ÎCCJ, decizie (scj.ro #82709)

Contestație la executare.Stabilirea datei de la care se datorează dobânzile acordate prin titlul executor. Instanța competentă Competența de soluționare revine instanței care a emis titlul executor, iar nu instanței de executare pentru stabilirea datei de la care se datorează dobânzile acordate prin titlul executor Secția civilă, decizia nr.4871 din 20 noiembrie 2003 Prin sentința nr. 94 din 4 iulie 2001, hotărârea definitivă și irevocabilă, Tribunalul Brăila, secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantului I.V. și a obligat pe pârâta Banc Post SA, sucursala Brăila la „plata sumei de 586.860.750 lei reprezentând contravaloarea folosirii spațiului proprietatea reclamantului, cu dobânzile legale” și la plata sumei de 21.431.215 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 109 din 22 martie 2002 la Biroul executorului judecătoresc D.E. reclamantul-creditor a solicitat punerea în executare a sentinței. Pârâta-debitoare Banc Post–SA, sucursala Brăila a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc și a solicitat suspendarea executării silite până la stabilirea sumelor datorate creditorului. În motivarea contestației la executare debitoarea a învederat că prin procesul-verbal din data de 16 aprilie 2002 executorul judecătoresc a stabilit că Banc Post SA, sucursala Brăila datorează suma totală de 1.349.772.747 lei, compusă din: 586.860.750 lei chirii; 324.710.000 lei lei dobândă; 294.662.782 lei actualizare pretenții; 21.431.215 lei cheltuieli de judecată; 108.000 lei taxă de timbru; 122.000.000 lei onorarii de executare.

Referitor la dobânda la care debitoarea a fost obligată, prin sentința pusă în executare, executorul judecătoresc a stabilit o sumă de 324.710.000 lei, debitoarea contestând calculul dobânzii cu motivarea că plata chiriei reprezentând daune pentru lipsa de folosință a imobilului, dobânzile în materie de daune curg de la data pronunțării hotărârii definitive, adică de la data de 15 noiembrie 2001 și nu de la data intentării acțiunii, cum greșit a stabilit executorul judecătoresc. De asemenea, debitoarea a contestat că datorează creditorului suma de 294.662.782 lei, rezultată din actualizarea sumei de 586.860.750 lei, deoarece suma nu a fost cuprinsă în titlul executoriu și cum debitoarea a fost obligată la plata dobânzilor, actualizarea datoriei reprezentând chirii, ar conduce la îmbogățirea injustă a creditorului.

Investită inițial cu soluționarea contestației la executare, Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 7994 din 9 octombrie 2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brăila. Calificând demersul judiciar al debitoarei ca fiind o contestație la titlu, judecătoria a socotit că sunt incidente prevederile art. 400 alin. 2 cod procedură civilă, potrivit cărora contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. La rândul său, Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 497 din 18 decembrie 2002, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Brăila și constatând conflict negativ de competență a încuviințat dosarul la Curtea de Apel Galați, pentru pronunțarea regulatorului de competență, tribunalul motivând că debitoarea nu contestă întinderea și înțelesul titlului executoriu, ci modul de calcul al dobânzilor efectuat de executorul judecătoresc.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin sentința nr. 2 din 14 ianuarie 2003, a stabilit competența de soluționare a contestației formulate de Banc Post SA, sucursala Brăila în favoarea Judecătoriei Brăila, reluând motivarea tribunalului în sensul că „ceea ce se contestă în speță nu privește lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu, ci doar modul de calcul al dobânzilor”. Împotriva regulatorului de competență a declarat recurs debitoarea – contestatoare Banc Post SA, sucursala Brăila care a susținut că greșit a fost stabilită competența Judecătoriei Brăila cât timp contestația debitoarei se referă la lămurirea înțelesului și a întinderii titlului executoriu, adică a unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Brăila, astfel că aceluiași tribunal îi revine și competența de soluționare a prezentului litigiu.

Recursul este fondat. Obiectul contestației la executare poate viza fie urmărirea propriu-zisă, fie înțelesul, întinderea ori explicarea dispozitivului ce se execută, aceasta din urmă fiind cunoscută în doctrină sub denumirea de contestație la titlu. Distincția dintre cele două categorii de contestații nu este doar una pur teoretică, ci are importanță din punct de vedere practic, în primul rând, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare. Titlul executoriu - sentința Tribunalului Brăila stabilește că debitoarea trebuie să plătească creditorului „suma de 586.860.750 lei reprezentând contravaloarea folosirii spațiului proprietatea reclamantului, cu dobânzile legale”.

Dacă suma cu titlu de chirii a fost precis determinată de instanța de fond, în schimb formularea titlului executoriu „cu dobânzile legale” este ambiguă sau cel puțin reprezintă soluție susceptibilă de interpretări diferite atât din partea părților (creditorului și debitoarei), cât și din partea organului de executare. Interpretarea diferită pe care părțile au dat-o titlului executoriu nu privește atât calculul dobânzii, adică determinarea cuantumului acesteia printr-o simplă operațiune aritmetică, cum greșit a apreciat instanța de regulator, ci datorită echivocului și impreciziunii titlului executoriu, interpretarea divergentă se referă la momentul de la care curg dobânzile acordate, ceea ce reprezintă o chestiune de judecată, ce trebuia rezolvată de instanța de fond cu ocazia deliberării.

Or, o atare impreciziune a titlului nu poate fi înlăturată decât de instanța care l-a emis, iar mijlocul procedural folosit de debitoare nu poate fi calificat decât ca fiind o contestație la titlu. Este adevărat că la data formulării contestației la executare erau incidente prevederile art. 371 2 pct. 2 C. proc. civ. (introduse prin art.I pct.137 din O.U.G. nr.138/2000) în conformitate cu care, atunci când prin titlu executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără a se stabili cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii. Este însă de considerat că textul trebuie interpretat într-o manieră restrictivă și în spiritul principiilor generale care guvernează procedura judiciară execuțională, întrucât determinarea concretă a obligației la care este îndatorat debitorul se stabilește de către instanța de judecată cu prilejul deliberării și ea trebuie consemnată ca atare în dispozitivul hotărârii pronunțate.

Așa fiind, este evident că legea are în vedere o situație de excepție, iar aceasta nu se referă la obiectul principal al judecății, ci la cuantumul dobânzilor, penalităților sau altor sume asemănătoare, care, în prezența unor elemente precise de determinare stabilite prin titlul executoriu, un atare cuantum poate fi calculat de organul de executare. O interpretare mai largă a textului citat ar conduce la modificarea sau chiar, uneori, la anularea titlului executoriu însuși și ar fi contrară finalității urmărită de legiuitor prin edictarea unei atari dispoziții legale.

Cu ocazia soluționării contestației la titlu instanța urmează a verifica și apărarea debitoarei referitoare la legalitatea procedeului folosit de executorul judecătoresc de a actualiza suma acordată cu titlu de lipsă de folosință a imobilului, cât timp judecata de fond a acordat numai dobânzi, iar indexarea sumei cu indicele de inflație nu a fost o operațiune dispusă prin titlu și, în orice caz, nu a format obiect de judecată. Față de cele ce preced, recursul debitoarei va fi admis și va fi casată sentința Curții de Apel Galați, cu consecința stabilirii competenței Tribunalului Brăila de a soluționa, în primă instanță, contestația la executare formulată de Banc Post SA, sucursala Brăila.