ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 852/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 852/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița împotriva
deciziei nr.199 din 10 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurenta Direcția Silvică Dâmbovița
reprezentată de consilierul juridic C.G. și intimatul Ș.P., lipsind intimata
Curtea de Conturi a României.
Procedura
completă.
S-a
prezentat referatul cauzei, arătându-se că recurenta a depus la dosar dovada
achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate iar intimatul Ș.P.
a atașat întâmpinare care a fost comunicată recurentei.
Din
oficiu, Curtea apus în discuția părților prezente competența instanțelor
Curții de Conturi în soluționarea cauzei.
Recurenta,
prin reprezentant, a apreciat că acestea aveau o asemenea competență
materială și a susținut recursul formulat.
Intimatul-prezent
a lăsat la aprecierea instanței soluționarea problemelor de competență și a
cerut să fie respins recursul ca nefondat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.13 din 6 februarie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Dâmbovița a
fost admisă în parte contestația formulată de Stefan Pol împotriva
deciziei de imputare nr.678/ 2 august 1999 emisă de Direcția Silvică
Târgoviște. Decizia de imputare a fost anulată în parte și s-a menținut
pentru suma de 3.653.410 lei. De asemenea a fost admisă contestația numitului
Ș.P. formulată împotriva deciziei de imputare nr.107/21 februarie 2000 emisă de
aceeași direcție, decizie anulată ca nelegală și netemeinică.
Prin
decizia nr.199/2002 a Curții de Conturi-Secția jurisdicțională, a fost
respins, ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică
Dâmbovița împotriva sentinței nr.13/2002 a Colegiului jurisdicțional
Dâmbovița.
Impotriva
acestei decizii a declarat recurs în termen Direcția Silvică Dâmbovița
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie conform motivelor depuse în
scris la filele 2-3 din dosar, motive care se referă la fondul pricinii.
Recursul
va fi admis însă în temeiul dispozițiilor art.304 pct.3 din Codul de
procedură civilă, pus în discuția părților conform dispozițiilor art.306
alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea
constată că deciziile de imputare atacate de către pădurarul Ș.P. au fost
emise de recurentă ca urmare a unor controale efectuate de organele de
control ale Direcției Silvice Târgoviște.
Având
în vedere această situație de fapt, se apreciază că nu sunt incidente în
cauză dispozițiile art. 41 din Legea nr.92/1994 modificată întrucât
deciziile de imputare nu au fost emise în urma controlului efectuat de
organele Curții de Conturi, astfel cum impun dispozițiile art 17 și art18
din Legea nr.92/1994.
Numai
în măsura în care deciziile de imputare ar fi fost urmarea controlului
efectuat de oranele specializate ale Curții de Conturi, contestațiile la
deciziile de imputare ar fi căzut în competența de soluționare a instanțelor
Curții de Conturi. In acest sens sunt dispozițiile art.41 și 16 – 19 cu
referire la art.1 din Legea nr.92/1994.
Pentru
considerentele expuse, recursul va fi admis, hotărârile se vor casa și
cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița,
Secția conflicte de muncă , în temeiul dispozițiilor art.2 pct. lit.b
1
din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Direcția Silvică Dâmbovița împotriva deciziei nr.199 din
10 mai a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională.
Casează
decizia atacată și sentința nr.13 din 6 februarie 2002 a Colegiului
Jurisdicțional Dâmbovița și trimite cauza spre competentă soluționare la
Tribunalul Dâmbovița – Secția Conflicte de muncă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.