ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea reînregistrată sub nr. 505/2004 la Tribunalul Olt potrivit deciziei nr. 4385 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, de casare a sentinței nr. 157 din 27 ianuarie 2003 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3851/2002 și a deciziei nr. 590/26 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3586/2003, reclamantul U.M.R. a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3926 din 21 septembrie 2000 și intabulat la Biroul de Carte Funciară a Judecătoriei Caracal sub nr. 654/2000 încheiat de F. ca vânzătoare și SC F. SRL Caracal în calitate de cumpărătoare, obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan în suprafață de 251 mp.

situat în Caracal, obligarea pârâtului SC F. SRL să-și ridice construcția edificată pe acest teren și cheltuieli de judecată. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 146 din 11 martie 2005, a admis acțiunea constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3926 din 21 septembrie 2000 încheiat între pârâta F. Olt ca vânzătoare și pârâta SC F. SRL în calitate de cumpărător. Obligă pârâta SC F. SRL Caracal să-și ridice construcția situată pe terenul reclamantului și să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 203,75 mp. cu vecinătățile: S. – str. Toma Ruscă; E. – str. Parângului, V. - Primăria Caracal și N. – S.C.

Sincer SRL. Obligă pârâtele la 8.480.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 21 septembrie 2000, F. Olt a vândut către SC F. SRL suprafața de 300 mp. intravilan, situat în municipiul Caracal, str. Toma Ruscă. Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1472 din 27 aprilie 2000 de către Judecătoria Caracal (dosar nr. 3138/1999), prin care pârâții erau obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan revendicat în suprafață de 251 mp., justificând faptul că între părți exista încheiat contractul de închiriere nr. 1873 din 4 noiembrie 1997 pentru suprafața de 35 mp.

iar pârâtei SC F. SRL i se recunoscuse calitatea de proprietar al spațiului comercial amplasat pe terenul F. Olt. Actele încheiate între părți nu au relevanță juridică, întrucât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare F. Olt și SC F. SRL au încălcat prevederile imperative ale art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, care prevăd că „sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlu cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. Înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nule”. Apelul pârâtelor a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care, prin decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea.

Constată nulitatea absolută parțială a contractului autentificat sub nr. 3926 din 21 septembrie 2000, pentru suprafața de 251 mp. teren situat în Slatina, str. Toma Rușcă, învecinat la S. cu str. Toma Ruscă; la E. cu str. Parângului, la V. cu teren aparținând Consiliului Local și la N. cu U.C. Obligă pe pârâta SC F. SRL Caracal să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie aceeași suprafață de teren. Respinge capătul de cerere în revendicare față de pârâta F. Olt pe excepția autorității de lucru judecat. Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind obligația de a ridica lucrările de construcție și menține dispozițiile referitoare la cheltuielile de judecată. În considerentele deciziei s-a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 251 mp.

situat în str. Rușcă, pe care se află o construcție edificată de către C.I.L. și că reclamantul a obținut un drept exclusiv asupra acestui teren în urma partajului succesoral de pe urma autorilor U.I. și U.E., așa cum rezultă din sentința nr. 3595/1994, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1203 din 19 iunie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1522/1998. Terenul moștenit face parte din averea dobândită prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 februarie 1997 de către autoarea U.E. confiscată de la autorul U.I. prin inventarul din 26 septembrie 1949 și reintrată în patrimoniul acestuia prin decizia nr. 157 din 29 ianuarie 1993 pronunțată de Secția Penală a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost admis recursul extraordinar declarat de Procurorul General împotriva sentinței penale nr. 257 din 27 august 1948 a fostului Tribunal Romanați, a fost achitat inculpatul U.I.

și s-a înlăturat măsura confiscării totale a averii. Ca urmare, față de F. Olt și C.I.L. există autoritate de lucru judecat, astfel încât acțiunea în revendicare promovată în speță se justifică, pentru aceleași argumente de fapt și de drept și pentru aceeași suprafață de teren, și față de pârâta SC F. SRL Caracal, care nu a figurat ca parte în primul proces de revendicare. Pe cale de consecință, și nulitatea absolută a contractului încheiat între pârâte este parțială, pentru aceeași suprafață de 251 mp. teren situat în Caracal, str. Toma Rușcă. Cu privire la construcțiile realizate de SC F. SRL Caracal prin C.I.L., se constată că sentința nr. 3300 din 19 octombrie 1998 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3966/1998, este inopozabilă intimatului reclamant U.M.R., care nu a fost parte în acel proces.

