ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1272/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 22 din 27 decembrie

2001, emisă de Direcția Silvică Mehedinți, s-a imputat lui B.P., șef de

district silvic Șimian, județul Mehedinți, suma de 38.651.319 lei, reprezentând

contravaloarea arborilor marcați nelegal.

Colegiul jurisdicțional Mehedinți,

prin sentința nr. 185 din 16 decembrie 2002, a admis contestația formulată de B.P. și a dispus anularea deciziei de imputare, ca netemeinică și nelegală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică

Mehedinți, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională,

prin decizia nr. 223 din 27 martie 2003, a admis recursul jurisdicțional, a

casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași Colegiu jurisdicțional.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs B.P., susținând în esență că documentele care au stat la baza

verificărilor efectuate la sediul Ocolului Silvic Șimian și cele două expertize,

au stabilit că arborii marcați ilegal, se află în parcela de teren, proprietate

a C.A.P. din Ghelmegioaia.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

Obiectul contestației formulată de B.P.,

șef district silvic al Ocolului Silvic Șimian, îl constituie decizia de

imputare nr. 22 din 27 decembrie 2001, emisă în sarcina sa, de conducătorul

Direcției Silvice Mehedinți, pentru recuperarea pagubei reprezentând arborii

marcați legal.

Angajarea răspunderii materiale s-a

făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organele proprii de control,

consemnate în referatul nr. 11169, nr. 11218, nr. 11636 și nr. 11873/2001.

În cuprinsul deciziei de imputare au

fost menționate prevederile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii.

Rezultă, așadar, că pretinsul

prejudiciu cauzat Direcției Silvice Mehedinți nu a fost stabilit ca urmare a

controlului efectuat de către organele Curții de Conturi, în condițiile art. 18

din Legea nr. 94/1992, modificată.

În consecință, greșit s-a apreciat de

Colegiul jurisdicțional Mehedinți, că este competent să judece, în prima

instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența

materială, atunci când prin decizia recurată, s-a pronunțat asupra recursului

și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași Colegiu jurisdicțional.

Ținând seama de aceste considerente,

urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri

pronunțate de organul Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă,

spre competentă soluționare, la Tribunalul Mehedinți, secția litigii și conflicte de muncă;

Având în vedere și prevederile

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea

nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.P.

împotriva deciziei nr. 223 din 27 martie 2003, a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința nr.

185 din 16 decembrie 2002, a Colegiului jurisdicțional Mehedinți și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Mehedinți, secția conflicte și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.