ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2046/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 1999,

reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București, a chemat în judecată pe

pârâta SC I. SA Sibiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, să dispună, în contradictoriu cu aceasta, anularea Hotărârilor Adunării

Generale Extraordinare și Ordinare a Acționarilor din 15 octombrie 1999, care

au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale, referitoare la organizarea

și funcționarea societăților comerciale reglementate prin Legea nr. 31/1990,

republicată.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat, în temeiul art.

132 alin. (1) din legea precitată, ca, odată cu introducerea acțiunii, să fie

suspendată și executarea hotărârilor atacate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la

data de 15 octombrie 1999, la sediul SC I. SA Sibiu s-au desfășurat două

ședințe, una a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor și cealaltă a

Adunării Generale Ordinare și că, în cadrul ședinței A.G.E.A., s-a hotărât

transformarea acțiunilor deținute de F.P.S. la societatea pârâtă, din acțiuni

ordinare, în acțiuni preferențiale, cu dividende prioritar, dar fără drept de

vot.

Cum, la data adoptării acestei măsuri, F.P.S. deținea,

la SC I. SA Sibiu, acțiuni reprezentând 28,984% din capitalul social al

acesteia, rezultă că, în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 92 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990, care statuează că acțiunile cu dividend prioritar,

fără drept de vot, nu pot depăși o pătrime din capitalul social și vor avea

aceeași valoare nominală ca și acțiunile ordinare.

A mai susținut reclamanta că hotărârea A.G.E.A. din

15 octombrie 1999 este contrară legii și sub aspectul că aceasta a fost

adoptată în condițiile în care F.P.S. a lipsit la lucrările Adunării Generale

și, deci, nu au participat acționarii reprezentând ¾ din capitalul

social, astfel cum dispune prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Prin sentința civilă nr. 366/C din 13 martie 2000, Tribunalul

Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantul F.P.S. și a dispus anularea

hotărârilor Adunării Generale Extraordinare și Ordinare a Acționarilor de la SC

I. SA Sibiu din data de 15 octombrie 1999.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

esență, că Adunarea Generală Extraordinară, cât și Adunarea Generală Ordinară a

Acționarilor, care au avut loc la SC I. SA Sibiu, la data de 15 octombrie 1999,

s-au ținut că încălcarea dispozițiilor art. 116 alin. (7) din Legea nr. 31/1990

și ale art. 95 alin. (2) din legea precitată, precum și a prevederilor art. 115

alin. (1) din aceeași lege.

Totodată, prima instanță a mai reținut că, în cauză,

au fost ignorate, cu prilejul desfășurării celor două adunări generale, și

dispozițiile Instrucțiunilor nr. 3/1998, emise de C.N.V.M., privind alegerea

datei de referință pentru convocarea Adunării Generale Ordinare, care trebuia

să fie ulterioară datei publicării anunțurilor publicitare.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta

SC I. SA Sibiu a fost admis prin decizia nr. 549/A din 23 iunie 2000,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, și, ca urmare, hotărârea tribunalului a fost schimbată în tot, în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, Fondul Proprietății de

Stat București.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

reținut, în opoziție cu tribunalul, că transformarea acțiunilor suplimentare

aferente terenului menționat în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, își găsește baza legală în dispozițiile art. 32

2

alin.

(2) din Legea nr. 99/1999 și, ca urmare, că, în mod corect, s-a dispus, prin

hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 15

octombrie 1999 de la SC I. SA Sibiu, transformarea acțiunilor deținute de

F.P.S., din acțiuni ordinare în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar,

dar fără drept de vot, chiar dacă aceste acțiuni depășeau ¼ din

capitalul social.

A mai reținut instanța de apel că Adunarea Generală

Extraordinară a Acționarilor, care a avut loc la 15 octombrie 1999, s-a

desfășurat cu respectarea cerințelor privind convocarea, întrucât a făcut

obiectul unui anunț publicat atât în Monitorul Oficial din 27 septembrie 1999,

cât și în ziarul local T. și că hotărârea a fost luată în prezența unui număr

de acționari care dețineau 90,478% din capitalul social, astfel că, în acest

context, în mod neîntemeiat, reclamanta a solicitat anularea hotărârii, pe

motiv că aceasta ar fi fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București, în prezent,

A.P.A.P.S. București, invocând, ca motive de casare, dispozițiile art. 304 pct.

