ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
1) Recurenții-reclamanți au chemat în judecată, la 6
ianuarie 2000, pârâtele pentru a se:
- constata nulitatea absolută a hotărârii Adunării
generale a SC P.R. din 9 decembrie 1999 și
- că, în calitate de membri în P.R. au dobândit, prin
plata în numerar, 173.055 acțiuni nominative, întrucât, în perioada 1995 –
1998, au subscris acțiunile respective, achitate deja, fiindu-le transmise,
conform art. 31 din Legea nr. 77/1994 și art. 11 din Statutul Asociației
P.A.S., dar, prin hotărârea atacată. s-a decis abuziv preluarea a 41.856 de acțiuni
achitate de C.I.M. redistribuite la ceilalți membri ai asociației.
Ulterior, prin cererea din 12 octombrie 2000,
reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii, solicitând, în baza art. 111 C.
proc. civ., să se constate că sunt proprietarii unui număr total de 173.055
acțiuni nominative, constatându-se și nulitatea hotărârii din 9 decembrie 1999.
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 7985 din 30 noiembrie 2000, a respins acțiunea, ca
nefondată, soluție confirmată prin decizia nr. 1088, din 4 iulie 2001, a Curții
de Apel București, secția a V-a comercială.
Ambele instanțe au reținut că, având calea acțiunii
în realizare, pe baza înscrisurilor care atestau că reclamanții erau titularii
acțiunilor, pretins sustrase prin hotărârea P.A.S. din 9 decembrie 1999, pe
temeiul art. 111 C. proc. civ., iar capătul doi de cerere este accesoriu
(subsidiar) primului, fiind invocat același temei de drept și de fapt.
Contra deciziei și sentinței, reclamanții au
declarat recurs, invocând temeiurile din art. 304 punctele 7 și 9 C. proc.
civ., susținând ,în esență, că:
- nu este posibilă o acțiune în revendicare,
întrucât, la data cererii, o parte din acțiuni erau vândute de reclamanți și nu
au interes în a le revendica, iar
- hotărârea atacată ar constitui temei pentru ca
reclamanții să restituie dividendele încasate până la data vânzării acțiunilor.
Recursul este nefondat.
Recurenții reclamanți nu contestă că sunt titularii
dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Mai mult, aceștia relevă că le-au
și înstrăinat, iar, pe de altă parte, au încasat și dividendele corespunzătoare
acelor acțiuni.
Evident că reclamanții nu au interesul acțiunii în
revendicare edificate, cât timp acțiunile, care fac obiectul cauzei, ei,
înșiși, le-au vândut, dar nici acțiunea în constatate a unui asemenea drept nu
este admisibilă, pe temeiul art. 111 C. proc. civ., cum, în mod corect, au
hotărât cele două instanțe.
Relativ la hotărârea din 9 decembrie 1999 a Adunării
Asociației P.A.S., aceasta nu a fost pusă în executare, iar ulterior, adoptării
ei, reclamanții și-au înstrăinat acțiunile, astfel că, accesorii primului capăt
de cerere, instanțele l-au respins corect și pe acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții A.A., C.V., C.G.,
D.I., D.M., P.D., S.M., S.N., împotriva deciziei nr. 1088 din 4 iulie 2001 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.