ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3136/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 25 iunie 2009, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta SC M.P.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.R.A.O.V. Craiova, A.N.V.D.G.F.P. Olt, A.F.P.C.M. și A.N.A.F. anularea deciziei de impunere privind obligații de plată suplimentare, stabilite de inspecția fiscală, înregistrată sub nr. 149 din 7 iulie 2008 la D.G.F.P. Olt – A.F.P.C.M. și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 7 iulie 2008, înregistrat la D.A.O.V. Craiova sub nr. 24255 din 7 iulie 2008 și la D.G.F.P. Olt sub nr. 16464 din 7 iulie 2008, precum și exonerarea de la plata sumei de 136.073.593 lei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă de către D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu, precum și în numele A.N.V. s-a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile, în conformitate cu art. 41 din O.G. nr. 92/2003 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 330 din 10 octombrie 2009, a respins acțiunea reclamantei constatând că la data formulării cererii de chemare în judecată nu se finalizase procedura prealabilă administrativ - fiscală de contestare a deciziei de impunere, contestația formulată de SC M.P.I. SRL înregistrată la A.N.A.F. – D.G.S.C.

sub nr. 907872 din 29 iulie 2008, nefiind soluționată, considerente pentru care s-a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii raportat la art. 109 C. proc. civ. Instanța a reținut, de asemenea, ca fiind întemeiată și excepția calității procesuale pasive a A.N.A.F., invocată de aceasta prin întâmpinare, față de împrejurarea că actele administrativ fiscale contestate sunt emise de această pârâtă. Pe cale de consecință instanța de fond a apreciat că nu se mai impune a fi analizate motivele de netemeinicie și nelegalitate a actelor administrativ - fiscale contestate, invocate de reclamanta, cauza fiind soluționată pe excepție, în temeiul art. 137 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC M.P.I.

SRL pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se atât greșita aplicare a legii cât și aplicarea eronată a probelor dosarului și a situației de fapt. Ca aspect de netemeinicie în motivele de recurs se arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că soluția de începere a urmării penale față de administratorul societății recurente, soluție confirmată ierarhic, impunea, conform art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., reluarea procedurii administrative suspendată conform art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., deoarece a încetat motivul pentru care se dispusese suspendarea.

Se arată că din data de 29 aprilie 2009 trebuia soluționată contestația administrativă formulată de recurentă împotriva raportului de inspecție fiscală din 7 iulie 2008 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată. În acest sens se invocă dispozițiile Deciziei nr. 5009 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul împotriva sentinței civile nr. 53 din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de apel Craiova prin care a fost anulată Decizia nr. 283 din 29 august 2008 emisă de A.N.A.F. și a fost obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația administrativă. Se arată că instanța de fond nu a ținut cont de această situație de fapt probată cu acte la dosar și a soluționat greșit cauza pe excepția inadmisibilității acțiunii.

Ca aspect de nelegalitate se invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 218 C. proc. fisc., coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în aprecierea caracterului inadmisibil al acțiunii având ca obiect anularea actelor administrativ - fiscale. Se arată că instanța de fond nu a ținut cont că în cauză există un refuz nejustificat al autorității pârâte de a soluționa contestația administrativă la încetarea motivului suspendării. Iar în lipsa unei dispoziții exprese în C. proc. fisc., devin aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Se arată că în mod nelegală au fost aplicate dispozițiile art. 109 și 137 alin. (1) C. proc. civ. și în consecință se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

La dosar intimații - pârâți au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta - reclamantă a depus acte conform art. 305 C. proc. civ. Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 109 și 137 alin. (1) C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei și de probele administrate. În cauză recurenta - reclamantă a contestat direct actele administrativ - fiscale, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, deși contestația administrativă privind aceste acte era suspendată până la finalizarea cercetărilor penale.

Acțiunea reclamantei a fost apreciată în mod corect, ca inadmisibilă, deoarece nu s-a contestat refuzul nejustificat de a soluționa contestația și nu a fost emisă decizia motivată ca singurul act administrativ a fi contestat potrivit art. 218 C. proc. fisc. În cazul în care s-a soluționat cauza penală față de care s-a dispus suspendarea în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., iar recurenta poate uza de punere în executare a dispozițiilor Deciziei nr. 5009 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul declarat împotriva sentinței de fond și anulată Decizia nr. 283 din 29 august 2008 emisă de A.N.A.F. și obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația administrativă.

Recurenta nu a uzat de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 iar acțiunea de constatare directă a actelor fiscale în lipsa deciziei prin care contestația să fie soluționată a fost în mod corect apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare. În mod legal au fost aplicabile dispozițiile art. 109 și 137 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile normei generale invocate respectiv dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ci dispozițiile art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., în sensul soluționării contestației administrative după încetarea motivului care a determinat suspendarea, respectiv încetarea cercetării penale în legătură cu soluționarea administrativă a contestației.

În cauză recurenta nu a probat punerea în executare a Deciziei nr. 5009/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile în care decizia prin care s-a dispus suspendarea a fost anulată irevocabil. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.P.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 330 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.