ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2976/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 10 din 25 ianuarie

2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Dâmbovița a

admis în parte contestația formulată de contestatorul E.G., împotriva deciziei

de imputare nr. 263 din 15 mai 2000 emisă de intimata Direcția Silvică

Târgoviște și a redus suma imputată contestatorului de la 59.567.176 lei la

50.129.857 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

Colegiul jurisdicțional a constatat pe baza probelor administrate că sunt

îndeplinite condițiile răspunderii materiale a contestatorului care, în

calitate de pădurar la Ocolul Silvic Moreni, nu și-a îndeplinit obligațiile de

serviciu, încălcând prevederile art. 12 lit. c) și e) din Regulamentul de pază

aprobat prin Ordinul nr. 15/1998 al Ministerului Silviculturii și a cauzat o pagubă

în valoare de 50.129.857 lei, reprezentând material lemnos nejustificat.

Diminuarea prejudiciului s-a dispus prin considerarea și scăderea din gestiune

a sumei de 9.437.319 lei, reprezentând riscul normal al serviciului.

Recursul jurisdicțional declarat

împotriva acestei sentințe de contestatorul E.G. a fost respins prin decizia

nr. 183 din 23 aprilie 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de

Conturi.

Instanța de recurs jurisdicțional a

înlăturat apărările formulate de contestator, reținând că a fost dovedită fapta

ilicită a acestuia care, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a produs

prejudiciul constatat prin Nota înregistrată sub nr. 3852 din 27 aprilie 2000

la direcția intimată. Susținerile contestatorului privind faptele culpabile ale

intimatei au fost apreciate ca neîntemeiate, cu motivarea că, la data de 5

februarie 2000, la nivelul Ocolului Silvic Moreni au fost luate măsurile

necesare pentru asigurarea pazei și încredințarea cantonului silvic pădurarilor

cu responsabilități în parcelele vecine, precum și faptul că, la momentul

predării gestiunii către ceilalți pădurari, s-a constatat paguba pentru care

s-a întocmit decizia de imputare.

Împotriva deciziei nr. 183 din 23

aprilie 2002 și în baza art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, a

declarat recurs contestatorul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare la Colegiul jurisdicțional.

Recurentul a susținut că instanțele

Curții de Conturi au avut în vedere o situație de fapt neconformă probelor

administrate și din care rezulta că a fost internat într-o clinică de

specialitate la 31 ianuarie 2000, că la data de 5 februarie 2000 Ocolul Silvic

Moreni nu a predat cantonul pădurarilor cu responsabilități în parcelele vecine

și că, în realitate, până la data de 30 martie 2000, cantonul nr. 4 Ciocoiești

nu a fost în paza juridică a nici unui pădurar. Fără a contesta existența unei

pagube evaluate la 50.129.857 lei, recurentul a arătat că aceasta s-a produs în

perioada 5 februarie 2000 – 31 martie 2000 și este consecința activității

culpabile a organelor de conducere din Ocolul Silvic Moreni care, contrar

prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 15/1988 al Ministrului

Silviculturii, nu au predat cantonul pădurarilor cu responsabilități din

parcelele vecine.

Hotărârea instanței de recurs

jurisdicțional a fost, de asemenea, criticată pentru omisiunea de a se pronunța

asupra unor dovezi care erau hotărâtoare în judecarea pricinii. În acest sens,

recurentul a arătat că în nota de constatare nr. 690 din 31 martie 2000 s-a

recunoscut de către tehnicianul P.N. că în cantonul nr. 4 Ciocoiești au existat

mai multe contravenții, dar nu s-a solicitat depunerea proceselor-verbale și a

condicii de serviciu, conform art. 12 lit. d) din Regulamentul pentru paza

fondului forestier.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru

următoarele considerente:

Prin decizia de imputare nr. 263 din

15 mai 2000 emisă de Direcția Silvică Târgoviște, recurentul a fost obligat să

plătească suma de 59.567.176 lei pentru prejudiciul produs în anul 1999,

reprezentând contravaloarea unui număr de 1.457 cioate nejustificate – 35.162.537

lei și contravaloarea lipsurilor de masă lemnoasă din 4 partizi gestionate de

recurent – 22.672.110 lei.

Actul de imputare s-a întocmit pe

baza proceselor-verbale nr. 3.849 și nr. 3.851 din 27 aprilie 2000 încheiate de

P.N., în calitate de tehnician de pază și protecție la Ocolul Silvic Moreni.

Instanțele Curții de Conturi au

menținut decizia de imputare pentru suma de 50.129.857 lei, reținând că în

limita acestei sume sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

angajarea răspunderii materiale a recurentului, în calitatea sa de pădurar la

cantonul silvic nr. 4 Ciocoiești, județul Dâmbovița.

Hotărârile pronunțate în acest sens

de instanțele Curții de Conturi sunt nelegale și netemeinice, urmând a fi

casate, întrucât nu au fost analizate toate apărările formulate de părți,

probele administrate și dispozițiile legale avute în vedere la întocmirea

deciziei de imputare.

Astfel, față de prevederile art. 108

alin. (1) C. muncii și art. 22 din Regulamentul pentru paza fondului forestier,

aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al Ministerului Silviculturii, se constată că

în cauză nu s-a stabilit cu certitudine dacă în patrimoniul intimatei s-a

produs o pagubă datorată neîndeplinirii de către recurent a atribuțiilor de

serviciu, data la care s-a produs prejudiciul, data la care a fost constatat și

în ce cuantum, precum și modul în care s-a determinat suma imputată.

