ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.122 din 16 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicțional Mehedinți a admis în parte contestația formulată de V.E. împotriva deciziei de imputare nr. 3 din 2 martie 2001, emisă de Direcția Silvică Mehedinți, prin care i s-a imputat suma de 67.491.819 lei reprezentând 126,445 mc cioate lipsă în gestiune P.456 și P.39 și a menținut-o pentru suma de 6.397.965 lei. Împotriva soluției instanței de fond a formulat recurs jurisdicțional Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți, cu motivarea că, în primul rând este tardiv introdusă contestația pe considerentul că s-a depus contestația la o altă instanță decât cea competentă iar Colegiul Jurisdicțional a fost sesizat după trecerea timpului de 30 zile de la comunicare.

Cu privire la fondul cauzei, pentru a beneficia de riscul normal al serviciului, pădurarul trebuia să depună la sediul ocolului în termen de 24 ore de la constatarea faptei care a produs o pagubă, un act în care să se precizeze procedura prejudiciului și să se solicite ajutorul șefului de destrict și al conducerii Ocolului în depistarea făptuitorului. În lipsa sesizării, contestatorului nu i se poate acorda riscul normal al serviciului. Prin interpretarea eronată a Ordonanței Guvernului nr.17/ 2000, s-a înlăturat obligarea contestatorului la plata TVA aferent deși acesta era datorat de la data constatării. Prin decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2003 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi, s-a respins recursul jurisdicțional declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți împotriva sentinței nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Mehedinți.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică prin care s-a concluzionat că valoarea reală a prejudiciului este de 6.536.545 lei, fără TVA. Prejudiciul stabilit de intimată s-a supraevaluat cu un volum de 70,11 mc masă lemnoasă, deoarece s-au imputat 287 cioate pe care s-a observat conturul a două-trei mărci care au făcut obiectul unor marcări legale, justificate la controalele ulterioare, de asemenea nu s-a acordat deși se impunea riscul normal al serviciului. S-a reținut paguba reală de 6.397.965 lei. Cu referire la introducerea tardivă a contestației s-a avut în vedere că inițial V.E. a introdus contestația la Judecătoria Strehaia, iar potrivit practicii instanțelor, în aceste situații se ia în calcul termenul la care a fost sesizată prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 12/2003, a formulat recurs Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți, criticând-o astfel: Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs ce erau documentate pe bază de acte – respectiv motivele cu numărul 3 și 4. Nu s-a pronunțat dacă la bunurile lipsă imputabile se aplică sau nu TVA deși era obligatoriu. Nu s-a avut în vedere că expertizele efectuate în cauză nu au stabilit corect despăgubirile datorate fondului forestier printr-o interpretare greșită a Legii nr. 81/1993. În acest sens se impune efectuarea unei noi expertize tehnice. Pentru stabilirea exactă a prejudiciului se impunea analizarea celor 1013 cioate reținute în actul de control.

Acordarea riscului normal al serviciului este atributul exclusiv al Comitetului Director al Direcției Silvice conform art. 22 din Regulamentul de pază aprobat prin Ordinul Ministrului Silviculturii nr.15/1998. Nu rezultă din dosarul de fond că s-au îndeplinit dispozițiile legale privind acordarea acestui risc. În mod eronat prin expertizele efectuate s-a acordat riscul normal pentru toți arborii cu diametrul sub 16 cm. deși nu s-a invocat nici o dispoziție legală. Instanța nu a avut în vedere faptul că nu s-a depus contestația în termenul de 30 de zile de la instanța competentă, mai ales că în decizie s-a menționat instanța la care eventual ar putea depune contestație. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Într-adevăr, instanța de fond nu a analizat în lumina susținerilor și actelor depuse precum și temeiurilor de drept invocate, punctele 3 și 4 din motivele de recurs ale Regiei Naționale a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți.

Față de obiecțiunile formulate la expertizele efectuate neanalizate, impunându-se o verificare privind cele 1013 cioate reținute în actul de control conform Legii ne.81/1993, în cauză este necesară efectuarea unei noi expertize tehnice. Deși s-a reținut că trebuia acordat și avut în vedere riscul normal al serviciului de 30% nu s-a analizat și îndeplinirea condițiilor legale conform cărora se admite și cu elucidarea în situația arborilor cu diametru sub 16 cm. Cu privire la tardivitate ce se va analiza cu prioritate se va avea în vedere și mențiunea recurentei privind indicarea în decizia de imputare a instanței competente în soluționarea contestației. Pentru considerentele de mai sus, se va admite recursul, se va casa decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2003 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi și sentința nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Mehedinți și se va trimite cauza spre rejudecare, instanței competente Tribunalului Mehedinți.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți împotriva deciziei nr. 12 din 17 ianuarie 2003 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. Casează decizia nr.12 din 17 ianuarie 2003 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi și sentința nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Mehedinți și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.