ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7805/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 13 din 19

februarie 2003, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Camerei de Conturi a admis

în parte, contestația formulată de O.M., pădurar în cadrul Ocolului Silvic

Corcova și a menținut decizia de imputare nr. 2 din 6 februarie 2002, emisă în

sarcina lui, de către Direcția Silvică Mehedinți, în limita sumei de 799.361

lei, reprezentând contravaloarea pagubelor constatate în plantațiile din

gestiune.

Curtea de Conturi a României, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 302 din 9 mai 2003, a respins ca nefondat,

recursul jurisdicțional declarat în cauză, de către Regia Națională a Pădurilor

– Direcția Silvică Mehedinți.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți.

Recurenta a cerut casarea deciziei

atacate și a sentinței pronunțată de Colegiul jurisdicțional și în fond,

respingerea contestației formulată de O.M., ca neîntemeiată.

Recursul este admisibil, dar nu

pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele care vor fi

expuse în continuare.

Așa cum deja s-a arătat, obiectul

contestației introduse de O.M., pădurar la Ocolul Silvic Corcova, județul Mehedinți, îl constituie decizia de imputare nr. 2 din 6 iunie

2002, emisă în sarcina lui, de către conducerea Direcției Silvice Mehedinți,

pentru recuperarea unei pagube în valoare de 5.788.838 lei, constatate în

gestiune.

Angajarea răspunderii materiale a

contestatorului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organele de

control ale ocolului silvic, consemnate în referatul înregistrat sub nr. 114

din 16 ianuarie 2002.

În cuprinsul deciziei de imputare au

fost menționate dispozițiile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii, atunci în

vigoare.

Rezultă, așadar, că pretinsul

prejudiciu produs în patrimoniul Ocolului Silvic Corcova, nu a fost stabilit ca

urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art.

18 din Legea nr. 94/1992, modificată.

În consecință, s-a apreciat greșit

că, Colegiul jurisdicțional Mehedinți este competent să soluționeze, în primă

instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența

materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului

jurisdicțional și a menținut sentința nr. 13 din 19 februarie 2003.

Ținând seama de aceste considerente,

urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri

pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă,

spre competentă soluționare, la Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă.

Văzând și prevederile art. 2 lit. b

1

)

și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia

Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți împotriva deciziei nr. 302

din 9 mai 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează hotărârea atacată și

sentința nr. 13 din 19 februarie 2003 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Mehedinți, secția conflicte

de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2004.