Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2003
casat

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2003

HOTĂRÂRE
04.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița împotriva deciziei nr.414 din 21 septembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-au prezentat recurenta Direcția Silvică Dâmbovița reprezentată de consilierul juridic C.G. și intimata M.L., lipsind intimații V.D. și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, Curtea, din oficiu, a formulat excepția necompetenței materiale a Curții de Conturi în soluționarea cauzei, față de obiectul pricinii, calitatea părților și dispozițiile legale incidente și a acordat cuvântul părților prezente cu privire la aceasta. Reprezentanta recurentei a solicitat respingerea excepției, apreciind că instanțele Curții de Conturi aveau competență în cauză și a susținut recursul astfel cum a fost formulat.

Intimata prezentă a cerut, de asemenea, să fie respinsă, ca nefondată excepția invocată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.L. și V.D. au formulat contestații împotriva deciziilor de imputare nr.568 și 569 din 8 septembrie 2000, prin care directorul Direcției Silvice Târgoviște le-a imputat sumele de 18.267.155 lei și respectiv, 30.058.652 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos lipsă din gestiunea depozitului Pietroșița în anul 1998. După conexarea celor două contestații în cadrul dosarului nr.68/2000, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița al Curții de Conturi, investit ca urmare a declinării de competență dispusă de Judecătoria Târgoviște, prin sentința nr.29 din 27 aprilie 2001, a admis ambele contestații și a anulat deciziile de imputare ca tardiv emise.

Curtea de Conturi a României, Secția Jurisdicțională prin decizia nr.414 din 21 septembrie 2001 a respins recursul jurisdicțional declarat în cauză de către Direcția Silvică Dămbovița. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs aceeași direcție silvică. Recurenta a cerut casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Colegiul jurisdicțional Dâmbovița al Curții de Conturi în vederea soluționării ei în fond. Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele care vor fi expuse în continuare. Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestațiilor formulate de M.L. și V.D. angajați ai Direcției Silvice Târgoviște, îl constituie deciziile de imputare nr.568 și 569 din 8 septembrie 2000, emise în sarcina lor de către conducătorul unității pentru recuperarea contravalorii unor cantități de material lemnos lipsă în gestiunea depozitului Pietroșița.

Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organul de control propriu, consemnate în procesul-verbal nr.8862 din 8 septembrie 2000. În cuprinsul deciziilor de imputare au fost menționate prevederile art.102 din Codul muncii; art.13 și urm. din Legea nr.22/1969, ș.a. Rezultă așadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul Direcției Silvice Târgoviște nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de către organele Curții de Conturi, în condițiile art.18 din Legea nr.94/1992, modificată. În consecință, greșit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița este competent să judece, în primă instanță, contestațiile, conform art.41 din aceeași lege.

La rândul său, Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului și a menținut sentința nr.29 din 27 aprilie 2001. Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul Dâmbovița, Secția conflicte de muncă. Văzând și prevedere art.2 lit.b și art.313 din Codul de procedură civilă, cu referire la art.70, 73 și următoarele din Legea nr.168/1999.

DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița împotriva deciziei nr.414 din 21 septembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr.29 din 27 aprilie 2001 a Colegiului Jurisdicțional Dâmbovița și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița – Secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 853/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13 din 6 februarie 2002, a Colegiului jurisdicțional Dâmbovița, a fost admisă în parte, contestația formulată de Ș.P., împotriva decizie
ÎCCJ 2003-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 852/2003
21 februarie 2000 emisă de aceeași direcție, decizie anulată ca nelegală și netemeinică. Prin decizia nr.199/2002 a Curții de Conturi-Secția jurisdicțională, a fost respins, ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică
ÎCCJ 2003-10-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 74 din 12 iunie 2002, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița a respins contestația formulată de R.T. împotriva deciziei de imputare nr. 213
ÎCCJ 2003-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2976/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 10 din 25 ianuarie 2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Dâmbovița a admis în parte contestația formulată de c
ÎCCJ 2003-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2003
inclus și T.V.A. De asemenea, sentința a fost criticată privitor la modul de acordare a cheltuielilor de judecată, care trebuiau acordate în procent de 94% din sumele pe care le-a cheltuit cu expertiza și onorariu de avocat. Prin recursul j
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă