ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4385/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1957/2001, reclamanta F.E., în calitate de mamă a defunctului Ș.Ș., decedat la 2 decembrie 2000, a chemat în judecată pe pârâta Ș.D. pentru a se declara nulă absolut căsătoria încheiată la 21 octombrie 2000, pentru a se constata reaua-credință a acesteia la încheierea căsătoriei și a se dispune ca pârâta să-și reia numele anterior. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că fiul său, respectifv defunctul soț al pârâtei, fusese diagnosticat în anul 1995 cu „schizofrenie paranoidă”, boală psihică ce se încadrează în categoria bolilor de alienație mintală, fiind pensionat medical în 1995. S-a susținut că pârâta a fost avertizată să nu se căsătorească cu defunctul, însă aceasta, mânată de un interes material, a trecut peste faptul că defunctul suferea de o boală psihică gravă, urmărind să obțină apartamentul pe care îl avea în proprietate.

Prin sentința civilă nr. 616 din 10 iulie 2002, Tribunalul Maramureș a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pârâta s-a căsătorit cu defunctul în condițiile în care urma să dea naștere unui copil. S-a reținut că, potrivit art. 9 C. fam., este oprit să se căsătorească alienatul mintal fiind nulă căsătoria încheiată cu încălcarea acestor dispoziții. Scopul urmărit de legiuitor atunci când a sancționat cu nulitatea încheierea unei căsătorii, a fost acela de a asigura în cadrul căsătoriei raporturi normale între soți, precum și de a înlătura posibilitatea procreării unor copii cu deficiențe psihice. Or, în speță, soții s-au căsătorit fără ca cineva, cu atât mai mult reclamanta, care cunoștea ca mamă starea de sănătate mintală a fiului, să invoce acest impediment la căsătorie; mai mult, ei au procreat un copil.

Interesul copilului nu este acela de a fi declarat copil din afara căsătoriei, el oricum moștenindu-și tatăl, partea sa din moștenire neputând fi înstrăinată decât în anumite condiții prevăzute de lege. Tribunalul a reținut că reclamanta nu justifică un interes în a cere nulitatea căsătoriei. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 138 din 7 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost admis, sentința a fost modificată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, căsătoria a fost declarată nulă absolut, pârâta urmând să-și reia numele anterior și a fost respinsă cererea pentru constatarea relei-credințe a pârâtei la încheierea căsătoriei.

Curtea de apel a reținut că, întrucât defunctul a suferit de schizofrenie paranoid catatonică, la data încheierii căsătoriei a fost alienat mintal, or potrivit art. 19 din C. fam., rezultă că interzicerea căsătoriei în cazul alienatului și debilului mintal este absolută, legea considerând prin definiție că persoana respectivă nu are discernământul faptelor sale, situație care denotă lipsa totală de consimțământ. Împotriva acestei soluții, pârâta a formulat recurs, susținând, în esență, că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, constatând că în cauză există motive de nulitate absolută a căsătoriei, pe baza unor acte ce au servit la pensionarea medicală din cadrul armatei și a unei expertize făcute după decesul soțului său; a mai precizat că, în lipsa unor constatări proprii, făcute pe o persoană în viață, comisia de expertiză nu putea să decidă dacă fostul soț intra în categoria alienaților mintali, act care să stea la baza constatării nulității căsătoriei.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Conform art. 9 C. fam., este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum și cel care este lipsit vremelnic de facultățile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale, căsătoria încheiată cu încălcarea acestor dispoziții fiind nulă, iar potrivit art. 23 C. fam., căsătoria nulă se consideră putativă dacă, la încheierea ei, a existat buna-credință a ambilor soți sau numai a unuia dintre ei. Buna-credință se prezumă, potrivit dreptului comun, iar cel ce pretinde reaua-credință are obligația de a o proba. Nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată. În speță, curtea de apel a apreciat greșit probele administrate în cauză, concluzionând că, întrucât defunctul Ș.Ș.

a suferit de schizofrenie paranoid catatonică, a fost la data încheierii căsătoriei alienat mintal, motiv pentru care a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea și a declarat nulă căsătoria. Instanța nu a analizat însă, dacă reclamanta justifică vreun interes în a cere nulitatea acestei căsătorii, după trecerea unui interval de timp considerabil și, în special, în condițiile în care putea împiedica încheierea căsătoriei, ca fiind cea mai în măsură să ceară acest lucru. Sub acest aspect, soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere analiza pertinentă pe care o face privind lipsa interesului reclamantei în promovarea unei asemenea acțiuni.

Susținerea reclamantei în sensul că dorește să împiedice pe pârâtă să înstrăineze apartamentul rămas moștenire de la defunct, nu este de natură a fi reținută, în condițiile în care, soții au procreat un copil; desființarea căsătoriei nu produce efecte cu privire la situația legală a copilului, acesta, oricum, urmând a-și moșteni tatăl. Nu există pericolul ca partea sa din moștenire să fie înstrăinată, acest lucru făcându-se în anumite condiții prevăzute de lege, cu încuviințarea autorității tutelare etc., iar în cauză nu s-a demonstrat că interesul mamei ar fi acela de a-și prejudicia copilul. De altfel, din cuprinsul dispoziției de principiu a art. 23 alin. (1) C. fam., coroborată cu dispozițiile art. 24 alin. (1), art. 30, art. 41 și art. 86 alin. (1) C. fam., art. 937 C. civ.

și art. 1 – 5 din Legea nr. 319/1944, rezultă că în ipoteza bunei credințe a ambilor soți, fiecare din ei va păstra donațiile ce i-au fost făcute în vederea căsătoriei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei desființate vor fi prezumate comune, fiecare va datora la nevoie întreținere celuilalt, iar în caz de deces al unuia din ei, până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat căsătoria, celălalt îl va moșteni, în calitate de soț supraviețuitor. Față de cele exprimate mai sus, recursul urmează a fi admis, decizia atacată se va modifica în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Ș.D. împotriva deciziei civile nr. 138 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta F.E. împotriva sentinței civile nr. 616 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Maramureș, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.