei, cheltuieli de judecată. Prin nota serviciului legislației și contencios a Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie s-a consemnat producerea prejudiciului în patrimoniul O.J.C.G.C Vrancea, în sumă de 376.292.397 lei, compus din suma stabilită de sentința civilă nr. 126/2001, plus diferența reactualizată pentru perioada 1 martie 2001 – 31 decembrie 2001, la care se adaugă cheltuieli de judecată.

Drept urmare s-a emis decizia de imputare nr. 3 din 25 februarie 2002, prin care s-a reținut în sarcina lui F.H., 17.309.450 lei, cota parte din prejudiciul total, considerând ca în calitatea pe care a avut-o, nu a luat măsuri pentru limitarea pierderilor bănești provenite din creșterea cuantumului despăgubirilor civile datorate și neachitate. Cum răspunderea materială a salariaților presupune întrunirea simultană și cumulativă a cel puțin patru condiții: existența faptei ilicite a salariatului în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat societății; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția salariatului, pe care în mod excepțional are obligația să o dovedească societatea, urmează a se reține că în cauză prejudiciul s-a produs în perioada decembrie 1996 – decembrie 1999, perioadă în care reclamantul nu îndeplinea nici o funcție de conducere, el fiind numit director, ulterior pronunțării hotărârii nr.1 26/2001.

Sub aspectul vinovăției, deși prin decizia de imputare se reține culpa reclamantului pentru neluarea măsurilor în vederea limitării pierderilor bănești provenite din creșterea cuantumului despăgubirilor neachitate, recurentul, prin chiar motivele de recurs, exclude orice culpă în legătură cu actualizarea sumei, pentru simplul motiv că plata chiriei nu era posibilă, din lipsa fondurilor nevirate de la buget. Astfel fiind, legal și temeinic, instanța fondului a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii materiale a reclamantului F.H. și a dispus anularea imputației emisă în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, împotriva sentinței civile nr. 167 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.