ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 168 din 25 noiembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I.N.; a anulat decizia de imputare nr. 2/2002 emisă de Președintele Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București.

S-a reținut că, prin decizia atacată i s-a imputat reclamantului suma de 81.279.158 lei, reprezentând cota parte dintr-un pretins prejudiciu în valoare de 378.292.397 lei, produs Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea; dar, că, decizia este nelegală și netemeinică, întrucât, pe de o parte, nu a fost emisă în termenul prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii, respectiv în 60 de zile de la data când pretinsul prejudiciu a fost stabilit prin sentința civilă nr. 128 din 14 martie 2001, iar pe de altă parte, că suma imputată nu reprezintă prejudiciu suportat de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea și, oricum, M.I.N. nu are vreo culpă.

Împotriva sentinței a declarat recurs Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea, susținând , în esență, că, în cauză există prejudiciu, cauzat din culpa celor care au deținut funcții de conducere la fostul OCAOTA Vrancea, inclusiv a reclamantului M.N., care nu a făcut toate demersurile în justiție pentru a se achita suma datorată, calculată la tariful pentru spațiu de birouri, în loc de activitate de turism. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit deciziei de imputare nr. 2/2002, Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Vrancea a fost prejudiciat cu suma totală de 376.292.397 lei, reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli judiciare și de executare silită.

Din suma menționată, reclamantului M.N. i-a fost imputată suma de 81.279.158 lei, motivându-se că, acesta, în calitate de contabil șef, nu a luat toate măsurile pentru limitarea pierderilor bănești provenite din creșterea cuantumului despăgubirilor datorate și neachitate S.C. M. S.A. și nici nu a urmărit activitatea avocatului angajat pentru apărarea intereselor Oficiului. În realitate, din minuta încheiată la 17 septembrie 2002, semnată de președintele ONCGC, A.R., care a emis decizia de imputare, rezultă că oficiul era obligat să achite S.C. M. S.A. chiria pentru utilizarea spațiului, iar suma nu trebuia imputată celor în cauză. În raport de aceste date, precum și de împrejurarea că, pe de o parte, recurenta nu contestă conținutul minutei, iar pe de altă parte, că nu se face referire la acte din care să rezulte existența prejudiciului și, respectiv culpa reclamantului, pentru achitarea sumei datorate S.C.

M. S.A., soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică. În consecință, recursul este nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București împotriva sentinței civile nr. 168 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 decembrie 2003.