ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3754/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3

aprilie 2002, reclamantul D.E. a chemat în judecată Oficiul Național de

Cadastru, Geodezie și Cartografie, solicitând anularea deciziei nr. 5 din 25

februarie 2002 prin care i s-a imputat suma de 134.336.386 lei, reprezentând

cota parte din prejudiciul total de 376.292.397 lei produs Oficiului Județean

de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa materială, întrucât în

perioada cât a funcționat ca director al oficiului, a luat toate măsurile

necesare pentru a limita cuantumul despăgubirilor civile datorate către SC M.

SA Focșani, pentru spațiul ocupat în imobilul, proprietatea societății.

Prin sentința civilă nr. 2166 din 25

noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de imputare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul, în calitate de director al Oficiului de Cadastru

Vrancea s-a preocupat în mod continuu pentru încheierea contractului de

închiriere pentru spațiul proprietatea SC M. SA, în care sens a întocmit în

anul 1997 un proiect de contract transmis societății și acceptat tacit și a

dispus achitarea chiriei aferente anului 1997, sumă restituită în 1998.

De asemenea, reclamantul a solicitat

prelungirea duratei contractului de închiriere, perfectarea actului neavând

loc, întrucât societatea a pretins plata chiriei și pe anii 1994 – 1996 și

tarife mai mari decât cele aprobate de Consiliul Județean Vrancea.

Și pe durata procesului având ca

obiect pretenții și evacuare, reclamantul s-a preocupat de schimbarea sediului

oficiului, în care sens, încă din anul 1996 a solicitat organului ierarhic

superior – Ministerul Agriculturii – punerea la dispoziție a unui spațiu

corespunzător unde să fie mutați cei 60 de salariați și să fie depozitate

documentele aflate în incinta spațiului în litigiu.

Ministerul Agriculturii a și avizat

cu adresa nr. 124/1996 realizarea noului sediu al O.C.A.O.T.A. Vrancea, plan

aprobat de Ministerul Finanțelor prin Acordul nr. 2121/1996, investiția

debutând în 1998, dar nefiind finalizată nici la această dată.

Cu toate insistențele conducerii

Oficiului de Cadastru Vrancea, doar în 2001 s-a reușit repartizarea unui spațiu

corespunzător, astfel încât nu se poate reține culpa reclamantului nici în

ocuparea în continuare a imobilului, proprietatea SC M. SA și nici în plata

despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească ca datorate societății pentru

lipsa de folosință.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâtul Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că

instanța a greșit, reținând inexistența prejudiciului. Prin sentința civilă nr.

128/2001 a Tribunalului Vrancea, O.C.A.O.T.A. Vrancea a fost obligată să achite

către SC M. SA sumele de 268.793.898 lei contravaloarea lipsei de folosință și

16.916.131 lei cheltuieli de judecată, la care s-au adăugat ulterior 65.426.368

lei, sumă reactualizată pentru anul 2001, plus cheltuielile de executare.

Din acest prejudiciu, a mai arătat

pârâtul, reclamantul rămâne răspunzător, alături de celelalte persoane din

conducerea O.C.A.O.T.A Vrancea, pentru suma de 35.534.325,50 lei, reprezentând

contravaloarea chiriei pentru spațiul ocupat, calculat, însă, la tariful pentru

spațiu de birouri și nu la cel pentru activitate de turism.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Chiar în cererea scrisă de recurs,

pârâtul a recunoscut că reclamantul a făcut demersurile necesare la forul

ierarhic superior și la organele administrației locale în vederea găsirii unui

spațiu necesar desfășurării activității Oficiului de Cadastru Vrancea, acest

lucru nefiind rezolvat, iar instituția fiind obligată să continue să ocupe

spațiul proprietatea SC M. SA.

De asemenea, pârâtul a achiesat și

asupra împrejurării că reclamantul nu este în culpă cu privire la neplata la

timp a despăgubirilor datorate pentru lipsa de folosință, întrucât suma nefiind

virată de la bugetul de stat, nu a existat posibilitatea pentru oficiu de a

achita chiria.

Apărarea pârâtului în sensul că

totuși reclamantului i-a fost corect imputată suma de 35.534.325,50 lei, nu

poate fi reținută, neavând suport legal. Cuantumul sumei datorate către SC M.

SA a fost stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, instanța care a

judecat litigiul dintre societate și Oficiul de Cadastru Vrancea, constatând că

acesta trebuie să achite prejudiciul astfel cum a fost calculat prin raportul

de expertiză contabilă.

În consecință, criticile formulate

de pârât fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București, împotriva

sentinței civile nr. 166 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.