ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel Galați, secția contencios
administrativ, prin sentința civilă nr. 168 din 25 noiembrie 2002, a admis
acțiunea formulată de reclamantul M.I.N.; a anulat decizia de imputare nr. 2/2002
emisă de Președintele Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie
București.
S-a reținut că, prin decizia atacată i s-a
imputat reclamantului suma de 81.279.158 lei, reprezentând cota parte dintr-un
pretins prejudiciu în valoare de 378.292.397 lei, produs Oficiului Județean de
Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea; dar, că, decizia este nelegală și
netemeinică, întrucât, pe de o parte, nu a fost emisă în termenul prevăzut de
art. 108 alin. (2) C. muncii, respectiv în 60 de zile de la data când pretinsul
prejudiciu a fost stabilit prin sentința civilă nr. 128 din 14 martie 2001, iar
pe de altă parte, că suma imputată nu reprezintă prejudiciu suportat de Oficiul
Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea și, oricum, M.I.N. nu are
vreo culpă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Oficiul Național
de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea, susținând , în esență, că, în
cauză există prejudiciu, cauzat din culpa celor care au deținut funcții de
conducere la fostul OCAOTA Vrancea, inclusiv a reclamantului M.N., care nu a
făcut toate demersurile în justiție pentru a se achita suma datorată, calculată
la tariful pentru spațiu de birouri, în loc de activitate de turism.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit deciziei de imputare nr. 2/2002,
Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea a fost
prejudiciat cu suma totală de 376.292.397 lei, reprezentând despăgubiri civile
și cheltuieli judiciare și de executare silită.
Din suma menționată, reclamantului M.N. i-a fost
imputată suma de 81.279.158 lei, motivându-se că, acesta, în calitate de
contabil șef, nu a luat toate măsurile pentru limitarea pierderilor bănești
provenite din creșterea cuantumului despăgubirilor datorate și neachitate S.C.
M. S.A. și nici nu a urmărit activitatea avocatului angajat pentru apărarea
intereselor Oficiului.
În realitate, din minuta încheiată la 17
septembrie 2002, semnată de președintele ONCGC, A.R., care a emis decizia de
imputare, rezultă că oficiul era obligat să achite S.C. M. S.A. chiria pentru
utilizarea spațiului, iar suma nu trebuia imputată celor în cauză.
În raport de aceste date, precum și de
împrejurarea că, pe de o parte, recurenta nu contestă conținutul minutei, iar
pe de altă parte, că nu se face referire la acte din care să rezulte existența
prejudiciului și, respectiv culpa reclamantului, pentru achitarea sumei
datorate S.C. M. S.A., soluția adoptată de prima instanță este legală și
temeinică.
În consecință, recursul este nefondat și urmează
să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București împotriva
sentinței civile nr. 168 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4
decembrie 2003.