ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5918/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în contencios administrativ, reclamanta SC C.L.I. SRL a contestat decizia nr. 187 din 05 iunie 2008 prin care a fost soluționată contestația adresată Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. împotriva deciziei de impunere din 29 februarie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 29 februarie 2008 emise de D.G.F.P. Olt. Reclamanta a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și trimiterea dosarului pentru reluarea procedurii administrative în vederea soluționării contestației și suspendarea executării inițiale pornite împotriva reclamantei.

A mai arătat că, în mod greșit pârâta a constatat existența unui motiv de suspendare a soluționării contestației, potrivit art. 214 din O.G. nr. 92/2003, în sensul că ar fi fost efectuate cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, deși organele de anchetă s-au pronunțat în sensul că nu există niciun indiciu că s-ar fi săvârșit vreo faptă penală în activitatea societății. Prin sentința nr. 145 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC C.L.I. SRL. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut că prin sesizarea din 19 martie 2008, organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P.

Olt au sesizat Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005. Ca urmare, s-a dispus suspendarea procedurii administrative până la încetarea motivului care a determinat-o. S-a avut în vedere că A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a apreciat că nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, reținându-se că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei.

În raport cu aspectele arătate, instanța fondului a reținut că decizia contestată de reclamantă este legală și temeinică, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Instanța fondului a apreciat că este necesar a se stabili dacă au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu aspectele contestate, situație care justifică măsura suspendării soluționării contestației de către autoritatea administrativă competentă.

În acest sens, au fost înlăturate susținerile reclamantei, în sensul că prin cercetarea penală în desfășurare nu este vizată activitatea societății, ci a reprezentanților acesteia. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta SC C.L.I. SRL. Recurenta consideră că soluția instanței de fond este greșită, deoarece organele de anchetă penală s-au pronunțat asupra legalității activității societății, precum și asupra modului de desfășurare a procesului de producție și a relațiilor economice cu terții, în sensul că nu există niciun indiciu referitor la săvârșirea unei fapte penale. În acest sens sunt menționate două ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Balș.

În cuprinsul recursului se mai arată că simplul fapt al sesizării organului de urmărire penală nu înseamnă și dovedirea existenței indiciilor de săvârșire a unor infracțiuni determinate în soluționarea cauzei. Totodată, se menționează faptul că instanței de fond i-a fost prezentată și o expertiză contabilă efectuată în cauză. A.N.A.F. – D.G.F.P. Olt a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia contestată în prezenta cauză nr. 187 din 05 iunie 2008 pârâta A.N.A.F. – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a dispus suspendarea contestației formulate de societatea reclamantă pentru suma totală de 2.000.968 RON reprezentând TVA în sumă de 247.274 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 80.593 RON, accize în sumă de 1.231.334 RON și majorări de întârziere aferente în sumă de 441.677 RON.

Contestația s-a formulat de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 29 februarie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 29 februarie 2008, emise de D.G.F.P. Olt. Pentru a se pronunța această decizie, pârâta a reținut că prin sesizarea din 19 martie 2008 organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Olt au transmis procesul-verbal din 29 februarie 2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere din aceeași dată, Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate în vederea stabilirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală. S-a dispus că procedura administrativă urmează a fi reluată la încetarea motivului ce a determinat suspendarea în condițiile legii, conform art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., coroborat cu art. 216 alin. (4) din același act normativ. Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere din 29 martie 2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei. A.N.A.F., prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a apreciat că nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, reținându-se că, în speță, se pune problema realității operațiunilor derulate de contestatoare. S-a reținut în considerentele aceleiași decizii că prin adresa din 19 martie 2008 emisă de D.G.F.P.

Olt au fost sesizate organele de cercetare penală, fiind înaintat raportul de inspecție fiscală împreună cu decizia de impunere către Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate. În raport de cele expuse, se apreciază că decizia contestată de reclamantă este legală și temeinică. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei contestare ar avea o înrâurire asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Reclamanta susține că procedura suspendării contestației reglementată de C. proc. fisc., republicat, este facultativă, însă o astfel de măsură poate fi luată atunci când ea este temeinic motivată și justificată, după cum a fost și cazul în speță, de interdependența dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina reclamantei. Curtea Constituțională a statuat că în astfel de cazuri, similare cu cazul de suspendare prevăzut de dispozițiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se acordă întâietate rezolvării penale. Între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor imputabile reprezentanților societății există o strânsă legătură.

Prin urmare, este necesar a se stabili dacă au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu aspectele contestate, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de cercetări penale, așa cum s-a arătat mai sus, care justifică măsura suspendării. Susținerile reclamantei referitoare la inexistența unor cercetări penale în desfășurare care să o privească pe aceasta, în sensul că cercetările nu vizează activitatea societății în sine, ci pe cea a reprezentanților acesteia, vor fi înlăturate ca neîntemeiate, pentru considerentele mai sus expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.L.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 145 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.