ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5191/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 184 din 2 martie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de I.N., I.D. și I.M. împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București, F.A., P.L. și M.R., dispunându-se obligarea acestora de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București compus din teren și construcții. S-a constatat că reclamanții au dobândit de la pârâții persoane fizice prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 mai 1952, pentru prețul de 370.000 lei, cota de 11/21 din imobilul situat la adresa menționată și că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Apelul declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost schimbată sentința în sensul respingerii petitului privind revendicarea imobilului, ca inadmisibil, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii apelate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a apreciat greșit ca fiind dovedită calitatea procesuală activă a reclamanților, în lipsa actului de vânzare-cumpărare a autorilor intimaților M. și G.B. De asemenea s-a constatat și lipsa dovezilor cu privire la calitatea de moștenitori a pârâților a defuncților G. și M.B., precum și inexistența dovezii privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în patrimoniul pârâților persoane fizice.

Împotriva acestei decizii au declarat recursul de față reclamanții I.N., I.D. și I.M. considerând-o nelegală și netemeinică, precum și B.S., în calitate de moștenitoare a pârâtei P.L. și având vocație și la succesiunea pârâților F.A., C.M. (fostă P.) soția pârâtului R.M. În motivarea acestui al doilea recurs, pentru că primul este nemotivat, recurenta susține că toți pârâții erau decedați la data introducerii acțiunii și ca atare cei chemați în judecată erau lipsiți de calitate procesuală pasivă. De asemenea se arată că nici reclamanții nu au dovedit că sunt succesorii lui I.A. Recursul este întemeiat. Într-adevăr din actele dosarului rezultă că la data introducerii acțiunii – 29 noiembrie 1999, toți pârâții nu mai erau în viață, P.L.

fiind decedată la 18 decembrie 1955, R.M. în anul 1963, iar A.F. la 21 ianuarie 1962, conform certificatelor de deces depuse în recurs. În această situație, sunt incidente prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Cum cei chemați în judecată nu mai aveau folosința drepturilor civile, rezultă că acțiunea îndreptată împotriva persoanelor decedate nu putea fi luată în discuție. De aceea, recursul de față urmează a fi admis, conform art. 312 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a se casa hotărârile pronunțate și pe fond a se dispune anularea acțiunii formulate, în temeiul art. 108 C. proc.

civ. Cu privire la recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei dată în apel se constată că deși acesta a fost înregistrat la instanța competentă în termenul legal, nu a fost motivat, astfel că urmează a se constata nulitatea acestuia, sancțiune prevăzută expres prin art. 306 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de I.N., I.D. și I.M. împotriva deciziei nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Admite recursul declarat de pârâta B.S. împotriva aceleiași decizii. Casează decizia nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel București, precum și sentința nr. 184 din 2 martie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, și, pe fond, anulează acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților F.A., P.L. și M.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.