ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3753/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3 aprilie

2002, reclamantul F.H. a chemat în judecată Oficiul Național de Cadastru,

Geodezie și Cartografie, solicitând anularea deciziei nr. 3 din 25 februarie

2002 ,prin care i s-au imputat 17.309.450 lei, cotă parte din prejudiciul de

376.292.397 lei, reprezentând c/val lipsei de folosință pentru spațiul,

proprietatea SC M. SA, aferentă perioadei decembrie 1996 – decembrie 1999.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că nu are nici o culpă care să justifice antrenarea

răspunderii materiale, în perioada producerii pagubei neavând nici o funcție de

conducere, numirea ca director la O.C.A.O.T.A. Vrancea, fiind făcută ulterior

pronunțării sentinței civile nr. 128/2001.

Prin sentința civilă nr. 167 din 25

noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea, a anulat decizia de

imputare și a exonerat reclamantul de plata sumei reținute în sarcina sa.

S-a reținut că nu sunt întrunite

elementele răspunderii materiale, nefiind făcută dovada vreunei legături de

cauzalitate între prejudiciul produs și vinovăția reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, care a

susținut, în esență că pentru toată perioada cât a funcționat în sediul,

aparținând SC M. SA, O.C.A.O.T.A. Vrancea datora chirie, calculată la tariful

pentru spațiu birouri, și nu pentru activitate de turism, cum s-a stabilit prin

expertiza contabilă și sentința nr. 126/2001.

În opinia recurentului, în calitate

de conducător al O.C.A.O.T.A. Vrancea, reclamantul se face vinovat că nu a

făcut toate demersurile în justiție, pentru a se achita suma datorată.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă nr. 126 din 13

martie 2001, devenită titlu executor, Tribunalul Vrancea a obligat O.C.A.O.T.A.

Vrancea la plata sumei de 268.793.898 lei, cu titlu de despăgubiri civile

pentru lipsa de folosință a spațiului, proprietatea SC M. SA și la 16.767.696

lei, cheltuieli de judecată.

Prin nota serviciului legislației și

contencios a Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie s-a

consemnat producerea prejudiciului în patrimoniul O.J.C.G.C Vrancea, în sumă de

376.292.397 lei, compus din suma stabilită de sentința civilă nr. 126/2001,

plus diferența reactualizată pentru perioada 1 martie 2001 – 31 decembrie 2001,

la care se adaugă cheltuieli de judecată.

Drept urmare s-a emis decizia de

imputare nr. 3 din 25 februarie 2002, prin care s-a reținut în sarcina lui

F.H., 17.309.450 lei, cota parte din prejudiciul total, considerând ca în

calitatea pe care a avut-o, nu a luat măsuri pentru limitarea pierderilor

bănești provenite din creșterea cuantumului despăgubirilor civile datorate și

neachitate.

Cum răspunderea materială a

salariaților presupune întrunirea simultană și cumulativă a cel puțin patru

condiții: existența faptei ilicite a salariatului în legătură cu munca sa;

prejudiciul cauzat societății; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciul cauzat și vinovăția salariatului, pe care în mod excepțional are

obligația să o dovedească societatea, urmează a se reține că în cauză

prejudiciul s-a produs în perioada decembrie 1996 – decembrie 1999, perioadă în

care reclamantul nu îndeplinea nici o funcție de conducere, el fiind numit

director, ulterior pronunțării hotărârii nr.1 26/2001.

Sub aspectul vinovăției, deși prin

decizia de imputare se reține culpa reclamantului pentru neluarea măsurilor în

vederea limitării pierderilor bănești provenite din creșterea cuantumului

despăgubirilor neachitate, recurentul, prin chiar motivele de recurs, exclude

orice culpă în legătură cu actualizarea sumei, pentru simplul motiv că plata

chiriei nu era posibilă, din lipsa fondurilor nevirate de la buget.

Astfel fiind, legal și temeinic,

instanța fondului a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor pentru angajarea răspunderii materiale a reclamantului F.H. și a

dispus anularea imputației emisă în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, împotriva sentinței

civile nr. 167 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.