ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.04.2018, reclamantul Ministerul Educației Naționale a formulat cerere de suspendare, în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat suspendarea executării Raportului nr. x din 15.02.2018, încheiat în urma evaluării activității manageriale desfășurate de către domnul A., inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, în perioada 17.10.2016- 31.08.2017, precum și a Fișei cadru de evaluare a domnului A. nr. 829/30.01.2018.

Prin sentința nr. 3893 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a dispus suspendarea executării Raportului nr. x din 15.02.2018, încheiat în urma evaluării activității manageriale desfășurate, precum și a Fișei cadru de evaluare a pârâtului A. nr. 829/30.01.2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente material să soluționeze cererea; într-un prim subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând litigiul în fond, să se constate ca fiind inadmisibilă cererea formulată de intimatul Ministerul Educației Naționale, iar, în al doilea subsidiar, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca nefondată.

Sub aspectul necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea cauzei, recurentul a susținut că instanța de fond, în procedura specială a suspendării executării actelor, a admis cererea, însă, ulterior, Curtea de Apel București, sesizată cu o cerere de anulare a actelor administrative, s-a declarat necompetentă în soluționarea cauzei pe fond.

Față de această împrejurare, Curtea de Apel București este necompetentă material în a soluționa cererea de suspendare a executării actului, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât doar instanța competentă în a soluționa litigiul pe fond poate dispune suspendarea executării actului atacat pe calea contenciosului administrativ.

Sub aspectul petitului formulat în primul subsidiar, în sensul de a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată, iar ca urmare a rejudecării litigiul în fond, de a se respinge ca inadmisibilă cererea formulată de intimatul Ministerul Educației Naționale, recurentul a susținut că cererea de suspendare a executării actului a fost formulată de însăși autoritatea care a emis actul.

Ori, din interpretarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că această posibilitate nu îi este atribuită emitentului actului și nici nu poate fi apreciată autoritatea ca fiind persoana vătămată îndreptățită să ceară suspendarea executării actului administrativ unilateral emis chiar de către ea, în regim de putere publică.

În aceste condiții, cererea de suspendare a executării actelor administrative apare ca fiind inadmisibilă din perspectiva reclamantului care a formulat cererea, respectiv Ministerul Educației Naționale, ca emitent a actului.

În ceea ce privește petitul formulat în al doilea subsidiar, în sensul de respingere a cererii de suspendare, ca nefondată, recurentul - pârât a susținut următoarele:

Procedura de evaluare anuală a activității manageriale desfășurate de inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și de directorii caselor corpului didactic a fost gestionată chiar de către intimatul-reclamant, prin Comisia de evaluare constituită în cadrul Ministerului Educației Naționale, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din OMEN nr. 4315/2014, procedură care, urmare a demarării unui control de către Corpul de Control al Ministrului Educației Naționale stă sub semnul nelegalității, ca efect al neregulilor constatate în derularea procedurii.

Intimatul-reclamant își invocă astfel, atât în cererea de suspendare a actelor administrative, cât și în acțiunea în contencios administrativ, prin care sunt vizate aceleași acte administrative, propria culpă generată de incompetență în derularea procedurilor de evaluare anuală a inspectorilor școlari generali și a inspectorilor școlari generali adjuncți.

De asemenea, intimatul-reclamant nu vorbește despre legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ emis, generată de modalitatea derulării operațiunii de evaluare, ci vorbește despre ipoteza nașterii în persoana recurentului a posibilității ca acesta să folosească actul administrativ a cărei suspendare se solicită într-o eventuală intenție a acestuia de a solicita acordarea gradației de merit. Acest aspect, din punctul de vedere al intimatului-reclamant, ar echivala cu existența unui caz bine justificat, iar în măsura în care (ipotetic vorbind), recurentul ar formula o astfel de solicitare - de acordare a gradației de merit (și presupunând că ar îndeplini și celelalte condiții necesare acordării gradației - obținerea unui punctaj necesar demersului, etc), ar genera o pagubă iminentă în sarcina intimatului-reclamant.

A arătat recurentul că, prin Ordinul de serviciu nr. 1316/AOB/28.12.2017, s-a constituit comisia unică de evaluare a activității inspectorilor școlari generali, a inspectorilor școlari generali adjuncți și a directorilor Caselor Corpului Didactic, având ca termen limită de depunere a fișelor de evaluare precum și a rapoartelor de evaluare la cabinetul secretarului de stat data de 30.01.2018, fără însă a se relua procedura de evaluare prin solicitarea celor evaluați de a depune fișele de (auto)evaluare.

