ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4401/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 11 aprilie 2001 Fundația „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei” a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Silvică Suceava solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie radiat dreptul de proprietate al Statului Român cu privire la un număr de 40 imobile înscrise în cartea funciară, astfel cum au fost nominalizate, iar pârâții să fie obligați a-i lăsa în deplină proprietate și pașnică posesie imobilele compuse din supra fața de 192.158 ha. teren cu vegetație forestieră, precum și construcțiile aferente necesare administrării pădurilor (ocoale silvice și cantoane) toate identificate cadastral și nominalizate în acțiune.

În motivarea acțiunii s-a arătat, că fondul a fost constituit prin „Regulamentul Duhovnicesc” din 29 aprilie 1786 decretat de împăratul Iosif al II – lea în care s-a prevăzut că sub denumirea de „Fond religios se înțelege întreaga avere ce a fost închinată pentru întreținerea religiunii”. Art. 39 din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 6 mai 1925 statuează că fondul religios greco-oriental din Bucovina este o fundație specială de sine stătătoare, care va purta în viitor denumirea „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei”, iar art. 40 din lege prevede că, Fondul este persoană juridică, administrarea acestuia fiind făcută de Consiliul Eparhial sub președinția Arhiepiscopului și Mitropolitului Bucovinei.

În temeiul legii s-a adoptat prin decret regal în 1936 Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Acest fond a fost desființat, iar terenurile trecute la stat, prin Decretul nr. 273/24 iunie 1949, act normativ contrar ordinii constituționale existentă la data adoptării, precum și ordinii juridice internaționale, și care, nefiind publicat în Buletinul Oficial se consideră inexistent și lipsit de orice efecte. Că fondul nu și-a încetat existența, activitatea respectivei persoane juridice fiind doar întreruptă prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor din proprietatea fundației. Fostul proprietar tabular – Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina – și-a reluat activitatea în baza sentinței civile nr. 109/11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava.

În drept reclamanta a invocat prevederile art. 481 din C. civ., art. 6 și art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, Legea persoanelor juridice din 1924; Legea privind organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe din 1925. Pe parcursul judecății, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca nefiind continuatoarea Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei, întrucât aceasta nu a avut niciodată în proprietatea ei bunurile revendicate prin acțiune, și prin actul de constituire nu i s-a creat și dreptul de proprietatea asupra acelor imobile. Pârâtă Direcția Silvică Suceava a solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. motivat de faptul că, a formulat plângere penală împotriva reprezentanților fundației, pentru că actele de constituire nu au fost semnate de doi dintre membrii acesteia, care, au fost semnați în fals.

Prin încheierea din 17 septembrie 2001 Tribunalul Suceava, aecția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, în care sens a reținut că prin sentința civilă nr. 109 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava s-a acordat personalitate juridică Fundației umanitare Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei având ca obiect retrocedarea din fondul forestier al statului a suprafeței de 192.158 ha pădure ce a constituit fondul bisericesc desființat abuziv, iar prin încheierea din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea formulată de fondul Bisericesc Ortodox Româna al Bucovinei și s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor a modificărilor aduse statutului conform actului adițional 4840/20 august 2001, respectiv, completarea cu art. 1 alin. (2) în care s-a prevăzut că „Fundația este aceeași persoană juridică cu aceea care și-a încetat activitatea în mod abuziv prin Decretul nr. 273/24 iunie 1948. Prin aceeași încheiere s-a respins și cererea de suspendare a judecății avându-se în vedere încheierea din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava care a validat modificarea Statutului Fundației în sensul eliberării membrilor B.D.

și N.G. pe considerentul că această calitate contravine prevederilor Legii funcționarilor publici nr.1 88/1999. În soluționarea cauzei Tribunalul Suceava, secția civilă a pronunțat sentința nr. 305 din 15 octombrie 2001 prin care, admițând excepția invocată de pârâți a respins ca prematur introdusă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. În considerentele sentinței tribunalul a reținut, că terenurile cu vegetație forestieră menționate în petitul acțiunii au fost proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei constituit ca persoană juridică potrivit art. 39 și art. 40 din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 6 mai 1925, că reclamanta este continuatoarea proprietarului tabular în baza sentinței civile nr. 109/11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava și încheierii din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava.

A conchis însă, că față de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, cererea reclamantei bazată pe dispozițiile art. 481 C. civ. și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 apare prematur formulată. Că numai în măsura în care situația juridică a terenurilor cu vegetație forestieră preluate de stat nu va fi reglementată prin legi speciale, reclamanta va avea la dispoziție acțiunea bazată pe art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă la 19 noiembrie 2002, cu motivarea că reclamanta neavând folosința drepturilor pretinse, în accepțiunea art. 41 alin. (1) C. proc.

civ. nu are calitate procesuală activă, dar hotărârea atacată nu poate fi schimbată în sensul respingerii acțiunii din lipsă de calitate, pentru a nu-i crea reclamantei o situație mai grea în propria-i cale de atac. Reclamanta a declarat recurs împotriva menționatei decizii. A invocat motivele de casare prevăzute la pct. 5 și 9 de sub art. 304 C. proc. civ., criticând instanța de apel că: a creat apelantului în propria-i cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată; a respins apelul ca nefondat, fără a cerceta nici unul din motivele de apel și, a ignorat prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora persoanele fizice sau juridice ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, putând exercita acțiunea în revendicare.

Recursul este fondat. Așa după cum rezultă din expunerea rezumată a situației rezultate din actele aflate la dosar, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei Fundația „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei”, pe motiv că aceasta nu este continuatoarea proprietarului tabular neavând niciodată în proprietate bunurile revendicate, iar prin actul de constituire a fundației nu i s-a creat și dreptul de proprietate asupra acelor imobile. Tribunalul a soluționat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei prin încheierea din 17 septembrie 2001, respingând ca nefondată această excepție. Încheierea, susceptibilă de apel odată cu fondul, nu a fost atacată de către nici una dintre părțile în litigiu, așa încât, problema lipsei calității procesuale a reclamantei a fost rezolvată în mod definitiv și irevocabil la instanța de fond.

Cu toate acestea, curtea, prin decizia pronunțată în apelul formulat de reclamantă a reținut și motivat lipsa calității procesuale active, fără să analizeze vreunul din motivele invocate de apelantă. Soluționând apelul în acest mod instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă casării. Întrucât procesul a fost soluționat pe excepție, fără a se intra în cercetarea fondului, și fără a fi analizate motivele de apel, cauza urmează să fie trimisă spre rejudecare. În temeiul art. 313 teza a 2 – a din C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției, cauza se va trimite spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei împotriva deciziei civile nr. 55 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare apelului conform art. 313 teza 2 C. proc. civ. la Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.