ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2046/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 1999, reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București, a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Sibiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în contradictoriu cu aceasta, anularea Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare și Ordinare a Acționarilor din 15 octombrie 1999, care au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale, referitoare la organizarea și funcționarea societăților comerciale reglementate prin Legea nr. 31/1990, republicată. De asemenea, reclamanta a mai solicitat, în temeiul art. 132 alin. (1) din legea precitată, ca, odată cu introducerea acțiunii, să fie suspendată și executarea hotărârilor atacate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 15 octombrie 1999, la sediul SC I. SA Sibiu s-au desfășurat două ședințe, una a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor și cealaltă a Adunării Generale Ordinare și că, în cadrul ședinței A.G.E.A., s-a hotărât transformarea acțiunilor deținute de F.P.S. la societatea pârâtă, din acțiuni ordinare, în acțiuni preferențiale, cu dividende prioritar, dar fără drept de vot. Cum, la data adoptării acestei măsuri, F.P.S. deținea, la SC I. SA Sibiu, acțiuni reprezentând 28,984% din capitalul social al acesteia, rezultă că, în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 92 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care statuează că acțiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăși o pătrime din capitalul social și vor avea aceeași valoare nominală ca și acțiunile ordinare.

A mai susținut reclamanta că hotărârea A.G.E.A. din 15 octombrie 1999 este contrară legii și sub aspectul că aceasta a fost adoptată în condițiile în care F.P.S. a lipsit la lucrările Adunării Generale și, deci, nu au participat acționarii reprezentând ¾ din capitalul social, astfel cum dispune prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată. Prin sentința civilă nr. 366/C din 13 martie 2000, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantul F.P.S.

și a dispus anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare și Ordinare a Acționarilor de la SC I. SA Sibiu din data de 15 octombrie 1999. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că Adunarea Generală Extraordinară, cât și Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, care au avut loc la SC I. SA Sibiu, la data de 15 octombrie 1999, s-au ținut că încălcarea dispozițiilor art. 116 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 95 alin. (2) din legea precitată, precum și a prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeași lege. Totodată, prima instanță a mai reținut că, în cauză, au fost ignorate, cu prilejul desfășurării celor două adunări generale, și dispozițiile Instrucțiunilor nr. 3/1998, emise de C.N.V.M., privind alegerea datei de referință pentru convocarea Adunării Generale Ordinare, care trebuia să fie ulterioară datei publicării anunțurilor publicitare.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC I. SA Sibiu a fost admis prin decizia nr. 549/A din 23 iunie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, și, ca urmare, hotărârea tribunalului a fost schimbată în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în opoziție cu tribunalul, că transformarea acțiunilor suplimentare aferente terenului menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, își găsește baza legală în dispozițiile art. 32 2 alin. (2) din Legea nr. 99/1999 și, ca urmare, că, în mod corect, s-a dispus, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 15 octombrie 1999 de la SC I. SA Sibiu, transformarea acțiunilor deținute de F.P.S., din acțiuni ordinare în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, dar fără drept de vot, chiar dacă aceste acțiuni depășeau ¼ din capitalul social.

A mai reținut instanța de apel că Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, care a avut loc la 15 octombrie 1999, s-a desfășurat cu respectarea cerințelor privind convocarea, întrucât a făcut obiectul unui anunț publicat atât în Monitorul Oficial din 27 septembrie 1999, cât și în ziarul local T. și că hotărârea a fost luată în prezența unui număr de acționari care dețineau 90,478% din capitalul social, astfel că, în acest context, în mod neîntemeiat, reclamanta a solicitat anularea hotărârii, pe motiv că aceasta ar fi fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București, în prezent, A.P.A.P.S.

București, invocând, ca motive de casare, dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ. Se susține, în esență, că, în structura acționarilor de la SC I. Sibiu se afla, la data de referință, 22 septembrie 1999, printre alții, și acționarul F.P.S., care deținea acțiuni reprezentând 28,89% din capitalul social al pârâtei. Or, în condițiile în care, la A.G.E.A. din 15 octombrie 1999, au fost prezenți acționarii reprezentând numai 71,1064% din capitalul social, întrucât F.P.S., care deținea 28,89% din capitalul social, nu a participat la ședință, rezultă că aceasta nu putea hotărî valabil cu privire la transformarea acțiunilor ordinare, pe care le deținea F.P.S.

la societatea pârâtă, în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, dar fără drept de vot, întrucât, potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru validitatea hotărârii Adunării Generale Extraordinare, la prima convocare, era necesară prezența a trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârea trebuia să fie luată cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, prima condiție, esențială, de altfel, nefiind îndeplinită în speță. De asemenea, se mai susține că hotărârea A.G.E.A. din 15 octombrie 1999 este contrară legii și sub aspectul că, prin aceasta, s-a aprobat convertirea automată a acțiunilor suplimentare, raportat la valoarea terenului, (care aparțineau F.P.S.) în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, dar fără drept de vot, fără a se ține cont de opinia F.P.S.

și în condițiile în care această convertire era limitată, potrivit art. 95 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, la ¾ din capitalul social, cotă depășită în speță. În sfârșit, se mai susține că hotărârile adoptate, la 15 octombrie 1999, ar fi contrare legii și sub aspectul că, în speță, au fost încălcate Instrucțiunile nr. 3/1998, emise de C.N.V.M., precum și a ordinelor emise în baza acestora, care impuneau cu data de referință prevăzută la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv, structura acționariatului, să fie ulterioară datei publicării în presă a convocării Adunării Generale. În consecință, reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța competentă.

Recursul reclamantului F.P.S. (devenit A.P.A.P.S. București) nu este fondat. Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile Adunării Generale, contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, de către oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se însereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. În speță, din actele dosarului de la fond, rezultă că, la data de 22 septembrie 1999, deci, anterior datei de 15 octombrie 1999, când au avut loc cele două adunări generale, care ar fi adoptat, în opinia reclamantului, hotărâri contrare legii și care au vizat modificarea actului constitutiv, F.P.S.

nu mai figura ca acționar în registrul consolidat al SC I. SA Sibiu, întrucât vânduse acțiunile suplimentare (emise corespunzător valorii terenului pentru care pârâtei i s-a atestat dreptul de proprietate) unor persoane fizice (M.B.G. și C.D.). Ca atare, cum, la data de referință 29 septembrie 1999, F.P.S. nu mai deținea nici o acțiune la SC I. SA Sibiu, rezultă că acesta nu mai avea nici drept de vot și, ca urmare, că, fără nici o bază legală, a solicitat, prin acțiune, anularea hotărârilor adoptate la data de 15 octombrie 1999, de A.G.E. și A.G.O. de la SC I. SA Sibiu, ca fiind contrare legii, întrucât, chiar așa fiind, deși probele dosarului infirmă o asemenea constatare, reclamantul nemaifiind acționar, înseamnă, implicit, față de conținutul textului legal precitat, că acesta nu mai putea să exercite calea de atac a acțiunii în anulare împotriva hotărârilor menționate.

În consecință, cum acțiunea în anulare a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, se constată că, în mod discutabil, deși soluția de respingere a acțiunii este corectă pe fond, instanța de apel a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, aspectele de fond ale litigiului, iar în loc să rețină, în fundamentarea soluției, excepția la care s-a făcut referire mai sus, adică a lipsei calității procesuale active a reclamantei. Cu această substituire de motivare, decizia instanței de apel este temeinică și legală, motiv pentru care recursul reclamantei A.P.A.P.S. București urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 549/A din 23 iunie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2003.