9, 10 și 11 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că, în structura acționarilor de

la SC I. Sibiu se afla, la data de referință, 22 septembrie 1999, printre alții,

și acționarul F.P.S., care deținea acțiuni reprezentând 28,89% din capitalul social

al pârâtei.

Or, în condițiile în care, la A.G.E.A. din 15 octombrie

1999, au fost prezenți acționarii reprezentând numai 71,1064% din capitalul

social, întrucât F.P.S., care deținea 28,89% din capitalul social, nu a participat

la ședință, rezultă că aceasta nu putea hotărî valabil cu privire la

transformarea acțiunilor ordinare, pe care le deținea F.P.S. la societatea

pârâtă, în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, dar fără drept de vot,

întrucât, potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată,

pentru validitatea hotărârii Adunării Generale Extraordinare, la prima

convocare, era necesară prezența a trei pătrimi din capitalul social, iar

hotărârea trebuia să fie luată cu votul unui număr de acționari care să

reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, prima condiție, esențială,

de altfel, nefiind îndeplinită în speță.

De asemenea, se mai susține că hotărârea A.G.E.A. din

15 octombrie 1999 este contrară legii și sub aspectul că, prin aceasta, s-a

aprobat convertirea automată a acțiunilor suplimentare, raportat la valoarea

terenului, (care aparțineau F.P.S.) în acțiuni preferențiale, cu dividend

prioritar, dar fără drept de vot, fără a se ține cont de opinia F.P.S. și în

condițiile în care această convertire era limitată, potrivit art. 95 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, republicată, la ¾ din capitalul social, cotă

depășită în speță.

În sfârșit, se mai susține că hotărârile adoptate, la

15 octombrie 1999, ar fi contrare legii și sub aspectul că, în speță, au fost

încălcate Instrucțiunile nr. 3/1998, emise de C.N.V.M., precum și a ordinelor

emise în baza acestora, care impuneau cu data de referință prevăzută la art. 122

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv, structura acționariatului,

să fie ulterioară datei publicării în presă a convocării Adunării Generale.

În consecință, reclamantul solicită admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

instanța competentă.

Recursul reclamantului F.P.S. (devenit A.P.A.P.S.

București) nu este fondat.

Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

republicată, hotărârile Adunării Generale, contrare legii sau actului

constitutiv, pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data

publicării în Monitorul Oficial al României, de către oricare dintre acționarii

care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut

să se însereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

În speță, din actele dosarului de la fond, rezultă că,

la data de 22 septembrie 1999, deci, anterior datei de 15 octombrie 1999, când

au avut loc cele două adunări generale, care ar fi adoptat, în opinia reclamantului,

hotărâri contrare legii și care au vizat modificarea actului constitutiv,

F.P.S. nu mai figura ca acționar în registrul consolidat al SC I. SA Sibiu,

întrucât vânduse acțiunile suplimentare (emise corespunzător valorii terenului

pentru care pârâtei i s-a atestat dreptul de proprietate) unor persoane fizice

(M.B.G. și C.D.).

Ca atare, cum, la data de referință 29 septembrie

1999, F.P.S. nu mai deținea nici o acțiune la SC I. SA Sibiu, rezultă că acesta

nu mai avea nici drept de vot și, ca urmare, că, fără nici o bază legală, a

solicitat, prin acțiune, anularea hotărârilor adoptate la data de 15 octombrie

1999, de A.G.E. și A.G.O. de la SC I. SA Sibiu, ca fiind contrare legii,

întrucât, chiar așa fiind, deși probele dosarului infirmă o asemenea constatare,

reclamantul nemaifiind acționar, înseamnă, implicit, față de conținutul

textului legal precitat, că acesta nu mai putea să exercite calea de atac a

acțiunii în anulare împotriva hotărârilor menționate.

În consecință, cum acțiunea în anulare a fost

introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, se constată că, în mod

discutabil, deși soluția de respingere a acțiunii este corectă pe fond,

instanța de apel a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, aspectele de fond

ale litigiului, iar în loc să rețină, în fundamentarea soluției, excepția la

care s-a făcut referire mai sus, adică a lipsei calității procesuale active a

reclamantei.

Cu această substituire de motivare, decizia instanței

de apel este temeinică și legală, motiv pentru care recursul reclamantei

A.P.A.P.S. București urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului București, împotriva deciziei nr. 549/A din 23 iunie 2000 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 aprilie

2003.