Oricum, lucrările sunt edificate pe terenul unei alte persoane, astfel încât sunt supuse regimului accesiunii imobiliare artificiale, conform art. 494 C. civ. Având în vedere contractul de închiriere încheiat între pârâte și împrejurarea că SC F. SRL Caracal a avut, anterior procesului de revendicare, reprezentarea faptului că F. Olt este proprietarul terenului, se reține că această apelantă este un constructor de bună credință. Prin urmare, proprietarul pământului nu poate cere ridicarea clădirilor, având doar dreptul de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti creșterea valorii fondului, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (3) teza a-II a C. civ. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul U.M.R.

în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și pârâta SC F. SRL Caracal în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Criticile primului recurs privesc reținerea eronată a instanței de apel potrivit căreia referitor la construcția aflată pe terenul reclamantului, poate fi promovată acțiune în baza art. 494 C. civ. Se susține că, fără a fi investită cu o acțiune în temeiul acestui text de lege, Curtea a stabilit că intimata S.C. F. SRL Caracal este constructor de bună credință. În ceea ce privește cel de-al doilea recurs, acesta prezintă întregul istoric al cauzei, susținând că prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor sancționează înstrăinările terenurilor în situația în care există litigii în instanțe cu privire la titluri de proprietate.

În mod nelegal s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului dispunându-se nulitatea pentru 251 mp. în timp ce sentința dispusese nulitatea pentru suprafața de 203,75 mp., reținându-se în mod greșit excepția autorității de lucru judecat față de cererea de revendicare a suprafeței de 251 mp. Primul recurs este fondat. Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurent, de înscrisurile cauzei și de dispozițiile legale incidente constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, întrucât în mod eronat s-a reținut de către instanța de apel că S.C. F. SRL Caracal este constructor de bună credință. Dimpotrivă, pârâta S.C. F. SRL cunoștea că terenul este proprietatea reclamantului, întrucât anterior cumpărării acestuia la data de 21 septembrie 2000, se judecase cu tatăl reclamantului U.R.

și se pronunțase sentința civilă nr. 1472 din 27 aprilie 2000 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a stabilit că terenul este proprietatea autorului reclamantului, instanța obligând totodată pârâții C.L. și F. Olt să predea acestuia terenul și să ridice construcția din lemn (baracă). Ulterior, S.C. F. SRL a construit un restaurant pe terenul despre care avea cunoștință că nu este proprietatea F. Slatina, ci al reclamantului. S.C. F. SRL Caracal cunoștea sau trebuia să cunoască dispozițiile art. 15 din Legea nr. 54/1998 potrivit cărora este nul un act translativ de proprietate privind terenul asupra căruia se purta un litigiu. În concluzie, S.C. F. SRL încetează de a fi cu bună credință din momentul când considerentele expuse i-au fost cunoscute.

În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul U.M.R., modificând decizia nr. 208 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, în sensul că va respinge apelul pârâtelor S.C. F. SRL Caracal și F. Olt. Al doilea recurs este nefondat. Criticile formulate de pârâtă nu cad sub incidența textelor de lege invocate. Primul motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii, dar nu se poate reține că instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Nici critica recurentei, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nu poate fi primită, întrucât recurenta nu a precizat concret norma de drept material ce a fost nesocotită.

Având în vedere faptul că în recurs se judecă hotărârea recurată, iar nu pretenția propriu-zisă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SRL Caracal împotriva aceleiași decizii. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă SC F. SRL Caracal va fi obligată la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către recurentul reclamant, reprezentând onorar avocat, potrivit chitanței nr. 2511221 din 20 februarie 2006 (fila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul U.M.R. Modifică decizia nr. 208 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova și respinge apelul pârâtelor SC F. SRL Caracal și F. Olt. Respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva aceleiași decizii de pârâta SC F. SRL Caracal. Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către recurentul reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.