ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5194/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1137 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de S.G., S.E., S.A., S.V.D.A. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, S.C. H.N. S.A. precum și cu F.D.M., B.I., A.N., F.D.E. și B.E., prin care s-a solicitat obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din teren și construcție cu mai multe apartamente. De observat că acțiunea inițială a fost formulată numai de S.G., care la termenul din 22 februarie 2000 și-a precizat cererea în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamanți și a E.S., S.V.D.A și S.A., cerând și anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor, ce au fost înstrăinate chiriașilor.

Pentru a hotărî în sensul arătat, instanța de fond a avut în vedere că acțiunea în revendicare imobiliară, ca act de dispoziție este legată de principiul unanimității, astfel încât ea poate fi promovată numai de către toți coproprietarii, manifestarea expresă de voință a acestora fiind esențială pentru aprecierea admisibilității acțiunii deduse judecății. În cauză acțiunea a fost inițiată de doi moștenitori, din care unul a renunțat la judecată, iar ceilalți au fost introduși în cauză, dobândind calitatea de intervenienți. Ca urmare, acțiunea principală a fost respinsă ca inadmisibilă și prin consecință și cel de al doilea capăt de cerere, ce viza anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași, pârâți în cauză.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 586 din 30 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. S-a reținut de asemenea că acțiunea în revendicare introdusă numai de un coproprietar este inadmisibilă, chiar dacă și ceilalți coproprietari au fost introduși în cauză prin cereri de intervenție forțată în condițiile art. 57 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul de față S.G., considerând-o nelegală și netemeinică și solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În faza de recurs S.G.

a solicitat să se ia act de renunțarea sa la orice drepturi cu privire la restituirea imobilului situat în București, precum și la dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în beneficiul chiriașilor, pârâți în cauză, astfel cum este consemnat în declarația de renunțare la drept, autentificată sub nr. 2058 din 30 septembrie 2003 la B.N.P. B.S.L. În același sens au depus declarații autentice de renunțare la drept și S.V.D.A., S.A., S.E. (act notarial nr. 2055, 2057, 2054). Renunțarea la dreptul de proprietate asupra imobilului menționat este justificată de recurent – prin aceea că după promovarea recursului de față, mai exact în luna martie 2003 a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă, favorabilă de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde au optat pentru despăgubire bănească.

Așa fiind, în raport de renunțarea la dreptul pretins, urmează a se face în cauză aplicațiunea art. 247 C. proc. civ. și a se da o hotărâre prin care se va respinge cererea pe fond. În acest sens urmează a fi admis recursul de față, conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a se casa hotărârile pronunțate și în fond a se respinge acțiunea având ca obiect obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de închiriere încheiate între pârâți, în beneficiul foștilor chiriași. În situația în care renunțarea la dreptul pretins a intervenit în această fază a procesului iar pârâții s-au opus la primirea cererii de cheltuieli de judecată, urmează a se constata că nu sunt întrunite cerințele art. 274 C. proc.

civ., potrivit căruia numai partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată. Așa fiind cererea reclamantului vizând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva deciziei nr. 586 din 30 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 1137 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și, în fond, respinge, potrivit art. 247 C. proc. civ., acțiunea formulată de S.G., S.V.D.A., S.E. și S.A. având ca obiect revendicarea imobilului din litigiu și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 5808/31512 din 22 ianuarie 1999, nr. 3122/30157 din 24 ianuarie 1997 și nr. 288/27838 din 30 septembrie 1996. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.