Decizia de imputare a fost emisă

pentru suma de 59.567.176 lei, sumă care nu corespunde valorii însumate a celor

două pagube reținute de intimată: 35.162.537 lei, contravaloarea unui număr de

1.457. cioate și respectiv, 22.672.110 lei, contravaloarea lipsurilor de masă

lemnoasă.

Instanța de recurs jurisdicțional a

înlăturat această neconcordanță, apreciind fără temei că este rezultatul unei

erori materiale, fără a observa că suma de 59.567.176 lei a fost precizată și

constatată ca valoare a pagubei în notele scrise depuse de intimată la 18

septembrie 2001, în cel de-al doilea raport de expertiză și în hotărârea

Colegiului jurisdicțional Dâmbovița.

Hotărârile pronunțate de instanțele

Curții de Conturi au constatat existența pagubei efective pe baza înscrisurilor

depuse de intimată și a concluziilor celui de-al doilea raport de expertiză

efectuat în cauză, dar nu cuprind considerentele de fapt și de drept pentru

care au fost înlăturate apărările contestatorului și concluziile primului

raport de expertiză.

Astfel, în primul raport de

expertiză, după verificarea efectuată pe teren, s-a reținut că nu există

prejudiciul în sumă de 22.690.110 lei, calculat pentru nerealizarea masei

lemnoase, întrucât această sumă a fost justificată prin conținutul actelor de

punere în valoare; de asemenea, s-a reținut că prejudiciul real pentru un număr

de 325 cioate nejustificate este de numai 2.925.462 lei, în răspunderea

solidară a contestatorului și a conducerii Ocolului Silvic Moreni, care nu a

predat cantonul nr. 4 Ciocoiești în paza pădurarilor din cantoanele învecinate

în perioada 31 ianuarie – 20 martie 2000.

Toate aceste concluzii nu au fost

avute în vedere de instanțele Curții de Conturi, care și-au însușit și au

motivat soluțiile pronunțate numai pe cel de-al doilea raport de expertiză.

Instanțele Curții de Conturi nu au procedat la verificarea concluziilor din cel

de-al doilea raport de expertiză, deși acesta s-a efectuat numai pe baza

înscrisurilor prezentate de intimată și nu s-a explicat dacă, în lipsa

stocurilor de masă lemnoasă, au fost avute în vedere documentele din evidența

contabilă a ocolului silvic și actele de punere în valoare a materialului

lemnos. De asemenea, în cea de-a doua expertiză, nu s-a motivat concluzia

privind prejudiciul pentru suma de 36.875.066 lei, contravaloarea cioatelor

nejustificate, deși această sumă este superioară celei din decizia de imputare,

nu s-a stabilit vechimea cioatelor nejustificate pentru a se verifica dacă

paguba efectivă s-a produs în anul 1999, cum s-a menționat în actul de

imputare; referitor la cuantumul prejudiciului, se constată că nu există un

calcul al sumei imputate și nu se poate stabili valoarea avută în vedere la

data emiterii deciziei de imputare, dacă a fost scăzut un prejudiciu de

exploatare (arbori rupți accidental cu ocazia exploatării unei partizi) și în

ce sumă.

Instanțele Curții de Conturi nu au

reținut că și, potrivit celei de-a doua expertize, prejudiciul constatat la 29

ianuarie 2000 a fost de numai 1.712.529 lei, singura sumă pentru care în

procesul-verbal nr. 3849 din 27 aprilie 2000 s-a propus emiterea deciziei de

imputare și pentru care s-a primit la 10 mai 2000 avizul Oficiului juridic al

direcției intimate.

Față de contradicțiile existente

între concluziile celor două expertize, instanțele Curții de Conturi nu au

dispus efectuarea unui alt raport de expertiză sau depunerea altor înscrisuri

relevante pentru stabilirea corectă a situației de fapt, cum sunt actele de

control întocmite la cantonul gestionat de recurent în anul 1999, când s-a

reținut a fi fost produsă paguba, procesele-verbale de inventariere a masei

lemnoase, procesele-verbale de contravenții pentru cantonul respectiv,

originalul declarației dată la 29 ianuarie 2000 de A.I., pentru a se verifica

dacă a fost sancționat pentru tăierea ilegală de arbori.

Administrarea de noi probe era

necesară și pentru verificarea apărărilor contestatorului privind compunerea

nelegală a comisiei care a efectuat inspecția de fond pentru predarea

cantonului și data efectivă la care a avut loc predarea-primirea acestui

canton. Instanțele Curții de Conturi nu s-au pronunțat motivat asupra acestor

apărări și nu s-a stabilit dacă au fost respectate de către intimată

dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. final din Regulamentul pentru

paza fondului forestier, potrivit cărora inspecția de fond pentru

predarea-primirea cantonului silvic se efectuează de către șeful ocolului

silvic sau împuternicitul său, cu participarea obligatorie a șefului de

district, iar în situații deosebite, cum este cazul internării contestatorului

în spital, predarea-primirea cantonului începe în maximum 24 ore de la data la

care se impune acest lucru.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite recursul declarat de contestatorul E.G., va casa atât decizia nr. 183

din 23 aprilie 2002, cât și sentința nr. 10 din 25 ianuarie 2002 și se va

trimite cauza spre rejudecare la Colegiul jurisdicțional Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de E.G.

împotriva deciziei nr. 183 din 23 aprilie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizi atacată și sentința

nr. 10 din 25 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicțional Dâmbovița și trimite

cauza spre rejudecare la același colegiu.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.