Pe parcursul activității de evaluare, patru dintre membrii comisiei unice de evaluare și-au declarat imposibilitatea de a-și desfășura activitatea fiind schimbată componența acestei comisii prin Ordinul de serviciu nr. 27/AOB/10.01.2018.

Din analiza formularelor de fișe de (auto)evaluare folosite în procesul de evaluare de către comisia unică de evaluare numită prin Ordinul de Serviciu nr. 1316/AOB/28.12.2017 s-a constatat, pe de o parte faptul că notarea punctajului acordat nu s-a făcut pe fișele de autoevaluare transmise de inspectorii școlari generali și inspectorii școlari generali adjuncți, iar, pe de altă parte că formularul de fișă de (auto)evaluare folosit pentru acordarea punctajelor nu corespunde cu anexele nr. 1 și 2 la OMEN nr. 4215/2014, așa cum sunt publicate în Monitorul Oficial, în sensul că din fișă lipsește coloana destinată autoevaluării.

Pe de altă parte, Metodologia - cadru aprobată prin OMEN nr. 4315/2014 folosește la art. 2 alin. (2) și la art. 7 alin. (2) două noțiuni diferite și anume: fișa de (auto)evaluare și fișa de evaluare, fără a conține reglementări clare cu privire la formularul "fișei de evaluare", cum de altfel nu conține nici reglementări clare cu privire la formularul "raportului de evaluare".

Mai mult decât atât, art. 7 alin. (2) din metodologie, care reglementează modalitatea de finalizare a activităților de evaluare, stipulează în mod imperativ că evaluarea se finalizează cu completarea fișelor de evaluare semnate de membrii comisiei și un raport de evaluare, neprecizând în mod clar faptul că notarea punctajelor se realizează obligatoriu pe formularul de (auto)evaluare transmis de persoana evaluate.

Astfel, se poate constata existența unui viciu cu privire la descompunerea formularelor din Anexa 1 și 2 din Metodologie în formulare distincte, respectiv de autoevaluare și evaluare, însă nu este posibilă nici reunirea celor două formulare într-un document compozit care să reconstituie evaluarea în întregul ei, așa cum este prezentată în art. 3 din Metodologie, întrucât formularele de autoevaluare transmise de inspectorii școlari generali și inspectorii școlari generali adjuncți au fost completate, total sau parțial, de comisiile de evaluare numite la 01.09.2017, unele dintre ele având înscrise pe ele evaluări diferite fața de cele aprobate ulterior, confirmând astfel într-o oarecare măsură împrejurarea că evaluarea a fost anterior finalizată de Comisia de evaluare desemnată la data de 01.09.2017.

Se poate observa astfel că evaluarea inițială se presupune că ar fi fost afectată de vicii majore și nu a putut fi aprobată, însă nici nu a existat un document întocmit care să prezinte viciile evaluării pentru fiecare persoană evaluată în parte și eventualele consecințe ce se impuneau, procedându-se, fără temei legal la numirea unei noi Comisii de evaluare, anterior modificărilor aduse la OMEN nr. 4215/2014.

Cu toate acestea, procedura de evaluare a fost finalizată în mod oficial la data de 30.01.2018 prin emiterea de către Comisia de evaluare a fișelor cadru de evaluare, iar, ulterior, prin întocmirea Raportului încheiat în urma evaluării activității manageriale desfășurată de dl. A. aferentă perioadei 17.10.2016 -31.08.2017.

La data de 16.02.2018, Direcția Inspecție Școlară și Evaluare a transmis prin fax la Inspectoratele Școlare Județene doar fișele de evaluare pentru inspectorii școlari generali și inspectorii școlari generali adjuncți, fără însă a transmite și calificativele acordate, acestea fiind transmise ulterior, respectiv la data de 19.02.2018 prin intermediul poștei militare, din cauza unor probleme de ordin tehnic. Printr-o circulară a fost modificat și termenul de contestație la evaluări, în sensul că acesta urma a curge de la data primirii prin poștă a calificativelor și a fișelor de evaluare.

Pe toată perioada necesară procedurilor de evaluare nu a existat nicio informare a persoanelor supuse evaluării cu privire la modalitatea de derulare a operațiunii de evaluare și nici cu privire la impedimentele efectuării acestei operațiuni în termenul limita stabilit inițial.

Toate operațiunile derulate în procesul de evaluare și disfuncționalitățile descrise mai sus au fost concretizate prin Raportul de control întocmit de Direcția Generală Inspecție și Control - Corpul de Control din cadrul Ministerului Educației Naționale, înregistrat sub nr. x, control declanșat pentru verificarea respectării prevederilor Metodologiei privind evaluarea activității manageriale desfășurate de inspectorii școlari generali și inspectorii școlari generali adjuncți.

