ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4401/2003

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 11 aprilie 2001 Fundația „Fondul

Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei” a chemat în judecată pe pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Silvică Suceava solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie radiat dreptul de proprietate al

Statului Român cu privire la un număr de 40 imobile înscrise în cartea

funciară, astfel cum au fost nominalizate, iar pârâții să fie obligați a-i lăsa

în deplină proprietate și pașnică posesie imobilele compuse din supra fața de

192.158  ha. teren cu vegetație forestieră, precum și construcțiile aferente

necesare administrării pădurilor (ocoale silvice și cantoane) toate

identificate cadastral și nominalizate în acțiune.

În motivarea acțiunii s-a arătat, că

fondul a fost constituit prin „Regulamentul Duhovnicesc” din 29 aprilie 1786

decretat de împăratul Iosif al II – lea în care s-a prevăzut că sub denumirea

de „Fond religios se înțelege întreaga avere ce a fost închinată pentru

întreținerea religiunii”. Art. 39 din Legea pentru organizarea Bisericii

Ortodoxe Române din 6 mai 1925 statuează că fondul religios greco-oriental din

Bucovina este o fundație specială de sine stătătoare, care va purta în viitor

denumirea „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei”, iar art. 40 din lege

prevede că,  Fondul este persoană juridică, administrarea acestuia fiind făcută

de Consiliul Eparhial sub președinția Arhiepiscopului și Mitropolitului

Bucovinei. În temeiul legii s-a adoptat prin decret regal în  1936 Regulamentul

pentru organizarea și funcționarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al

Bucovinei. Acest fond a fost desființat, iar terenurile trecute la stat, prin

Decretul nr. 273/24 iunie 1949, act normativ contrar ordinii constituționale

existentă la data adoptării, precum și ordinii juridice internaționale, și

care, nefiind publicat în Buletinul Oficial se consideră inexistent și lipsit

de orice efecte. Că fondul nu și-a încetat existența, activitatea respectivei

persoane juridice fiind doar întreruptă prin preluarea abuzivă de către stat a

imobilelor din proprietatea fundației. Fostul proprietar tabular – Fondul

Bisericesc Ortodox Român din Bucovina   – și-a reluat activitatea în baza

sentinței civile nr. 109/11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava.

În drept reclamanta a invocat

prevederile art. 481 din C. civ., art. 6 și art. 27 din Legea nr. 213/1998,

art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, Legea persoanelor juridice din 1924;

Legea privind organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe din 1925.

Pe parcursul judecății, pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei ca nefiind continuatoarea Fondului

Bisericesc Ortodox al Bucovinei, întrucât aceasta nu a avut niciodată în

proprietatea ei bunurile revendicate prin acțiune, și prin actul de constituire

nu i s-a creat și dreptul de proprietatea asupra acelor imobile.

Pârâtă Direcția Silvică Suceava a

solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ.

motivat de faptul că, a formulat plângere penală împotriva reprezentanților

fundației, pentru că actele de constituire nu au fost semnate de doi dintre

membrii acesteia, care, au fost semnați în fals.

Prin încheierea din 17 septembrie

2001 Tribunalul Suceava, aecția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale

active invocată de pârâtă, în care sens a reținut că prin sentința civilă nr.

109 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava s-a acordat personalitate

juridică Fundației umanitare Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei având

ca obiect retrocedarea din fondul forestier al statului a suprafeței de 192.158

ha pădure ce a constituit fondul bisericesc desființat abuziv, iar prin

încheierea din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea

formulată de fondul Bisericesc Ortodox Româna al Bucovinei și s-a dispus

înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor a modificărilor aduse

statutului conform actului adițional 4840/20 august 2001, respectiv,

completarea cu art. 1 alin. (2) în care s-a prevăzut că „Fundația este aceeași

persoană juridică cu aceea care și-a încetat activitatea în mod abuziv prin

Decretul nr. 273/24 iunie 1948.

