ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5191/2003

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 184 din 2 martie 2000 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a

fost admisă acțiunea formulată de I.N., I.D. și I.M. împotriva pârâților

Consiliul General al Municipiului București, F.A., P.L. și M.R., dispunându-se

obligarea acestora de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul situat în București compus din teren și construcții. S-a

constatat că reclamanții au dobândit de la pârâții persoane fizice prin actul

de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 mai 1952, pentru prețul de 370.000

lei, cota de 11/21 din imobilul situat la adresa menționată și că prezenta

hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Apelul declarat de Consiliul General al

Municipiului București împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

civilă nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin care a fost schimbată sentința în sensul respingerii petitului

privind revendicarea imobilului, ca inadmisibil, cu menținerea celorlalte

dispoziții ale hotărârii apelate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că tribunalul a apreciat greșit ca fiind dovedită calitatea procesuală

activă a reclamanților, în lipsa actului de vânzare-cumpărare a autorilor

intimaților M. și G.B. De asemenea s-a constatat și lipsa dovezilor cu privire

la calitatea de moștenitori a pârâților  a defuncților G. și M.B., precum și

inexistența dovezii privind dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu, în patrimoniul pârâților persoane fizice.

Împotriva acestei decizii au declarat recursul

de față reclamanții I.N., I.D. și I.M. considerând-o nelegală și netemeinică,

precum și B.S., în calitate de moștenitoare a pârâtei P.L. și având vocație și

la succesiunea pârâților F.A., C.M. (fostă P.) soția pârâtului R.M.

În motivarea acestui al doilea recurs, pentru că

primul este nemotivat, recurenta susține că toți pârâții erau decedați la data

introducerii acțiunii și ca atare cei chemați în judecată erau lipsiți de

calitate procesuală pasivă. De asemenea se arată că nici reclamanții nu au

dovedit că sunt succesorii lui I.A.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr din actele dosarului rezultă că la

data introducerii acțiunii – 29 noiembrie 1999, toți pârâții nu mai erau în

viață, P.L. fiind decedată la 18 decembrie 1955, R.M. în anul 1963, iar A.F. la

21 ianuarie 1962, conform certificatelor de deces depuse în recurs.

În această situație, sunt incidente prevederile

art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia orice persoană care are

folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Cum cei chemați în

judecată nu mai aveau folosința drepturilor civile, rezultă că acțiunea

îndreptată împotriva persoanelor decedate nu putea fi luată în discuție.

De aceea, recursul de față urmează a fi admis,

conform art. 312 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a se casa hotărârile pronunțate și pe fond a se dispune  anularea

acțiunii formulate, în temeiul art. 108 C. proc. civ.

Cu privire la recursul declarat de reclamanți

împotriva deciziei dată în apel se constată că deși acesta a fost înregistrat

la instanța competentă în termenul legal, nu a fost motivat, astfel că urmează

a se constata nulitatea acestuia, sancțiune prevăzută expres prin art. 306 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

I.N., I.D. și I.M. împotriva deciziei nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Admite recursul declarat de pârâta B.S.

împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia nr. 439 din 13

septembrie 2000 a Curții de Apel București, precum  și sentința nr. 184 din 2

martie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, și, pe fond, anulează acțiunea formulată de reclamanți împotriva

pârâților F.A., P.L. și M.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 decembrie 2003.