ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Galați la 24 decembrie 2002, Consiliul Local al comunei Tudor

Vladimirescu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 119 din 20

septembrie 2002, a Curții de Apel Galați, solicitând casarea hotărârii atacate,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta

Stațiunea de Cercetare pentru Ameliorarea Solurilor Sărăturate Brăila, în

contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Tudor Vladimirescu, al comunei

Măximeni, al comunei Chișcani, Prefecturii Brăila, intervenienții C.N., C.E.,

C.V. și G.F., a fost respinsă ca nefondată, prin sentința civilă nr. 32 din 26

ianuarie 1996 a Curții de Apel Galați, iar decizia nr. 692/1991 a Prefecturii

Brăila, emisă în temeiul art. 32 și 40 din Legea nr. 18/1991, a fost menținută

ca temeinică și legală.

Recurenta a precizat că prin decizia

menționată, reclamanta a fost obligată să cedeze suprafața care a aparținut

izlazurilor comunale după cum urmează:

-comuna Tudor Vladimirescu - 94 ha

-comuna Măximeni – 101 ha

-comuna Chișcani - 223 ha

S-a mai menționat prin recursul

declarat că terenurile în cauză au aparținut domeniului privat al statului și

nu au fost exceptate de la procedura de reconstituire, iar reclamanta nu a

făcut dovada unui drept de proprietate exclusiv.

Împotriva acestor sentințe

reclamanta a declarat recurs și a solicitat casarea sentinței și rejudecarea

cauzei în fond. La data de 20 februarie 1997, prin sentința nr. 1047 Curtea

Supremă de Justiție a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe .

Prin sentința dată în rejudecare de instanța de

fond, recurenta susține că, în mod greșit, reclamanta a cerut reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate privată în temeiul

Legii nr. 29/1990, deși aplicabilă era Legea nr. 29/1990.

A mai susținut recurenta că instanța

de fond trebuia să se pronunțe numai asupra legalității actului administrativ,

decizia nr. 692/1991 și că în cauză deja au fost emise titluri de proprietate

(200) din care reclamanta a recunoscut validitatea pentru suprafața de 14,50

ha, pe care le-a predat.

Astfel fiind, recurenta a cerut,

prin recursul declarat, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond să se

respingă acțiunea ca nefondată, cu menținerea deciziei nr. 692/1991, ca

temeinică și legală.

C.N., intervenient în cauza de față,

a depus note scrise

prin care cere pronunțarea

unei sentințe definitive și irevocabile, prin care să se recunoască dreptul său

de proprietate pentru suprafața 31.700 mp, cu care a și fost pus în posesie.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține următoarele:

Prin sentința nr. 119 din 20

septembrie 2002, Curtea de Apel Galați, a admis acțiunea formulată de Stațiunea

de Cercetare pentru Ameliorarea Soiurilor Sărăturate Brăila, așa cum a fost

restrânsă.

S-a anulat decizia nr. 692/1991

emisă de Prefectura Brăila, în privința suprafețelor de 94 ha situată pe raza

comunei Tudor Vladimirescu, județul Brăila și 101 ha aflată pe raza comunei

Măximeni județul Brăila.

S-a reținut că prin sentința nr. 32

din 26 ianuarie 1996, Curtea de Apel Galați, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Ameliorarea

Solurilor Sărăturate Brăila, în contradictoriu cu pârâții Prefectura județului

Brăila, Primăria comunei Tudor Vladimirescu, Primăria comunei Chișcani, din

județul Brăila, pentru aplicarea deciziei nr. 692 din 14 mai 1991 a Prefecturii

județului Brăila, emisă în temeiul art. 32 și 40 din Legea nr. 18/1991.

Instanța a reținut că prin această

decizie, reclamanta a fost obligată să cedeze foste islazuri comunale către

comunele Tudor Vladimirescu, 94 ha, Măximeni, 101 ha și Chișcani, 223 ha din

suprafața de teren agricol pe care îl deține.

S-a considerat de instanță că

terenurile respective au aparținut domeniului privat al statului, nefiind

exceptate de la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, Legea

nr. 18/1991 și că reclamanta nu a făcut dovada unui drept de proprietate

exclusiv asupra terenurilor agricole deținute, ce nu putea fi limitat prin

actul administrativ al primei pârâte.

S-a mai menționat prin sentința

atacată în cauză că împotriva sentinței sus-citate, reclamanta a declarat

recurs, solicitând, în fond, admiterea acțiunii, susținându-se că terenurile

proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări

științifice, aparțin domeniului public și, deci, în mod greșit s-au aplicat

dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Prin decizia nr. 1047 din 20

februarie 1997 s-a admis recursul de Curtea Supremă de Justiție, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, cu indicația citării în cauză și a Consiliului local al

comunei Măximeni pentru a-i fi opozabilă hotărârea și pentru a se administra

probe, pentru a se stabili cu certitudine situația juridică a terenurilor în

discuție, modul în care au intrat în patrimoniul reclamantei, amplasamentul lor

în raport de perimetrul comunelor respective, precum și modul lor de folosire

de-a lungul timpului.