Prin aceeași încheiere s-a respins

și cererea de suspendare a judecății avându-se în vedere încheierea din 22

august 2001 a Judecătoriei Suceava care a validat modificarea Statutului

Fundației în sensul eliberării membrilor B.D. și N.G. pe considerentul că

această calitate contravine prevederilor Legii funcționarilor publici nr.1

88/1999.

În soluționarea cauzei Tribunalul

Suceava, secția civilă a pronunțat sentința nr. 305 din 15 octombrie 2001 prin

care, admițând excepția invocată de pârâți a respins ca prematur introdusă

acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Fondul Bisericesc Ortodox Român

al Bucovinei.

În considerentele sentinței

tribunalul a reținut, că terenurile cu vegetație forestieră menționate în

petitul acțiunii au fost proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al

Bucovinei constituit ca persoană juridică potrivit art. 39 și art. 40 din Legea

pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 6 mai 1925, că reclamanta este

continuatoarea proprietarului tabular în baza sentinței civile nr. 109/11

aprilie 2000 a Tribunalului Suceava și încheierii din 22 august 2001 a

Judecătoriei Suceava.

A conchis însă, că față de

prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora regimul

juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților

minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi

reglementat prin acte normative speciale, cererea reclamantei bazată pe

dispozițiile art. 481 C. civ. și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 apare

prematur formulată. Că numai în măsura în care situația juridică a terenurilor

cu vegetație forestieră preluate de stat nu va fi reglementată prin legi speciale,

reclamanta va avea la dispoziție acțiunea bazată pe art. 6  alin. (2) din Legea

nr. 213/1998.

Apelul reclamantei a fost respins ca

nefondat, prin decizia nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă la 19 noiembrie 2002, cu motivarea că reclamanta neavând folosința

drepturilor pretinse, în accepțiunea art. 41 alin. (1) C. proc. civ. nu are

calitate procesuală activă, dar hotărârea atacată nu poate fi schimbată în

sensul respingerii acțiunii din lipsă de calitate, pentru a nu-i crea reclamantei

o situație mai grea în propria-i cale de atac.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva menționatei decizii. A invocat motivele de casare prevăzute la pct. 5

și 9 de sub art. 304 C. proc. civ., criticând instanța de apel că: a creat

apelantului în propria-i cale de atac o situație mai grea decât aceea din

hotărârea atacată; a respins apelul ca nefondat, fără a cerceta nici unul din

motivele de apel și, a ignorat prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 potrivit cărora persoanele fizice sau  juridice ale căror imobile au

fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la

data preluării, putând exercita acțiunea în revendicare.

Recursul este fondat.

Așa după cum rezultă din expunerea

rezumată a situației rezultate din actele aflate la dosar, intimatul-pârât

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția lipsei

calității procesuale a reclamantei Fundația „Fondul Bisericesc Ortodox Român al

Bucovinei”, pe motiv că aceasta nu este continuatoarea proprietarului tabular

neavând niciodată în proprietate bunurile revendicate, iar prin actul de

constituire a fundației nu i s-a creat și dreptul de proprietate  asupra acelor

imobile.

Tribunalul a soluționat excepția

lipsei calității procesuale a reclamantei prin încheierea din 17 septembrie

2001,  respingând ca nefondată această excepție.

Încheierea, susceptibilă de apel

odată cu fondul, nu a fost atacată de către nici una dintre părțile în litigiu,

așa încât, problema lipsei calității procesuale a reclamantei a fost rezolvată

în mod definitiv și irevocabil la instanța de fond.

Cu toate acestea, curtea, prin

decizia pronunțată în apelul formulat de reclamantă a reținut și motivat lipsa

calității procesuale active, fără să analizeze vreunul din motivele invocate de

apelantă.

Soluționând apelul în acest mod

instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă casării.

Întrucât procesul a fost soluționat

pe excepție, fără a se intra în cercetarea fondului, și fără a fi analizate

motivele de apel, cauza urmează să fie trimisă spre rejudecare.

În temeiul art. 313 teza a 2 – a din

C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției, cauza se va trimite spre

rejudecare la Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei împotriva deciziei

civile nr. 55 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecare apelului conform art. 313 teza 2 C. proc. civ. la

Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  31 octombrie 2003.