ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița  împotriva

deciziei nr.414 din 21 septembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția

jurisdicțională.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta Direcția Silvică Dâmbovița reprezentată

de consilierul juridic C.G. și intimata M.L., lipsind intimații V.D. și Curtea

de Conturi a României.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, Curtea, din oficiu, a formulat excepția

necompetenței materiale a Curții de Conturi în soluționarea cauzei, față de

obiectul pricinii, calitatea părților și dispozițiile legale incidente și a acordat

cuvântul părților prezente cu privire la aceasta.

Reprezentanta

recurentei a solicitat respingerea excepției, apreciind că instanțele Curții de

Conturi aveau competență în cauză și a susținut recursul  astfel cum a fost

formulat.

Intimata

prezentă a cerut, de asemenea, să fie respinsă, ca nefondată excepția invocată.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.L.

și V.D. au formulat contestații împotriva deciziilor de imputare nr.568 și 569

din 8 septembrie 2000, prin care directorul Direcției Silvice Târgoviște le-a

imputat sumele de 18.267.155 lei și respectiv, 30.058.652 lei, reprezentând

contravaloarea materialului lemnos lipsă din gestiunea depozitului Pietroșița

în anul 1998.

După

conexarea celor două contestații în cadrul dosarului nr.68/2000, Colegiul

jurisdicțional Dâmbovița al Curții de Conturi, investit ca urmare a declinării

de competență dispusă de Judecătoria Târgoviște, prin sentința nr.29 din 27

aprilie 2001, a admis ambele contestații și a anulat deciziile de imputare ca

tardiv emise.

Curtea

de Conturi a României, Secția Jurisdicțională prin decizia nr.414 din 21

septembrie 2001 a respins recursul jurisdicțional declarat în cauză de către

Direcția Silvică Dămbovița.

Împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs aceeași direcție silvică.

Recurenta

a cerut casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Colegiul

jurisdicțional Dâmbovița al Curții de Conturi în vederea soluționării ei în

fond.

Recursul

este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru

argumentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel

cum deja s-a arătat, obiectul contestațiilor formulate de M.L. și V.D. angajați

ai Direcției Silvice Târgoviște, îl constituie deciziile de imputare nr.568 și

569 din 8 septembrie 2000, emise în sarcina lor de către conducătorul unității

pentru recuperarea contravalorii unor cantități de material lemnos lipsă în

gestiunea depozitului Pietroșița.

Angajarea

răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de

organul de control  propriu, consemnate în procesul-verbal nr.8862 din 8

septembrie 2000.

În

cuprinsul deciziilor de imputare au fost menționate prevederile art.102 din

Codul muncii; art.13 și urm. din Legea nr.22/1969, ș.a.

Rezultă

așadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul Direcției Silvice

Târgoviște nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de către

organele Curții de Conturi, în condițiile art.18 din Legea nr.94/1992,

modificată.

În

consecință, greșit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița este

competent să judece, în primă instanță, contestațiile, conform art.41 din

aceeași lege.

La

rândul său, Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile

legale privitoare la competența materială atunci când prin decizia recurată s-a

pronunțat asupra recursului și a menținut sentința nr.29 din 27 aprilie 2001.

Ținând

seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune

casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu

trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul

Dâmbovița, Secția conflicte de muncă.

Văzând

și prevedere art.2 lit.b și art.313 din Codul de procedură civilă, cu referire

la art.70, 73 și următoarele din Legea nr.168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița  împotriva deciziei nr.414 din

21 septembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.

Casează

decizia atacată și sentința nr.29 din 27 aprilie 2001 a Colegiului

Jurisdicțional Dâmbovița și trimite cauza spre competentă soluționare

Tribunalului Dâmbovița – Secția conflicte de muncă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.