Curtea de apel a reținut prin

hotărârea atacată că în faza rejudecării, au formulat cerere de intervenție

accesorie, în interesul Prefecturii județului Brăila, intervenienții C.N.,

C.E., C.V. și G.F., care au cerut menținerea deciziei administrative atacate.

S-a mai făcut precizarea de către

instanță că reclamanta și-a restrâns pretențiile față de acțiunea inițială,

doar cu privire la terenurile situate pe baza localităților Tudor Vladimirescu

și Măximeni, județul Brăila.

Instanța a reținut că din cuprinsul

raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că suprafețele de teren

deținute de reclamantă pe teritoriul comunelor Măximeni și Tudor Vladimirescu

fac parte din domeniul public al statului și că acestea au fost date în

administrarea reclamantei, fără a fi fost încălcate drepturile locuitorilor

acestor comune.

Cât privește suprafața de 94 ha de

pe raza comunei Tudor Vladimirescu, i-a fost atribuită reclamantei prin

preluare de la poligonul militar al M.F.A. –M.I. în anul 1958, teren care nu a

fost izlaz comunal, așa cum eronat s-a stabilit. În ce privește terenul de

104,11 ha, terenul în cauză este câmp experimental din 1977, împrejurare

atestată cu înscrisuri doveditoare.

Ca atare, instanța a reținut că

terenurile de pe raza comunei Măximeni și Tudor Vladimirescu, nu pot face

obiectul Legii nr. 18/1991, deoarece înainte de 1990 au avut destinație

specială, fiind în administrarea domeniului public al statului.

Instanța a reținut, în condițiile

suscitate, că reclamantei i-a fost încălcat dreptul de proprietate, recunoscut

prin lege, prin decizia atacată.

Curtea Supremă de Justiție constată

că cererea de chemare în judecată, s-a formulat de Stațiunea Centrală de

Cercetări pentru Ameliorarea Solurilor Sărăturoase Brăila, a fost formulată la

13 iunie 1995, reclamanta solicitând judecarea cu Prefectura Județeană Brăila,

pentru anularea deciziei nr. 692 din 14 mai 1991. Prin această decizie s-a

dispus ca reclamantă să cedeze 94 ha la Primăria comunei Tudor Vladimirescu,

101 ha la Primăria comunei Măximeni 101 ha și 223 ha la Primăria comunei

Chișcani.

La 25 octombrie 1999, așa cum

rezultă din încheierea ședinței publice, în dosarul nr. 468/1999 al Curții de

Apel Galați, se face vorbire despre depunerea unor cereri de intervenție de

către C.. G.F., S.S., C.E. și C.V., persoane ce au fost citate în cauză pentru

8 noiembrie 1999. La această dată cauza s-a judecat, amânându-se pronunțarea

pentru 9 septembrie, 10 noiembrie 1999, când s-a pronunțat sentința civilă nr.

209 din 10 noiembrie 1999, când Curtea de Apel Galați a respins acțiunea

reclamantei, fără a se pronunța pe cererile de intervenție.

Cauza a parcurs în continuare ciclul

procesual, ajungându-se ca nici prin sentința atacată în cauză, instanța să nu

se pronunțe pe aceste cereri de intervenție cu atât mai mult, cu cât s-a făcut

afirmația de către aceste persoane fizice că reclamanta nu le-a contestat

anumite suprafețe de teren ce li s-au restituit, depunându-se o serie de acte.

Se impunea ca instanța să se

pronunțe pe aceste cereri de intervenție, stabilindu-se și regimul acestor

cereri de intervenție, în nume propriu sau pentru prefectură.

Mai este de observat că raportul de

expertiză efectuat în cauză de expertul T.V., menționează la desfășurarea

expertizei că „a purtat discuție pe baza actelor de la dosar”, ajungând la

concluzia că regimul juridic al terenurilor în discuție ar fi de domeniu

public.

Regimul juridic al terenurilor se

stabilește de instanță, iar nu de expert, și pe de altă parte, în raport de

situația complexă din cauză, de aspectul că se susține că persoanele fizice

interveniente în cauză au diferență din suprafața de teren din succesiune de la

autorii lor, era necesar ca expertul să indice fiecare act în parte, pe care-și

întemeiază expertiza, nefiind suficientă referirea la registrul cadastral din 1954.

De asemenea, era necesar a se elucida cu claritate pe teritoriul căror comune

se află suprafețele de teren în litigiu, mărimea lor și care este regimul lor,

în raport de acte concrete (pct. 4, 5, 6 și 7 din raportul de expertiză).

Așa fiind, urmează a se casa sentința atacată, cu trimiterea

cauzei către aceiași instanță, pentru rejudecare, cu celeritatea necesară față

de faptul că această cauză se află pe rolul instanțelor de circa 8 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul Consiliul Local al

comunei Tudor Vladimirescu, județul Brăila, împotriva sentinței civile nr. 119

din 20 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2003.