ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2003

HOTĂRÂRE
16.05.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.G., în contradictoriu cu

Inspectoratul Școlar al județului Maramureș, a solicitat anularea adresei nr.

36 din 27 ianuarie 1997, emisă de pârât și menținerea sa în postul de inspector

școlar general adjunct, conform Ordinului nr. 6758 din 26 octombrie 1997, emis

de Ministerul Învățământului, iar în subsidiar, menținerea ca inspector școlar

de specialitate, conform dispoziției nr. 447 din 10 decembrie 1996.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în anul 1990 a ocupat, prin concurs, funcția de inspector școlar de

specialitate, ulterior, până la 14 ianuarie 1993, a ocupat postul de inspector

general adjunct, pentru ca, mai apoi, până la 22 noiembrie 1996, să fie numit

inspector școlar general cu delegație, întrucât titularul acestui post a fost

ales de Parlament, contractul de muncă al acestuia fiind suspendat.

După expirarea mandatului de senator

al inspectoratului școlar general, reclamantul arată că a revenit în funcția

deținută, însă pârâta a hotărât că trebuie să revină la catedră, deși postul

deținut anterior numirii în funcția de inspector general școlar cu delegație,

cel de inspector școlar general adjunct, i-a fost rezervat.

Tribunalul Maramureș, prin sentința

nr. 654 din 17 septembrie 1997 a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj.

La această instanță, reclamantul a

precizat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu Ministerul Educației

Naționale.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80 din 11 martie

1998, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 449 din 16 decembrie 1996 a

Inspectoratului Școlar al județului Maramureș și a menținut reclamantul pe

postul de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Maramureș,

conform Ordinului nr. 6758 din 26 octombrie 1992 a Ministerului Învățământului

și Științei.

Curtea Supremă de justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1569 din 7 iunie 1999, a admis

recursul declarat de Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și a casat

sentința, cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se

verifica dacă Ordinul nr. 5924/1996, prin care s-a dispus revenirea

reclamantului la catedră, a fost sau nu atacat în contencios.

În fond după casare, Curtea de Apel

Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 7 din 12 ianuarie

2000, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a dovedit că a atacat și

Ordinul nr. 5954/1996 emis de Ministerul Învățământului, deși acesta a susținut

că implicit se repune și cenzurarea lui.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 335 din 29 ianuarie 2001, a

respins același recurs declarat de M.G. și a casat sentința, cu trimitere spre

rejudecare, la aceiași instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că nu prin aspect de nelegalitate constă faptul că instanța de fond nu

a dat curs deciziei de casare obligatorie, potrivit art. 315 C. proc. civ., cu

privire la analizarea Ordinelor emise de Ministerul Învățământului, nr.

6758/1992; nr. 4160/1993 și nr. 5924/1996.

Legat de acest aspect, rezultă că

reclamantul a contestat Ordinul nr. 5924/1996, în baza acestuia fiind emisă

dispoziția nr. 449/1996 a Inspectoratului Școlar al județului Maramureș,

conform precizării din 9 ianuarie 1998.

De altfel, dispoziția nr. 449/1996,

contestată, a fost emisă de Inspectoratul Școlar, în executarea Ordinului

Ministerului învățământului nr. 5924/1996, astfel că analizarea unuia presupune

implicit și cenzurarea celuilalt, desființarea având efect asupra celuilalt

act.

S-a arătat că instanța trebuie să

pronunțe asupra legalității Ordinului nr. 5924/1996, prin care reclamantul a

fost eliberat din funcția de inspector general cu delegație și revenirea la

catedra rezervată la Grupul Școlar sau la postul de inspector general adjunct avut

anterior, deținut în baza Ordinului nr. 6758/1992 și menționat și în Ordinul

nr. 4160/1993, dacă aceste acte au fost revocate sau nu.

S-a mai arătat că judecata s-a

desfășurat în absența Ministerului Învățământului, parte în proces, care nu a

fost citată.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 343 din 10

octombrie 2001, a dispus anularea Ordinului nr. 5924 din 20 noiembrie 1996,

emis de Ministerul Învățământului și menținerea reclamantului în funcția de inspector

școlar general al județului Maramureș. A obligat Ministerul Educației și

Cercetării să achite reclamantului 10.000.000 cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în momentul fiecărei modificări a postului ocupat de reclamant,

reclamantului i s-a rezervat funcția deținută anterior, dreptul de a ocupa

funcția de inspector general adjunct fiind câștigat de acesta, că prin

folosirea căii de atac de reclamant s-ar ajunge la înrăutățirea situației în

propria cale de atac, lucru inacceptabil.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Ministerul Educației și Cercetării a declarat recurs, susținând că se

impune admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii,

întrucât ordinul în cauză a avut în vedere Ordinul Ministerului Învățământului

nr. 5953/199,6 de numire a lui B.A., în funcția de inspector școlar general, ca

urmare a încetării mandatului de senator.

Recursul este fondat.

Din examinarea dispozitivului

hotărârii se reține că instanța s-a pronunțat acordând mai mult decât s-a

cerut, în sensul că după ce a constatat nelegal ordinul, l-a menținut pe

reclamant în funcția de inspector școlar general, în loc de inspector școlar

general adjunct, conform Ordinului nr. 6758 din 26 octombrie 1997 a

Ministerului Învățământului, așa cum de altfel s-a solicitat prin acțiune.

Deși în considerentele hotărârii se

face vorbire de menținerea în funcția de inspector general adjunct a

reclamantului, atât minuta, cât și dispozitivul hotărârii (ceea ce execută),

vorbește despre inspector școlar general.

Așa cum și instanța a reținut, din

actele dosarului a rezultat că în momentul fiecărei modificări a postului

ocupat: catedră - inspector școlar de specialitate limba română, (adresa nr.

30006/1991, dispoziția nr. 1637/1990), inspector general școlar adjunct

(dispoziția nr. 4131/1992), inpector școlar general cu delegație (Ordinul nr.

4160/1993), reclamantului i s-a rezervat funcția deținută anterior, iar la

ultima numire i s-a confirmat că i s-a rezervat funcția deținută anterior, cea

de inspector general adjunct.

Cum este vorba de un drept câștigat,

soluția instanței urmează a fi casată în parte, în urma admiterii recursului

respectiv, în partea referitoare la menținerea reclamantului nu în funcția de

inspector general al județului Maramureș, ci în funcția de inspector școlar

general adjunct și se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței.

Admite recursul declarat de

Ministerul Educației și Cercetării, împotriva sentinței civile nr. 343 din 10

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată în partea

referitoare la menținerea reclamantului, nu în funcția de inspector general al

județului Maramureș, ci în cea de inspector general adjunct.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 303 din 6 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulat
ÎCCJ 2010-03-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1367/2010
Deci, susține recurentul-pârât, prevederile C. muncii și ale Legii nr. 188/1999 nu sunt incidente prezentei spețe. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. I
ÎCCJ 2019-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2011-03-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 116 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta M.A.L.M. în contradictoriu
ÎCCJ 2010-03-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1367/2010
recurentul-pârât, prevederile Codului muncii și ale Legii nr. 188/1999 nu sunt incidente prezentei spețe. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Intimatul-
Sursă