ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4871/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 94 din 4 iulie

2001, hotărâre definitivă și irevocabilă, Tribunalul Brăila, secția civilă, a

admis în parte acțiunea reclamantului I.V. și a obligat pe pârâta B.P. S.A.,

sucursala Brăila, la  „plata sumei de 586.860.750 lei reprezentând

contravaloarea folosirii spațiului proprietatea reclamantului, cu dobânzile

legale” și la plata sumei de 21.431.215 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr.

109 din 22 martie 2002 la Biroul executorului judecătoresc D.E.,

reclamantul-creditor I.V.a solicitat punerea în executare a sentinței nr. 94

din 4 iulie 2001 a Tribunalului Brăila, secția civilă.

La data de 14 iunie 2002

pârâta-debitoare B.P. S.A., sucursala Brăila a formulat contestație la

executare împotriva actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc

D.E. în dosarul de executare nr. 109/2003 și a solicitat suspendarea executării

silite până la stabilirea sumelor datorate creditorului.

În motivarea contestației la

executare debitoarea a învederat că prin procesul-verbal din data de 16 aprilie

2002 executorul judecătoresc a stabilit că B.P. S.A., sucursala Brăila,

datorează suma totală de 1.349.772.747 lei, compusă din: 586.860.750 lei

chirii; 324.710.000 lei lei dobândă; 294.662.782 lei actualizare pretenții;

21.431.215 lei cheltuieli de judecată; 108.000 lei taxă de timbru; 122.000.000

lei onorarii de executare. Referitor la dobânda la care debitoarea a fost

obligată, prin sentința pusă în executare, executorul judecătoresc a stabilit o

sumă de 324.710.000 lei, debitoarea contestând calculul dobânzii cu motivarea

că plata chiriei reprezentând daune pentru lipsa de folosință a imobilului,

dobânzile în materie de daune curg de la data pronunțării hotărârii definitive,

adică de la data de 15 noiembrie 2001 și nu de la data intentării acțiunii, cum

greșit a stabilit executorul judecătoresc.

De asemenea, debitoarea a contestat

că datorează creditorului suma de 294.662.782 lei, rezultată din actualizarea

sumei de 586.860.750 lei, deoarece suma nu a fost cuprinsă în titlul executoriu

și cum debitoarea a fost obligată la plata dobânzilor, actualizarea datoriei

reprezentând chirii ar conduce la îmbogățirea injustă a creditorului.

Investită inițial cu soluționarea

contestației la executare, Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 7994

din 9 octombrie 2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brăila.

Calificând demersul judiciar al debitoarei ca fiind o contestație la titlu,

judecătoria a socotit că sunt incidente prevederile art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat

hotărârea ce se execută.

La rândul său, Tribunalul Brăila,

prin sentința civilă nr. 497 din 18 decembrie 2002, și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Brăila și constatând conflict negativ de competență a

înaintat dosarul la Curtea de Apel Galați, pentru pronunțarea regulatorului de

competență, tribunalul motivând că debitoarea nu contestă întinderea și

înțelesul titlului executoriu, ci modul de calcul al dobânzilor efectuat de

executorul judecătoresc.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin sentința nr. 2 din 14 ianuarie 2003, a stabilit competența de

soluționare a contestației formulate de B.P. S.A., sucursala Brăila, în

favoarea Judecătoriei Brăila, reluând motivarea tribunalului în sensul că „ceea

ce se contestă în speță nu privește lămurirea înțelesului și întinderii

titlului executoriu, ci doar modul de calcul al dobânzilor”.

Împotriva regulatorului de

competență  în termen legal a declarat recurs debitoarea – contestatoare B.P.

S.A., sucursala Brăila, care a susținut că greșit a fost stabilită competența

Judecătoriei Brăila cât timp contestația debitoarei se referă la lămurirea

înțelesului și a întinderii titlului executoriu, adică a unei sentințe civile

pronunțate de Tribunalul Brăila, astfel că aceluiași tribunal îi revine și

competența de soluționare a prezentului litigiu.

Recursul este fondat.