Totodată, echipa de control a constat că secretarul de stat coordonator a indicat eronat faptul că Ordinul nr. 5658/14.12.2017 pentru modificarea OMEN nr. 4315/2014 s-a realizat în baza adresei sale cu nr. x/14.12.2017, întrucât ordinul în cauză a fost adoptat ca urmare a referatului de aprobare nr. 763/27.11.2017, adresa nr. x neconținând nici o solicitare de modificare a OMEN nr. 4315/2014.

La data de 28.02.2018, Comunicatul de presă emis de Ministerul Educației Naționale și publicat pe site-ul www.x.ro anunța anularea evaluării, reluarea procesului de evaluare și efectuarea de cercetări asupra faptelor care au condus la vicierea procesului de evaluare.

Cu toate acestea, acțiunea promovată în prezentul dosar nu reflectă nici asumarea de către intimatul-reclamant a viciilor derulării procesului de evaluare în general a tuturor persoanelor supuse procesului de evaluare a activității manageriale și în special a pârâtului-reclamant reconvențional și nici concluziile controalelor derulate în urma finalizării procedurii de evaluare și asumate public.

Recurentul a arătat că la acest moment, urmează să își producă efectele acte administrative emise cu încălcarea flagrantă a procedurilor instituite prin OMEN nr. 4315/2014, cu toate că este pusă sub semnul nelegalității însăși modalitatea de constituire a Comisiilor de evaluare și activitatea de evaluare întreprinse de acestea, în condițiile în care, până la data de 20.10.2017, comisia inițială derulase procedura de evaluare, însă a fost desemnată o nouă Comisie de evaluare, fără un suport legal, fără a fi verificate ori anulate documentele inițiale de evaluare.

Astfel, prin acțiunea introductivă, de maniera în care aceasta este formulată, se solicită a se valida proceduri nelegale derulate de însăși intimatul-reclamant, cu singura consecință a modificării punctajului final corespunzător acordat, respectiv a calificativului acordat recurentului A., din "FOARTE BINE" în "BINE", conform Adresei nr. x/21.02.2018, neregularitățile fiind generate de însuși intimatul-reclamant care a promovat acțiunea, justificându-și astfel acțiunea pe propria culpă sau incompetență. Nu se poate afirma cu exactitate nici dacă Comisia desemnată la data de 28.12.2017 a efectuat o evaluare efectivă a activității manageriale a recurentului sau efectiv a preluat punctajul acordat de Comisia de evaluare desemnată inițial, în lipsa unor documente justificative în acest sens.

Intimatul-reclamant solicită practic instanței de contencios administrativ sesizate a se substitui atât comisiei de evaluare cât și comisiei de soluționare a unei eventuale contestații la care ar fi fost îndreptățit recurentul în cazul în care Comisia de evaluare ar fi procedat la întocmirea în mod corect a Fișei cadru de evaluare și a Raportului încheiat în urma evaluării activității manageriale desfășurate în perioada 17.10.2016 - 31.08.2017, evident cu consecința modificării rezultatelor punctajelor și a acordării calificativului corect în raport de punctele acumulate, aspect pe care îl apreciază ca fiind de neconceput. Or, la momentul comunicării prin Adresa nr. x/21.02.2018 a calificativului acordat, în raport de calificativul acordat "FOARTE BINE", recurentul nu avea nici interesul să atace actul ce-i conferea calificativul și nici modalitatea în care s-a derulat procedura de evaluare, aceste aspecte nefiindu-i cunoscute, în lipsa comunicării nici unei informații pe toată perioada derulării procedurii de evaluare.

In susținerea condiției cazului bine justificat intimatul-reclamant invocă nașterea unui drept al domnului A. de a solicita, în baza actelor a căror suspendare se solicită, acordarea gradației de merit, fără a avea măcar cunoștință dacă recurentul intenționează să formuleze, pe viitor, o astfel de cerere de acordare a gradației de merit (în condițiile în care, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Metodologia și Criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2018 - Anexă la OMEN 3633/03.05.2018, publicată in Monitorul Oficial la data de 09.05.2018, recurentul poate opta de a participa la concursul de acordare a gradației de merit, fie ca personal didactic de conducere, de îndrumare și control, fie ca personal didactic de predare, iar evaluarea se realizează conform grilei specifice opțiunii exprimate în scris la depunerea dosarului.

In procedura sumară a suspendării întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța nu este îndrituită să analizeze actul a cărui suspendare se solicită printr-o analiză, în prealabil, a legalității derulării operațiunii de evaluare a inspectorilor școlari generali și a inspectorilor școlari generali adjuncți, etapă finalizată cu emiterea actelor administrative a cărei suspendare se solicită.

