ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC V. 38 SRL a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice

și Controlului Financiar de Stat și Administrația Financiară a sectorului 3, pentru

ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea

procesului-verbal nr. 137787/1998, a hotărârii nr. 37/1998, a dispoziției nr.

353/1998, precum și a deciziei nr. 1321/1999, cu consecința restituirii sumei

de 120.655.893 lei, reprezentând creanțele bugetare, precum și a taxelor de

timbru și a cheltuielilor de judecată.

Acțiunea, astfel cum a fost

formulată, a format obiectul dosarului înregistrat la Curtea de Apel București,

sub nr. 50/1999.

La acest dosar a fost conexat și

dosarul nr. 1496/2001, înregistrat la aceeași instanță, în temeiul

dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., obiectul cauzei și părțile fiind

aceleași.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că verificarea fiscală a sentinței a vizat impozitul pe salarii, fondul

de risc și accident, T.V.A., impozitul pe fond , taxa auto și că cele reținute

în procesul-verbal nr. 137787/1998, nu corespund realității, în raport cu

dispozițiile legale aplicabile.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 129/2002, a respins acțiunile conexe ca nefondate.

Pentru a pronunța aceasă soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că față de soluțiile pronunțate în căile

administrativ-jurisdicționale, pentru sumele reprezentând impozit pe profit și

majorări aferente, nu a fost întocmit actul de control, acțiunea fiind lipsită

de obiect.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta SC V. 38 SRL. Motivându-și recursul,

recurenta-reclamantă a susținut că:

- soluția Direcției Generale a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București,

prin care s-a dispus anularea actului de control, refacerea acestuia, nu

reprezintă o soluționare a contestației și respectiv, o pronunțare cu privire

la susținerile făcute;

- greșit s-a respins capătul de

cerere referitor la T.V.A., pentru că bunurile respective întrunesc cerințele

prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 3/1992.

-în mod eronat, organul de control a stabilit

neîntregirea venitului impozitului impozabil, cu amortizare suportată pe

costuri aferente mijloacelor fixe ce au stat la baza chiriei încasate.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Prin procesul-verbal de control nr.

137787 din 7 aprilie 1998, s-au reținut în sarcina recurentei mai multe

obligații bugetare.

Ca urmare a contestației formulate, prin dispoziția

nr. 353/1998 Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat a municipiului București a desființat parțial procesul-verbal, contestat

pentru suma de 73.998.986 lei, reprezentând impozitul pe profit cu majorări

aferente, respingînd contestația pentru suma de 3.936.167 lei, reprezentând

T.V.A., cu majorările aferente și dispunând efectuarea unei noi verificări care

să cuprindă aceeași perioadă pentru capitolul impozit pe profit și majorări de

întârziere.

În baza acestei hotărâri s-a efectuat o nouă

verificare, la capitolul impozit pe profit, întocmindu-se procesul-verbal nr.

177197 din 22 decembrie 1998, prin care s-a stabilit că societatea recurentă

datorează pentru aceeași perioadă, sumele de 35.938.646 lei, impozitul pe

profit și 65.683.262, majorări de întârziere și 2.799.965, majorări aferente

T.V.A.

Acest proces-verbal a fost la rândul său contestat

în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale, iar prin dispoziția nr.

564/1999, Direcția Generală a Fiananțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat a municipiului București a desființat parțial procesul-verbal, pentru suma

de 131.621.908 lei, reprezentând diferența de impozit pe profit și majorări de

întârziere, dispunându-se ca Administrația Financiară a sectorului 3 București

să efectueze o nouă verificare privind impozitul pe profit și majorările

aferente, verificare ce viza aceeași perioadă, cu cea care a făcut obiectul

procesului-verbal nr. 137787/1998.

Din cele mai sus expuse, rezultă cu certitudine că

singurul capăt de cerere pentru care recurenta a parcurs procedura

administrativ prealabilă, este cel referitor la T.V.A., aferent unor obiecte

cumpărate respectiv: TV Panasonic, Video Panasonic, aragaz, frigider, telefon

celular.

Sub acest aspect, cu privire la suma reținută cu

titlu de T.V.A., în cuantumul de 2.920.412 lei, în mod legal organele fiscale,

având în vedere dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 3/1992, ce a respins

contestația, deoarece în privința acestor bunuri nu s-a făcut dovada că ele au

contribuit la realizarea unei activități destinate producerii de venituri, așa

cum se prevede în art. 19 lit. b) din O.G. nr. 3/1992.

Cât privește sumele reprezentând impozitul pe profit

și majorările de întârziere aferente perioadei 20 februarie 1997 – 16 februarie

1998, controlată prin procesul-verbal din 7 martie 1998, cu nr. 137787, prin

ultima dispoziție a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat, s-a dispus o nouă verificare, instanța nu are ce cenzura,

nefiind întocmit nici un act administrativ-jurisdicțional supus controlului

judecătoresc în baza Legii nr. 24/1990.

Așa fiind, în mod corect instanța de

fond a reținut că acțiunea recurentei-reclamante sub acest aspect, este lipsită

de obiect, neexistând actul de control și nici îndeplinirea procedurii

prealabilă administrativ-juridicțională.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC V.

38 SRL București, împotriva sentinței civile nr. 129 din 11 februarie 2002 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2003.