ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2416/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții SC G.A. SRL Bacău și

B.A. au chemat în judecată pe pârâtul G.C., solicitând excluderea acestuia din

societate și obligarea la cheltuieli de judecată.

Printr-o cerere reconvențională,

pârâtul a solicitat să se constate aportul său exclusiv la dobândirea spațiului

comercial și a mijloacelor fixe, nulitatea absolută a actului de învestire cu

drepturi depline a asociatului și excluderea acestuia din societate.

Prin sentința civilă nr. 294 din 23

martie 2001, Tribunalul Bacău a respins acțiunea reclamantei SC G.A. SRL, a admis

cererea reclamantului B.A., a dispus excluderea pârâtului din societate și a

respins cererea reconvențională.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că adunările generale, care au stabilit desemnarea administratorului și

majorarea capitalului social, urmare a modificării legislative, s-au desfășurat

fără prezența asociatului străin, care, deși convocat, nu a participat,

manifestându-și dorința de a se retrage, încă din anul 1998. Totodată, sumele

trimise de asociatul străin au fost plătite reclamantului B.A., nu virate în

contul societății, ca aport la capitalul social, așa încât acțiunea

reconvențională, în constatare, tinde la realizarea dreptului ce nu a fost

exercitat în timp util. De altfel, actele întocmite de asociatul român nu au

încălcat dispozițiile imperative ale legii, iar dovada că acesta folosește în

interes personal bunurile societății nu a fost făcută.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 613 din 25 octombrie 2001, a admis cererea apelantului pârât, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantului B.A.,

și a menținut restul dispozițiilor instanței de fond.

Instanța de apel a convenit că

măsura excluderii apare ca o sancțiune aplicată asociatului care nu-și

îndeplinește obligațiile sau săvârșește fapte potrivnice intereselor

societății. Reaua-credință a asociatului la majorarea capitalului social, nu

poate fi reținută în raport cu un cuantum modic al sumelor ce trebuiau virate

și sumele plătite asociatului român.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanții au declarat recurs, la data de 3 ianuarie 2002,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, greșita

aplicare a dispozițiilor art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990 a condus la

soluția nelegală pronunțată de curtea de apel, după cum comportamentul

asociatului străin a condus la acționarea societății în instanță de către

C.C.I. Bacău pentru dizolvarea acesteia.

Pe de altă parte, motivarea

contradictorie a instanței de apel, cu privire la sumele de bani trimise de

asociatul străin, atrage netemeinicia hotărârii judecătorești atacate.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru motivele ce se vor expune:

Dispozițiile art. 217 din Legea nr.

31/1990 reglementează situațiile în care sancțiunea aplicată asociatului, ce

nu-și îndeplinește obligațiile asumate ori săvârșește fapte contrare

intereselor societății, este excluderea.

Necesitatea protejării societății

comerciale și apărării intereselor celorlalți asociați este rațiunea pentru

care măsura excluderii asociatului se impune uneori, chiar dacă el nu este

culpabil.

Asociatul care, pus în întârziere,

nu aduce aportul la care s-a obligat, poate fi exclus din societate, la cererea

oricărui asociat sau a societății (art. 218 din Legea nr. 31/1990). Indiferent

de valoarea aportului la care au convenit asociații, aceasta este o condiție

care dă dreptul de participare la activitatea socială. De aceea, este lipsit de

importanță dacă aportul asociaților este modic sau nu, iar legea a stabilit

sancțiunea excluderii în cazul în care capitalul subscris nu a fost vărsat.

Printr-o interpretare care depășește

scopul pentru care legea a fost edictată, instanța de apel a ajuns la concluzia

greșită a inaplicării normelor de drept, în raport cu valoarea minimă a

obligației de îndeplinit.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul SC G.A. SRL și al asociatului

B.A., va modifica decizia nr. 613 din 25 octombrie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, și va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr.

294 din 23 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În considerarea culpei procesuale a

intimatului pârât și a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga partea

căzută în pretenții, la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

reclamanții SC G.A. SRL Bacău și B.A. împotriva deciziei nr. 613 din 25

octombrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios

administrativ, pe care o modifică și respinge apelul pârâtului C.G. împotriva

sentinței nr. 294 din 23 martie 2001 a Tribunalului Bacău.

Obligă intimatul pârât la 5.153.000

lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 aprilie 2003.