De altfel, în opinia recurentului, nici condiția pagubei iminente nu este cu evidență întrunită, câtă vreme, cel puțin în urma unei analize sumare, singura permisă în procedura specială prevăzută de art. 14 din lege, se poate concluziona că paguba iminentă pe care ar suferi-o intimatul-reclamant, de fapt unicul prejudiciu invocat de către aceasta, ar fi privarea sa de anumite sume de bani ce ar urma a fi acordate recurentului, în cazul în care acesta ar decide participarea la concursul privind acordarea gradației de merit.

În concluzie, prima instanță soluționând cererea de suspendare a apreciat în mod greșit că în cauză este îndeplinită condiția referitoare la "cazul bine justificat", întrucât intimatul-reclamant nu a reușit să dovedească împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cum de altfel, în mod greșit a apreciat că ne aflăm în prezența unei pagube iminente, în raport de motivele invocate de intimatul-reclamant în susținerea cererii de suspendare.

Intimatul - reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la competența materială a primei instanțe.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Având în vedere modul în care s-a derulat procedura în primă instanță în prezenta cauză, Înalta Curte, constată că motivul privind necompetența materială a curții de apel nu mai poate fi invocat în faza procesuală a recursului.

În acest sens, din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul nu a invocat excepția de necompetență în condițiile legii, adică "la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, cum excepția de necompetență nu a fost "invocată în condițiile legii", acest motiv nu poate fi pus în discuție în recurs.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de suspendare

Din analiza întâmpinării depuse de recurentul - pârât A. în fața Curții de Apel București, se observă că acest aspect nu a fost invocat în primă instanță, astfel că invocarea acestuia direct în recurs nu poate fi permisă.

Cu toate acestea, Înalta Curte reamintește că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 "Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului." Aceste dispoziții legale vizează subiectele de sesizare a instanței, respectiv condițiile în care titularul indicat dobândește legitimare procesuală activă, din conținutul său reieșind în mod neechivoc că această procedură este pusă de legiuitor la îndemâna autorității emitente a actului, astfel că autoritatea găsindu-se în imposibilitatea de a-și mai revoca propriul act, ca urmare a intrării în circuitul civil, are deschisă această acțiune.

Art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004, pe care este întemeiat demersul judiciar al reclamantului reglementează o acțiune în contencios obiectiv, în sensul că nu mai este nevoie ca autoritatea publică emitentă să facă dovada vătămării vreunui drept sau interes legitim. Însă, autoritatea publică emitentă trebuie să justifice un interes, constând în necesitatea restabilirii situației de legalitate, afectată de actul viciat, fiind vorba despre o problemă de ordine publică și, până la urmă, de o aplicație a principiului legalității în activitatea administrației publice.

Totodată, dispozițiile art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se constituie într-o garanție a respectării principiului legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, care impune ca actele administrative ale autorităților publice să fie emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale, iar cele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie revocate sau anulate. Aceasta este și opinia exprimată de Curtea Constituțională - prin Decizia nr. 638/2006 (M. Of. nr. 903/07.11.2006) a căror considerente au fost preluate și în Decizia nr. 63/25.01.2007 (M. Of. nr. 110/14.02.2017). Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de contencios administrativ obiectiv, care se referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate, având în vedere realizarea unui interes public, caracterizându-se prin generalitate și impersonalitate.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond." iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeași lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.(...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantelor (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

În cauză, contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, prima instanță reținând în mod corect că argumentele reclamantului cu privire la neconformitatea procedurii de evaluare a pârâtului în raport cu Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari și directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4315 din 11.08.2014, prin absența din fișa de evaluare a rezultatelor autoevaluării, etapă obligatorie a procedurii, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor contestate. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. și Comisia CE, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Totodată, Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 8714/2018 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 (definitivă prin nerecurare), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale în contradictoriu cu pârâtul A., dispunându-se anularea Fișei de evaluare nr. 829/30.01.2018 și a Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018. Soluția pronunțată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actelor administrative deduse judecății.

În concluzie, instanța de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actelor administrative atacate, criticile recurentului-pârât fiind nefondate.

Referitor la cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte va achiesa la opinia instanței de fond, considerând că aceasta a apreciat corect, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, că actele atacate produc consecințe previzibile și perturbatoare asupra activității intimatului - reclamant, din perspectiva posturilor și funcțiilor la care ar putea accede recurentul - pârât, cu consecințe de ordin financiar.

Înalta Curte reține și faptul că prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actele administrative contestate asupra activității reclamantului, nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 3893 din 3 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2019.