ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5918/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5918/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată în contencios administrativ,
reclamanta SC C.L.I. SRL a contestat decizia nr. 187 din 05 iunie 2008 prin care
a fost soluționată contestația adresată Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor
din cadrul A.N.A.F. împotriva deciziei de impunere din 29 februarie 2008 și a raportului
de inspecție fiscală din 29 februarie 2008 emise de D.G.F.P. Olt.
Reclamanta a solicitat
admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și trimiterea dosarului pentru
reluarea procedurii administrative în vederea soluționării contestației și suspendarea
executării inițiale pornite împotriva reclamantei.
A mai arătat că, în mod
greșit pârâta a constatat existența unui motiv de suspendare a soluționării contestației,
potrivit art. 214 din O.G. nr. 92/2003, în sensul că ar fi fost efectuate cercetări
penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, deși organele
de anchetă s-au pronunțat în sensul că nu există niciun indiciu că s-ar fi săvârșit
vreo faptă penală în activitatea societății.
Prin sentința nr. 145
din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC C.L.I. SRL.
Pentru a pronunța o asemenea
soluție, instanța fondului a reținut că prin sesizarea din 19 martie 2008, organele
de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Olt au sesizat Serviciul de Combatere a
Criminalității Organizate în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de
art.9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005. Ca urmare, s-a dispus suspendarea
procedurii administrative până la încetarea motivului care a determinat-o.
S-a avut în vedere că
A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a apreciat că nu se
poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale,
reținându-se că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere
și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții
societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei.
În raport cu aspectele
arătate, instanța fondului a reținut că decizia contestată de reclamantă este legală
și temeinică, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C.
proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată,
soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a
sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni
a cărei constatare ar avea o înrâurire asupra soluției ce urmează să fie dată în
procedura administrativă.
Instanța fondului a apreciat
că este necesar a se stabili dacă au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu aspectele
contestate, situație care justifică măsura suspendării soluționării contestației
de către autoritatea administrativă competentă. În acest sens, au fost înlăturate
susținerile reclamantei, în sensul că prin cercetarea penală în desfășurare nu este
vizată activitatea societății, ci a reprezentanților acesteia.
Împotriva sentinței pronunțate
de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta SC C.L.I. SRL.
Recurenta consideră că
soluția instanței de fond este greșită, deoarece organele de anchetă penală s-au
pronunțat asupra legalității activității societății, precum și asupra modului de
desfășurare a procesului de producție și a relațiilor economice cu terții, în sensul
că nu există niciun indiciu referitor la săvârșirea unei fapte penale. În acest
sens sunt menționate două ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală emise de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Balș.
În cuprinsul recursului
se mai arată că simplul fapt al sesizării organului de urmărire penală nu înseamnă
și dovedirea existenței indiciilor de săvârșire a unor infracțiuni determinate în
soluționarea cauzei.
Totodată, se menționează
faptul că instanței de fond i-a fost prezentată și o expertiză contabilă efectuată
în cauză.
A.N.A.F. – D.G.F.P. Olt
a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia contestată
în prezenta cauză nr. 187 din 05 iunie 2008 pârâta A.N.A.F. – Direcția Generală
de Soluționare a Contestațiilor, a dispus suspendarea contestației formulate de
societatea reclamantă pentru suma totală de 2.000.968 RON reprezentând TVA în sumă
de 247.274 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 80.593 RON, accize în
sumă de 1.231.334 RON și majorări de întârziere aferente în sumă de 441.677 RON.
Contestația s-a formulat
de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 29 februarie 2008 și a raportului
de inspecție fiscală din 29 februarie 2008, emise de D.G.F.P. Olt.
Pentru a se pronunța această
decizie, pârâta a reținut că prin sesizarea din 19 martie 2008 organele de inspecție
fiscală din cadrul D.G.F.P. Olt au transmis procesul-verbal din 29 februarie 2008
care a stat la baza emiterii deciziei de impunere din aceeași dată, Serviciului
de Combatere a Criminalității Organizate în vederea stabilirii infracțiunilor prevăzute
de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.
S-a dispus că procedura
administrativă urmează a fi reluată la încetarea motivului ce a determinat suspendarea
în condițiile legii, conform art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G.
nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., coroborat cu art. 216 alin. (4) din același
act normativ.
Pentru a pronunța această
decizie, s-a reținut că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere
din 29 martie 2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite
de reprezentanții societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea
cauzei.
A.N.A.F., prin Direcția
Generală de Soluționare a Contestațiilor, a apreciat că nu se poate pronunța pe
fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, reținându-se
că, în speță, se pune problema realității operațiunilor derulate de contestatoare.
S-a reținut în considerentele
aceleiași decizii că prin adresa din 19 martie 2008 emisă de D.G.F.P. Olt au fost
sesizate organele de cercetare penală, fiind înaintat raportul de inspecție fiscală
împreună cu decizia de impunere către Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate.
În raport de cele expuse,
se apreciază că decizia contestată de reclamantă este legală și temeinică.
Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate
suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a
efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența
indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei contestare ar avea o înrâurire asupra
soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Reclamanta susține că
procedura suspendării contestației reglementată de C. proc. fisc., republicat, este
facultativă, însă o astfel de măsură poate fi luată atunci când ea este temeinic
motivată și justificată, după cum a fost și cazul în speță, de interdependența dintre
posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor
bugetare în sarcina reclamantei.
Curtea Constituțională
a statuat că în astfel de cazuri, similare cu cazul de suspendare prevăzut de dispozițiile
art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se acordă întâietate rezolvării penale.
Între stabilirea obligațiilor
bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor
imputabile reprezentanților societății există o strânsă legătură.
Prin urmare, este necesar
a se stabili dacă au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu aspectele contestate,
cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de cercetări penale, așa cum s-a arătat
mai sus, care justifică măsura suspendării.
Susținerile reclamantei
referitoare la inexistența unor cercetări penale în desfășurare care să o privească
pe aceasta, în sensul că cercetările nu vizează activitatea societății în sine,
ci pe cea a reprezentanților acesteia, vor fi înlăturate ca neîntemeiate, pentru
considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC C.L.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 145 din 24 aprilie 2009 a Curții
de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 decembrie 2009.