ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 51 din 29 octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Neamț a admis contestația formulată de C.P. și a anulat decizia de imputare nr. 378 din 11 iulie 2002 emisă de Direcția Silvică Neamț, pentru suma de 18.207.221 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, colegiul jurisdicțional a constatat că decizia de imputare a fost emisă tardiv, reținând că existența prejudiciului a fost cunoscută conducerii unității, din decembrie 2000 și respectiv, din decembrie 2001, când i-au fost comunicate procesele-verbale nr. 10605 din 25 decembrie 2000 și nr. 10250 din 27 decembrie 2001, iar actul de imputare a fost întocmit la 11 iulie 2002, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 C. muncii.

Recursul jurisdicțional declarat împotriva acestei sentințe de Direcția Silvică Neamț a fost respins prin decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi. Împotriva deciziei nr. 15 din 17 ianuarie 2003 și în baza art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Neamț, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că instanțele Curții de Conturi nu au avut în vedere starea de fapt dovedită cu înscrisurile de la dosar și potrivit cărora, intimatul se face vinovat de producerea prejudiciului, în sumă de 18.207.221, întrucât din luna septembrie 2000, a cunoscut lipsa cantității de 462 mc masă lemnoasă la Ocolul Silvic Roznov și în baza atribuțiilor de serviciu, nu a întreprins nici o acțiune de verificare, de raportare a situației și de stabilire a vinovaților.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: În hotărârile pronunțate de instanțele Curții de Conturi s-a constatat corect că decizia de imputare nr. 378 din 11 iulie 2002 a fost emisă cu depășirea termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 108 C. muncii, termen care se calculează de la data la care persoana îndreptățită să emită decizia de imputare, a luat cunoștință de producerea pagubei. În prezentul recurs, ca de altfel și în recursul jurisdicțional, nu s-a contestat că de la data de 29 decembrie 2000, conducerea Direcției Silvice Neamț a cunoscut existența pagubei, constatată în procesul-verbal nr. 10605 din 25 decembrie 2000, aprobat de directorul și de directorul economic al direcției respective.

În consecință, decizia de imputare a fost corect anulată și hotărârile pronunțate în acest sens sunt legale și temeinice. Recurenta nu a criticat soluția de anulare a deciziei de imputare, ca tardivă, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat, fără a se mai impune examinarea susținerilor din recurs, care se referă exclusiv la fondul cauzei, deși acesta nu a făcut obiectul judecății la instanțele Curții de Conturi, urmare a constatării că actul de imputare a fost întocmit după împlinirea termenului legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Neamț, împotriva deciziei nr. 15 din 17 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.