Obiectul contestației la executare

poate viza  fie  urmărirea propriu-zisă, fie înțelesul, întinderea ori

explicarea dispozitivului ce se execută, aceasta din urmă fiind cunoscută în

doctrină sub denumirea de contestație la titlu. Distincția dintre cele două

categorii de contestații nu este doar una pur teoretică, ci are importanță din

punct de vedere practic, în primul rând, pentru stabilirea instanței competente

să soluționeze contestația la executare.

Titlul executoriu – sentința

Tribunalului Brăila, stabilește că debitoarea trebuie să plătească creditorului

„suma de 586.860.750 lei reprezentând contravaloarea folosirii spațiului

proprietatea reclamantului, cu dobânzile legale”. Dacă suma cu titlu de chirii

a fost precis determinată de instanța de fond, în schimb formularea titlului executoriu

„cu dobânzile legale” este ambiguă sau cel puțin reprezintă o soluție

susceptibilă de interpretări diferite atât din partea părților (creditorului și

debitoarei), cât și din partea organului de executare. Interpretarea diferită

pe care părțile au dat-o titlului executoriu nu privește atât calculul

dobânzii, adică determinarea cuantumului acesteia printr-o simplă operațiune

aritmetică, cum greșit a apreciat instanța de regulator, ci datorită

echivocului și impreciziunii titlului executoriu, interpretarea divergentă se

referă la momentul de la care curg dobânzile acordate, ceea ce reprezintă o

chestiune de judecată, ce trebuia rezolvată de instanța de fond cu ocazia

deliberării. Or, o atare impreciziune a titlului nu poate fi înlăturată decât

de instanța care l-a emis, iar mijlocul procedural folosit de debitoare nu

poate fi calificat decât ca fiind o contestație la titlu.

Este adevărat că la data formulării

contestației la executare erau incidente prevederile art. 371

2

pct.

2 C. proc. civ. (introduse prin art. I pct. 137 din O.U.G. nr. 138/2000) în

conformitate cu care, atunci când prin titlu executoriu au fost acordate

dobânzi, penalități sau alte sume, fără a se stabili cuantumul acestora, ele

vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Este însă de considerat că textul

trebuie interpretat într-o manieră restrictivă și în spiritul principiilor

generale care guvernează procedura judiciară execuțională, întrucât

determinarea concretă a obligației la care este îndatorat debitorul se stabilește

de către instanța de judecată cu prilejul deliberării și ea trebuie consemnată

ca atare în dispozitivul hotărârii pronunțate. Așa fiind, este evident că legea

are în vedere o situație de excepție, iar aceasta nu se referă la obiectul

principal al judecății, ci la cuantumul dobânzilor, penalităților sau altor

sume asemănătoare, care, în prezența unor elemente precise de determinare

stabilite prin titlul executoriu, un atare cuantum poate fi calculat de organul

de executare. O interpretare mai largă a textului citat ar conduce la

modificarea sau chiar, uneori, la anularea titlului executoriu însuși și ar fi

contrară finalității urmărită de legiuitor prin edictarea unei atari dispoziții

legale.

Cu ocazia soluționării contestației

la titlu instanța urmează a verifica și apărarea debitoarei referitoare la

legalitatea procedeului folosit de executorul judecătoresc de a actualiza suma

acordată cu titlu de lipsă de folosință a imobilului, cât timp judecata de fond

a acordat numai dobânzi, iar indexarea sumei cu indicele de inflație nu a fost

o operațiune dispusă prin titlu și, în orice caz, nu a format obiect de

judecată.

Față de cele ce preced, recursul

debitoarei va fi admis și va fi casată sentința Curții de Apel Galați, cu

consecința stabilirii competenței Tribunalului Brăila de a soluționa, în primă

instanță, contestația la executare formulată de B.P. S.A., sucursala Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

debitoarea  B.P. S.A., sucursala Brăila împotriva sentinței civile nr. 2 din 14

ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați, Secția Civilă, pe care o casează și

stabilește competența de    soluționare a contestației la executare introdusă

de debitoare în favoarea Tribunalului Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie  2003.