ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3754/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 aprilie 2002, reclamantul D.E. a chemat în judecată Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, solicitând anularea deciziei nr. 5 din 25 februarie 2002 prin care i s-a imputat suma de 134.336.386 lei, reprezentând cota parte din prejudiciul total de 376.292.397 lei produs Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa materială, întrucât în perioada cât a funcționat ca director al oficiului, a luat toate măsurile necesare pentru a limita cuantumul despăgubirilor civile datorate către SC M. SA Focșani, pentru spațiul ocupat în imobilul, proprietatea societății.

Prin sentința civilă nr. 2166 din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de imputare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, în calitate de director al Oficiului de Cadastru Vrancea s-a preocupat în mod continuu pentru încheierea contractului de închiriere pentru spațiul proprietatea SC M. SA, în care sens a întocmit în anul 1997 un proiect de contract transmis societății și acceptat tacit și a dispus achitarea chiriei aferente anului 1997, sumă restituită în 1998. De asemenea, reclamantul a solicitat prelungirea duratei contractului de închiriere, perfectarea actului neavând loc, întrucât societatea a pretins plata chiriei și pe anii 1994 – 1996 și tarife mai mari decât cele aprobate de Consiliul Județean Vrancea.

Și pe durata procesului având ca obiect pretenții și evacuare, reclamantul s-a preocupat de schimbarea sediului oficiului, în care sens, încă din anul 1996 a solicitat organului ierarhic superior – Ministerul Agriculturii – punerea la dispoziție a unui spațiu corespunzător unde să fie mutați cei 60 de salariați și să fie depozitate documentele aflate în incinta spațiului în litigiu. Ministerul Agriculturii a și avizat cu adresa nr. 124/1996 realizarea noului sediu al O.C.A.O.T.A. Vrancea, plan aprobat de Ministerul Finanțelor prin Acordul nr. 2121/1996, investiția debutând în 1998, dar nefiind finalizată nici la această dată.

Cu toate insistențele conducerii Oficiului de Cadastru Vrancea, doar în 2001 s-a reușit repartizarea unui spațiu corespunzător, astfel încât nu se poate reține culpa reclamantului nici în ocuparea în continuare a imobilului, proprietatea SC M. SA și nici în plata despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească ca datorate societății pentru lipsa de folosință. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că instanța a greșit, reținând inexistența prejudiciului. Prin sentința civilă nr. 128/2001 a Tribunalului Vrancea, O.C.A.O.T.A. Vrancea a fost obligată să achite către SC M. SA sumele de 268.793.898 lei contravaloarea lipsei de folosință și 16.916.131 lei cheltuieli de judecată, la care s-au adăugat ulterior 65.426.368 lei, sumă reactualizată pentru anul 2001, plus cheltuielile de executare.

Din acest prejudiciu, a mai arătat pârâtul, reclamantul rămâne răspunzător, alături de celelalte persoane din conducerea O.C.A.O.T.A Vrancea, pentru suma de 35.534.325,50 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru spațiul ocupat, calculat, însă, la tariful pentru spațiu de birouri și nu la cel pentru activitate de turism. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Chiar în cererea scrisă de recurs, pârâtul a recunoscut că reclamantul a făcut demersurile necesare la forul ierarhic superior și la organele administrației locale în vederea găsirii unui spațiu necesar desfășurării activității Oficiului de Cadastru Vrancea, acest lucru nefiind rezolvat, iar instituția fiind obligată să continue să ocupe spațiul proprietatea SC M. SA.

De asemenea, pârâtul a achiesat și asupra împrejurării că reclamantul nu este în culpă cu privire la neplata la timp a despăgubirilor datorate pentru lipsa de folosință, întrucât suma nefiind virată de la bugetul de stat, nu a existat posibilitatea pentru oficiu de a achita chiria. Apărarea pârâtului în sensul că totuși reclamantului i-a fost corect imputată suma de 35.534.325,50 lei, nu poate fi reținută, neavând suport legal. Cuantumul sumei datorate către SC M. SA a fost stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, instanța care a judecat litigiul dintre societate și Oficiul de Cadastru Vrancea, constatând că acesta trebuie să achite prejudiciul astfel cum a fost calculat prin raportul de expertiză contabilă.

În consecință, criticile formulate de pârât fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, împotriva sentinței civile nr. 166 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.