ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 mai 2002 la Tribunalul Prahova, completată, reclamantul T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R.E. și primarul orașului Bușteni anularea dispoziției nr. 87/9 aprilie 2002 emisă de primar prin care primei pârâte i s-a restituit în natură imobilul din Bușteni. În contradictoriu cu pârâta R.E. s-a cerut contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate de reclamant, în calitate de chiriaș, asupra imobilului ocupat cu familia din anul 1981. Prin întâmpinare, Primăria Bușteni a solicitat respingerea acțiunii, pentru lipsa calității procesual active a reclamantului, învederând că prin decizia atacată, pârâtei R. i s-a restituit corpul B al imobilului.

Și pârâta R.E. prin întâmpinare, a formulat aceleași apărări, arătând în plus că despăgubirile solicitate de reclamant trebuie plătite de stat. Prin sentința civilă nr. 454/25 septembrie 2002 Tribunalul Prahova a admis excepția ridicată cu privire la anularea dispoziției primarului. În baza art. 165 C. proc. civ. a disjuns capătul de cerere al acțiunii privind contravaloarea îmbunătățirilor solicitate de reclamant, care a dispus să fie judecat în primă instanță la Judecătoria Sinaia. Apelul împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 47/11.3.2003 a Curții de apel Ploiești. În motivarea soluției dale, instanța de apel a reținut că în reglementarea Legii nr. 10/2001, dreptul de a ataca decizia emisă de primar aparține doar persoanei îndreptățite, chiriașul având dreptul însă, potrivit art. 49 din lege, la o despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului.

Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs succesorii în drepturi ai reclamantului. Se susține în esență, prin invocarea art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ.că au calitatea de a ataca decizia atâta timp cât față de îmbunătățirile substanțiale aduse imobilului acesta a devenit practic alt bun în raport cu cel care, odată, a aparținut pârâtei R. Prin întâmpinare, Primăria Bușteni a solicitat respingerea recursului. Pe parcursul procesului, pârâta R.E. a decedat, moștenitorul său înțelegând să continue procesul. Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele care urmează: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Iar conform pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., casarea se poate cere când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat de la 2 mai 2001, astfel încât nu mai putea fi invocat în prezentul litigiu. Recurenții au susținut că decizia Curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, respectiv cu ignorarea unor mijloace de probă administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Nici una dintre aceste critici nu este fondată.

Folosind ca argumente prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, instanța de apel a reținut că în această reglementare specială, drepturile chiriașului sunt apărate prin mai multe dispoziții, el având dreptul la continuarea raporturilor de locațiune, dreptul de a fi despăgubit pentru îmbunătățirile aduse imobilului s.a.m.d. Acest raționament este corect. Însăși natura raporturilor de locațiune – transmiterea dreptului de folosință – determină calitatea chiriașului de terț față de actele de dispoziție cu privire la imobil. Ca atare, corect a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a chiriașului de a ataca actul de dispoziție emis de primar în executarea Legii nr. 10/2001.

Cum dreptul de a fi despăgubit al chiriașului formează obiect al unui alt litigiu, pe rolul instanțelor judecătorești, acesta nu are a se plânge de încălcarea drepturilor de folosință prin decizia atacată. Pentru aceste considerente, recursul declarat urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții T.V. și T.F. împotriva deciziei nr. 47 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurenții – reclamanți la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul R.R.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.